Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 2:3 - Biblia în versuri 2014

3 Aflând de cele întâmplate, Stăpânitorul a trimis Slugi, la Rahav, care i-au zis: „Scoate-i pe-acei bărbați, afară, Căci au venit la noi în țară, Să iscodească-al nost’ ținut!”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

3 Atunci regele Ierihonului a trimis să i se spună prostituatei Rahab: ‒ Scoate-i afară pe bărbații care au venit la tine și au intrat în casa ta, fiindcă au venit să cerceteze întreaga țară!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Regele Ierihonului a trimis un mesaj prostituatei Rahab, zicându-i: „Scoate-i pe oamenii care au ajuns la tine și care s-au odihnit în casa ta; pentru că au venit să spioneze întregul teritoriu!”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Regele din Ierihón a trimis la Raháb să i se spună: „Scoate-i pe oamenii care au venit la tine și au intrat în casa ta, pentru că au venit să exploreze toată țara!”.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Împăratul Ierihonului a trimis la Rahav să-i spună: „Scoate afară pe bărbații care au venit la tine și care au intrat în casa ta, căci au venit să iscodească țara.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și împăratul Ierihonului a trimis la Rahav zicând: Scoate pe bărbații care au venit la tine, care au intrat în casa ta; căci au venit ca să cerceteze toată țara.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 2:3
15 Iomraidhean Croise  

De la această întâmplare, Trei luni trecură, după care, Iuda, o veste, a primit: „Să știi că nora ți-a curvit Și-acum, însărcinată este!” Când auzi această veste, S-a mâniat zicând: „S-o scoateți Afară, iar apoi, s-o ardeți!”


Că după grâu, la el, ne-am dus, Că suntem oameni cumsecade Și că noi nu suntem iscoade,


Toți oamenii aceia cari Peste-Amoniți erau mai mari, S-au dus pân’ la Hanun și-au zis: „Tu crezi că David i-a trimis Pe slujitorii săi – la tine – Ca să te mângâie? Ei bine, Noi nu credem așa ceva! Este cu totul altceva: David trimite-astă solie, Căci el dorește ca să știe Cum e cetatea și-a ei pază, Iar după ce o cercetează, Încredințat fii că pornește Încoace, și o nimicește.”


Când Absalom, slugi, a trimis La casa omului și-au zis „Unde se află-ascunși cei doi?”, Femeia le-a răspuns apoi: „Și Ahimaț și Ionatan – Așa precum aveau în plan – Peste pârâu eu i-am văzut, Că-n mare grabă au trecut.” Slugile-atunci i-au căutat Și pentru că nu i-au aflat, Au zis apoi: „Nu îi găsim. Să mergem la Ierusalim.”


Toți oamenii aceia cari, Peste-Amoniți erau mai mari, S-au dus pân’ la Hanun și-au zis: „Tu crezi că David i-a trimis Pe slujitorii săi – la tine – Ca să te mângâie? Ei bine, Noi nu credem așa ceva! Este cu totul altceva: David trimite-astă solie, Căci el dorește ca să știe Cum e cetatea și-a ei pază, Iar după ce o cercetează, Încredințat fii, că pornește Încoace și o nimicește.”


Cei răi, într-una, izbutesc Ca de necaz cruțați să fie, Scăpați în ziua de mânie.


„Scoate-l afară, imediat, Pe cel ce e întemnițat, Pentru că, hule, a rostit! Toți cei care l-au auzit, Să se adune-n jurul lui Și, peste capul omului, Să-și pună mâna fiecare. Apoi, întreaga adunare, Cu pietre, îl va fi lovit, Până când el va fi pierit.


Pilat, afară, a ieșit Și-a zis Iudeilor: „Vă spun, Că nici o vină, n-am să-I pun, În seamă, omului Acel – Eu, vină, nu găsesc, în El! Deci, înăuntru-am să mă duc Și-apoi, la voi, am să-L aduc.”


Sub pază strașnică, l-a pus – Cam patru cete de soldați, La temniță, erau postați – Ca să-l arete gloatelor, La încheierea Paștelor.


În noaptea cari, premergătoare, A fost acele-i zile-n care Voise a-l lua Irod – Spre-a-l scoate-n față la norod – Petru dormea, înlănțuit, De doi ostași, fiind păzit. Alți păzitori, la uși, ședeau, Iar mâinile strânse-i erau, De două lanțuri mari. Deodată,


Îndată, oamenii s-au dus Să împlinească ce le-a spus. I-au scos din peșteră afară Și-n urmă, îi înfățișară La Iosua. Cinci împărați, Peste-Amoriți încoronați, S-au rânduit în fața lui: Cel al Ierusalimului, Cel ce fusese la Hebron, Cel ce domnise la Eglon, Cel ce-n Iarmut era-mpărat Și cel care-n Lachis a stat.


Atunci, de știre, i s-a dat, Celui ce fost-a împărat, La Ierihon, și i s-a zis: „Din Israel, ni s-au trimis Oameni, ca să ne iscodească. Ei trebuiau ca să sosească Azi noapte-n țară, împărate.”


Femeia, însă, nu a vrut Să se supună. I-a ascuns, Pe cei doi oameni, și-a răspuns: „E-adevărat că au venit Doi oameni, care-au poposit, La mine, însă, n-am știut Ce gânduri au și ce-au făcut.


El a mai zis: „Să te așezi, În ușă și să priveghezi, Iar dacă vine cineva Și te va întreba, cumva, „Este vreun om aici?”, să spui: „La mine-n cort, nimenea nu-i”.”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan