Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 19:26 - Biblia în versuri 2014

26 Pe la Amead, Alamelec Și-apoi Mișeal. Înspre apus, Pân’ la Carmel ele s-au dus Și-acolo au înconjurat Ținutul lui Șihor-Libnat;

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

26 Ala-Melek, Amad și Mișal. În partea de vest atingea Carmelul și Șihor-Libnatul,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 prin Ala-Melec, prin Amad și prin Mișal. La Vest, „atingea” Carmelul și Șihor-Libnatul;

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 Alamélec, Ameád și Mișeál; atingea, spre vest, Carmélul și Șihór-Libnát;

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 Alamelec, Amead și Mișeal; atingea, spre apus, Carmelul și Șihor-Libnat,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

26 și Alamelecul și Ameadul și Mișealul și atingea Carmelul spre apus și Șihor‐Libnat

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 19:26
15 Iomraidhean Croise  

Strânge întregul Israel, La muntele chemat Carmel. Ia și prorocii cei pe care Idolul vostru – Baal – îi are. Sunt patru sute și cincizeci Acei proroci. Când ai să pleci, Să-i strângi și pe acei pe care A voastră Astartee-i are. Căci dacă stai să îi socoți, Ei, patru sute, sunt, de toți. La masa Izabelei stau, Unde, de hrană, parte au.”


Ahab – precum Ilie-a zis – Grabnic, solie a trimis Și-a strâns întregul Israel Apoi, la muntele Carmel.


Ahab, atuncea, a plecat De a băut și a mâncat. Ilie a plecat și el, Pe vârful muntelui Carmel, Unde apoi a-ngenunchiat. Cu fața-ntre genunchi a stat, Rugându-se Celui de Sus,


De-acolo, spre Carmel s-a dus Și a urcat pe munte, sus, De unde-n urmă, el voia Să meargă la Samaria.


Cetățile ce-au fost luate, De la Așer, au fost chemate Aașal și-Abdon, iar la sfârșit,


Mă uit la capul tău, iar el E-asemeni muntelui Carmel Și părul ce-l împodobește, Ca purpura se dovedește!…


Țara jelește, întristată. Plin de rușine se arată Libanul și adânc tânjește. Pustiu Saronul se vădește. Iată, frunza Basanului, Precum și a Carmelului, Se scutură și-ncet s-a dus.


Florile-o vor acoperi Și veselă ea va sări, Cântând toată a ei ființă Și chiuind de biruință, Pentru că are a-i fi dată Slava Libanului, urmată De strălucirea din Carmel Și din Saron, văzând astfel, Slava și măreția care Doar Domnul Dumnezeu o are.


Prin soli, pe care i-ai trimis, Tu L-ai batjocorit și-ai zis: „Doar cu mulțimea carelor Avute de al meu popor, Urc coastele Libanului. Cei mai înalți cedrii ai lui – Precum și mândri chiparoși, Cari se vădesc cei mai frumoși – Am să îi tai. Pe creasta lui, Unde e a Libanului Pădure, ca și o grădină – Care de poame este plină – Eu voi pătrunde, negreșit.


„Pe viața Mea!” – a cuvântat Cel care este Împărat, Acela care, după Nume, Drept Domn al oștilor e-n lume – „Ca și Taboru-n munți aflat, Ca și Carmelul înspumat Care înaintează-n mare, La fel atuncea va apare.


Maon, Zif, Iuta și Carmel,


Hotarele ei începeau De la Helcat și cuprindeau Hali, Beten, Acșaf și trec


Apoi porneau spre răsărit, La Bet-Dagon, și au ieșit La Zabulon, la Iftah-El, La miazănoapte de Neiel Și Bet-Emec. Mergeau apoi, Către Cabul și înapoi, Spre stânga, ele se-ntorceau.


De la Așer au dobândit Mișealu-ntâi. Au mai primit Abdonul și li s-a mai dat


Când zorii zilei au venit, La Saul a plecat, grăbit. Pe drum, el fost-a înștiințat: „Saul e, la Carmel, plecat, Și-un semn de biruință, el A înălțat în locu-acel. S-a-ntors, în urmă, înapoi Și la Ghilgal a mers apoi.”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan