Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 2:14 - Biblia în versuri 2014

14 Acei bărbați i-au zis apoi: „Gata suntem ca, pentru voi, Chiar să murim, de ne scăpați Și de, pe față, nu ne dați. Când Dumnezeu, în mâna noastră, Are să lase țara voastră, Noi toți, atunci, ne-om purta bine, Căci vom avea, față de tine, Bunăvoință și-astfel ție, Îți arătăm credincioșie.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

14 Bărbații i-au răspuns: ‒ Suntem gata să ne dăm viața pentru voi, dacă nu ne vei trăda. Iar atunci când Domnul ne va da țara, îți vom arăta îndurare și credincioșie.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Acei bărbați i-au răspuns: „Dacă nu ne vei trăda, suntem deciși să ne sacrificăm viața pentru voi! Iar atunci când Iahve ne va da țara, ne vom comporta cu tine cu bunătate și ne vom respecta promisiunea!”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Oamenii i-au zis: „Viața noastră pentru a voastră, până la moarte! Dacă nu veți descoperi această faptă a noastră, când Domnul ne va da țara aceasta, vom arăta față de voi bunăvoință și fidelitate”.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Bărbații aceia i-au răspuns: „Suntem gata să murim pentru voi, dacă nu ne dați pe față; și când Domnul ne va da țara aceasta, ne vom purta cu tine cu bunăvoință și credincioșie.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și bărbații i‐au zis: Viețile noastre vor muri în locul a lor voastre, dacă nu veți spune această treabă a noastră. Și va fi așa: când Domnul ne va da țara, vom arăta îndurareși adevăr către tine.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 2:14
18 Iomraidhean Croise  

Acuma – de binevoiți, Credință ca să dovediți, Și lui Avram, bunăvoință – Răspundeți la a lui cerință. De nu voiți, spuneți-mi iar – Să știu ce cale, așadar, S-apuc: spre stânga sau spre dreapta; Căci vreau, cu gândul și cu fapta, Pe-al meu stăpân, să îl slujesc Și vrerea să i-o împlinesc.”


Au fost de toți. Când a simțit Cum că sfârșitul i-a venit, Iacov, pe Iosif, l-a chemat: „De trecere am căpătat În fața ta, să-ți pui, aș vrea, Mâna, acum, sub coapsa mea. Cu bunătate, tu te poartă – Credincioșie îmi arată – Căci mult – pe lume – n-oi mai sta. Te rog, mult: nu mă-nmormânta Aici, în țara cea străină.


Îndată, David a trimis, La Iabes, soli care au zis: „De Domnul, binecuvântați, Să fiți mereu, căci arătați Bunăvoință. Am văzut, Ce faptă bună ați făcut Când pe al vostru împărat – Pe Saul – voi l-ați îngropat!


Domnul, cu voi, mereu să fie! S-arete doar credincioșie Și bunătate, pentru voi! Să știți dar, că și eu, apoi, Mereu, am să vă fac doar bine, Căci ne-ncetat, seama voi ține De tot ceea ce ați făcut, Căci pentru-aceasta, v-am plăcut.


David a zis: „E cineva, Care a mai rămas, cumva, Din a lui Saul casă, oare? Să mergeți dar, în căutare Și de cumva o să-l găsiți, Cu el, la mine, să veniți, Pentru că am în gând, un plan, Din pricina lui Ionatan. Acelui om, vreau să-i fac bine. Plecați și-aduceți-l la mine!”


Când împăratul a venit, Prorocul, iute, a ieșit În calea lui și a strigat: „Pe când în luptă m-am aflat, Un om venit-a lângă mine, Aducând un alt om, cu sine. Apoi, când s-au apropiat, În acest fel a cuvântat: „Pe acest om, să îl păzești! Răspunzător, de el, tu ești, Cu viața. Ai grijă de el, Căci un talant de-argint, altfel, Ai să plătești!” Eu n-am văzut


Cei cari la rău doar se gândesc, Mereu, mereu, se rătăcesc; Cel cari la bine se gândește, Cu bunătate doar muncește Și plin e de credincioșie.


Acela cari o să-și adune Prieteni mulți, să aibă știre Că-i are spre nenorocire; Dar câte un prieten poate A fi mai bun decât un frate.


Ce-s milostivi, de-asemenea, Parte de milă vor avea


Când căpitanul l-a lăsat Să plece, el i-a ordonat, Să nu mai spună nimănui, Ceea ce îi spusese lui.


Cum că, în viață, îi lăsați, Pe tatăl meu, pe ai mei frați, Surorile-mi de-asemenea, Și-n urmă și pe mama mea. De grijă-ai voștri să ne poarte Și să ne scape de la moarte.”


Rahav i-a scos, apoi, din casă. Pe geam, i-a ajutat să iasă, În frânghii prinși, pentru că ea, Atuncea, casa și-o avea, Chiar lângă zidul ce păzește Cetatea și o-mprejmuiește.


De-aceea, vreau să aveți știre Că dată e, spre nimicire – Astă cetate – Domnului. De-asemenea, Îi veți da Lui, Tot ce-n cetate se găsește, Tot ce în ea, astăzi, trăiește! Doar pe Rahav, să o cruțați. În viață să îi mai lăsați – Luați aminte! – pe cei care, La ea, și-au căutat scăpare, Pentru că și ea a ascuns Iscoadele, care-au pătruns În Ierihon, și i-a scăpat De cei care i-au căutat.


Iosua-n urmă i-a chemat Pe cei care au cercetat Cetatea. Când cei doi bărbați S-au arătat, le-a spus: „Intrați În casa curvei, iar apoi, Afară să îi scoateți voi, Pe toți cei care, cu ea, sânt, Pentru ca al vost’ jurământ Să fie astfel, respectat.”


Atunci, cu viață au scăpat Rahav și cei ce s-au aflat În casa ei. În acest fel, În mijlocul lui Israel, Ea a rămas de-a locuit. Cei cari, pe urmă-i, au venit, Și azi, în țară, sunt aflați, Căci ea-i făcuse-atunci scăpați Pe cei doi soli care sosiră Când Ierihonu-l iscodiră.


Arată-ți dragostea curată, Față de robul tău, căi iată, Un legământ tu ai făcut, Pe care Domnul l-a văzut. Acum, dacă în a mea fire, Găsi-vei vreo nelegiuire, Tu însuți curmă viața mea, Căci nici un preț nu are ea! Ce rost, ca să mă duci, mai are, În fața tatălui tău, oare?”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan