30 Între hotarele întinse, Uma, Afec, Rehob sunt prinse. Sunt douăzeci și două toate Cetățile acolo-aflate Și-nconjurate se găseau De satele ce le-nsoțeau.
Ceilalți să scape-au încercat – Cu fuga – și s-au îndreptat Către Afec. Ei au ajuns, Dar în cetate n-au pătruns, Căci zidul ei s-a prăbușit Asupra lor și au pierit. Sunt douăzeci și șapte mii – Dintre ai Siriei copii – Aceia care-au dispărut, Când zidurile au căzut. Chiar Ben-Hadad, atunci, fugise Și în cetate se pitise. Casa în care el ședea, Mai multe încăperi avea. Din încăpere-n încăpere, El se plimba, fără putere.
La miazăzi – cum ați văzut – E-al Canaaniților ținut, Precum și marea care ține De Sidoniți și care vine Pân’ la Afec și-ajunge dar, Cu Amoriții în hotar.
Coteau de-acolo, înapoi, Spre Rama, ajungând apoi, Lângă cetatea ‘ceea tare A Tirului, ieșind la mare, Spre Hosa, după ce-au tăiat Acel ținut, Aczib, chemat.
Așer, nici el, n-a izgonit Pe cei care au locuit În Aco, în Sidon și-Ahlab. S-a dovedit că este slab, Și nici pe cei ce-au locuit La Helba, nu i-a izgonit, Nici pe cei ce-n Afic erau, Sau care în Aczib ședeau. Cei ce-n Rehob erau aflați, De-asemeni, n-au fost alungați,
A lui Israel adunare, Despre-a lui Samuel chemare, Aflat-a-ndată, negreșit. Israeliții au ieșit În fața Filistenilor, Să lupte împotriva lor. La Eben-Ezer s-au oprit, Iar Filistenii au venit Pân’ la Afec, unde au stat Și tabăra și-au așezat.