Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 2:9 - Biblia în versuri 2014

9 „Eu știu că Domnul e Cel care V-a dat această țară mare. Pe toți, acum, ne-a apucat Groaza de voi și ne-ncetat, Toți oamenii din țara noastră, Vor tremura, în fața voastră.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

9 Ea le-a zis bărbaților: ‒ Știu că Domnul v-a dat țara aceasta. Din cauza voastră a căzut groaza peste noi, iar locuitorii țării sunt topiți de frică.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 și le-a spus: „Știu că Iahve v-a dat această țară. De când am auzit despre voi, suntem foarte speriați; și locuitorii acestei zone sunt terorizați de frică.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 și le-a zis: „Știu că Domnul vă dă țara aceasta, că groaza de voi a căzut asupra noastră și toți locuitorii țării s-au înmuiat înaintea voastră.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 și le-a zis: „Știu că Domnul v-a dat țara aceasta, căci ne-a apucat groaza de voi și toți locuitorii țării tremură înaintea voastră.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 și a zis bărbaților: Știu că Domnul v‐a dat țara și că frica de voi a căzut peste noi și că toți locuitorii țării se topesc dinaintea voastră.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 2:9
39 Iomraidhean Croise  

Apoi, plecară la drum iar; Domnul, din cer, i-a ajutat Și-n urma lor a presărat Groaza. Aceasta a venit Și împrejur s-a răspândit, Peste cetățile aflate Pe-acea câmpie. Astfel, toate Dorințele de a-l găsi Pe Iacov și a-l pedepsi – Născute-n numeroase părți, Printre localnici, în cetăți – S-au spulberat, s-au risipit.


Atunci, cel mai viteaz – cel care Chiar inimă de leu, de are – Înspăimântat are să fie, Pentru că Israelul știe Cât de viteaz e tatăl tău Și cei care-s în jurul său.


Cu tot alaiul său apoi, Naman se-ntoarse înapoi, La omul Domnului. S-a dus În fața lui și-astfel a spus: „Acuma dar, văd bine eu, Că pe pământ, alt Dumnezeu Nu este, decât Cel pe care Poporul Israel Îl are. Vin să te rog, să iei măcar, Din partea mea, acest mic dar.”


Pentru că Domnul a făcut Să se audă-nentrerupt, Un vuiet de oștire mare, De călărime și de care. Când Sirieni-au auzit Vuietu-acela, s-au gândit: „Mai marele lui Israel Are alăturea de el, Pe cel ce este împărat Peste Hetiți încoronat, Și pe-mpărații cei pe care Țara Egiptului îi are. În contra noastră, împreună, Toți vor veni, să ne răpună.”


Vrăjmașii noștri, când aflară Că am sfârșit, se-nspăimântară Și s-au smerit, căci au știut Că lucrurile s-au făcut Prin voia Celui cari, mereu, Este al nostru Dumnezeu.


Oriunde vestea ajungea, Doar bucurie le-aducea Iudeilor. Ei au făcut, Atunci, în orișice ținut – Și-asemeni în orice cetate – Multe ospețe-mbelșugate. Mulți oameni dintr-un alt popor Ai marii țări – de frica lor – Mărturiseau că sunt și ei De-acelaș’ neam, că sunt Iudei.


Dar Răscumpărătorul meu Viu este – vă asigur eu – Și-ncredințat în urmă sânt Că se ridică, pe pământ!


Văzând ăst lucru, ne-ndoios, Omul cel rău e mânios. Atuncea el din dinți scrâșnește Cu furie și se topește, Iar poftele lui, jinduite, Rămâne-vor neîmplinite.


Iată că cerurile sânt Doar ale Lui, dar ăst pământ L-a dăruit El tuturor Feciorilor oamenilor.


Știu că, asemeni Domnului, Nu mai există dumnezei. El e mai mare decât ei! În tot ceea ce au lucrat, Trufie ei au arătat. Dar Domnul fost-a mai presus!”


Eu, groaza Mea, am s-o trimit ‘Nainte-ți, și vor fi fugit Popoarele, din calea ta. În față-ți, ele nu vor sta, Ci dosul au să-l dea, cu toate, Când vei veni, înspăimântate.


Totuși, mi-am zis în gândul meu: De-o sută de ori de greșește Cel păcătos și stăruiește Într-una în greșeala lui, Eu știu că fericire nu-i, Decât pentru acela care, De Domnul, stă în ascultare. Temându-se de El, mereu Fericiți fi-vor – vă spun eu.


Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Peste Egipt, căci se arată Că împotrivă-i e-ndreptată. Iată că Domnul călărește Pe un nor iute și sosește În al Egiptului ținut. Înspăimântați, când L-au văzut, Toți idolii Egiptului Au tremurat în fața Lui, Iar Egiptenii – dintr-odată – Și-au simțit inima-nmuiată.


În al Egiptului ținut – Când se va ști că a căzut Cetatea Tirului – de-ndat’ Toți vor fi prinși de tremurat,


Eu am făcut acest pământ Și oamenii cari pe el, sânt. Eu – singur – prin puterea Mea, Am mai făcut, de-asemenea, Și dobitoacele pe care Fața pământului le are. Eu dau pământul cui Îmi place, Pentru că pot orice a face.


Iată că este jefuită, Stoarsă de tot și pustiită! Mâhnită-n inimă era; Genunchi-i prind a tremura, Coapsele sufăr îndoit, Iar fețele-au îngălbenit.


Din Cades, Moise a trimis, Soli, în Edom, care i-au zis Celui ce-a fost înscăunat, Peste Edom, ca împărat: „Așa vorbește Israel, Fratele tău. Tu știi că el, Prin mari necazuri a trecut.


„Aron va fi adăugat, Lângă ai săi” – Domnul a zis. „În țara care am promis Că o voi da lui Israel, Nu va putea să intre el, Pentru că v-ați împotrivit Poruncilor ce le-ați primit Când la Meriba ați șezut Și n-ați făcut ce v-am cerut.


Sau, oare, nu-mi e-ngăduit Să fac ce vreau, cu ce-i al meu? Ori nu cumva, pentru că eu Sunt bun, ești tu, acuma, rău, Căci bolnav este ochiul tău?”


Nimeni atunci, nu va putea Ca împotrivă să vă stea, Căci Domnul o să răspândească Frica și au să se-ngrozească Cu toți, în țara voastră-apoi, Doar când vor auzi, de voi.”


De azi – de-acuma înainte – Eu seamăn groază – ia aminte – Între popoarele pe care, Acest pământ, sub cer, le are. Această groază se va-ntinde Și-o frică mare-i va cuprinde; De teama ta, vor auzi Și-o frică mare-i va-ngrozi.”


Popoarele se vor uita Și vor vedea că veți purta Numele Domnului și-apoi, Au să se teamă-atunci, de voi.


Când Cel Prea ‘Nalt a dăruit – Precum cu cale a găsit – O moștenire, tuturor – Parte făcând neamurilor – Pe oameni, El i-a despărțit Și în popoare i-a-mpărțit; A așezat hotarul lor – Pământul oricărui popor – Gândind la numărul pe care Neamul lui Israel îl are,


Tot prin credință, a trăit Curva Rahav și n-a murit În clipa-n care, nimiciți, Fuseseră cei răzvrătiți, Căci găzduise – prin credință – Iscoade, cu bunăvoință.


De când, acestea, le-am aflat, Inima noastră s-a tăiat. S-a dus toată nădejdea noastră – S-a spulberat, în fața voastră – Căci știm că Domnul vost’, mereu, E-adevăratul Dumnezeu În ceruri sus și pe pământ. Alții, asemeni Lui, nu sânt.


Lui Iosua, cei doi i-au zis: „Am fost, așa cum ne-ai trimis, Și-ntr-adevăr, noi am văzut Precum că Domnul a făcut Ca astă țară minunată, În mână, să ne fie dată, Căci toți locuitorii țării – Cât vezi cu ochi-n largul zării – Cuprinși de spaimă-au tremurat, În fața noastră, ne-ncetat.”


Rahav, pe-acoperiș, s-a dus Și-apoi, iscoadelor, le-a spus:


Când cei care împărățeau Peste-Amoriții, cari se-aflau Peste Iordan, spre asfințit – Și tot poporul Canaanit De lângă mare – au aflat Precum că Domnul a secat Atunci, apa Iordanului Pentru ca tot poporul Lui, Să poată trece liniștit, Tăiați, în inimi, s-au simțit Și îngroziți au fost astfel, De oamenii lui Israel.


Domnul, la Iosua, S-a dus Și-n felu-acesta, El i-a spus: „Află că am găsit o cale Să las în voia mâinii tale, Ținutul Ierihonului, Cu împărat și oastea lui.


Și despre ceea ce-au pățit Aceia care au domnit, Peste-Amoriți ca împărați Dincolo de Iordan, aflați. Am auzit despre Sihon – Cel ce fusese la Hesbon – Și despre Og – cel care-a stat, La Aștarot, ca împărat, Peste-al Basanului ținut.


Ei au răspuns: „Am auzit Tot ceea ce a poruncit Domnul și Dumnezeul tău, Vorbind cu Moise, robul Său. În felu-acesta am aflat Precum că vouă vă e dat Acest ținut, să-l stăpâniți, Urmând să fie nimiciți Toți cei ce-n țară locuiesc. Când am văzut că se-mplinesc Aste cuvinte și-am aflat Că-n țară, voi ați și intrat, O mare frică ne-a cuprins, Îndată. Astfel, înadins Noi am lucrat așa cum știi, Ca să putem rămâne vii.


Ei au răspuns: „Robii tăi, iată, Vin dintr-o țară-ndepărtată, Căci auzit-au, tot mereu, De al tău Domn și Dumnezeu – De tot ceea ce a făcut În al Egiptului ținut,


Al său tovarăș a răspuns, Adânc, de visul său, pătruns: „Visul ne spune-acum ceva. Iar turta nu e altceva Decât o sabie pe care – Desigur – Ghedeon o are. El, pe Ioas, îl are tată, Iar sabia-i, la el aflată, Căci după cum văd, el e cel Care-i bărbat, în Israel.”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan