Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 18:25 - Biblia în versuri 2014

25 Rama și Gabaon urmară, Berotul li se-alăturară,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

25 Ghivon, Rama, Beerot,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 Ghivon, Rama, Beerot,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 Gabaón, Ráma, Bèerót,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 Gabaon, Rama, Beerot,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

25 Gabaonul și Rama și Beerotul

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 18:25
25 Iomraidhean Croise  

Cu oastea, a ieșit Abner – Cel care, fiu, îi e, lui Ner. Oamenii care-l însoțeau, Lui Iș-Boșet, slugi, îi erau. De la Mahanaim, plecară Și-n mare grabă se-ndreptară Spre Gabaon, să-l cucerească Și-n urmă, să îl nimicească.


Fiul lui Saul a avut Doi căpitani, cari au șezut În fruntea cetei de război. Bana e primul, iar apoi Recab, al doilea, s-a vădit. Al lor părinte s-a numit Rimon și din Berot venise, Căci el, din Beniamin, ieșise. Berotu-atuncea se vădea Cum că, de Beniamin, ținea,


Baeșa-n Iuda a venit. În Rama el și-a așezat Oștirea și n-a mai lăsat Să intre-n a lui Asa țară, Pe nimeni, sau să iasă-afară.


Domnul, la el, a venit iară Și Se-arătă a doua oară, La fel precum la Gabaon, Îl mai văzuse Solomon.


Tatăl lui Gabaon ședea La Gabaon și o avea Soață, pe Maca, iar astfel, Urmași a dobândit și el.


Fiii pe care îi avea Rama – atuncea – și Ghibea, La șase sute s-au vădit Și două’șiunu, negreșit.


Sau la Hațor s-au așezat, La Rama și la Ghitaim,


Trec trecătoarea și-noptează La Gheba, când se înserează. Tremură Rama-nspăimântată, Apoi Ghibea lui Saul, iată, Pornește într-o goană mare.


Domnul – atunci – Se va sălta Și iată că se va purta Așa după cum bine știm Că a făcut la Perațim. Se va stârni mânia Lui, Ca-n valea Gabaonului, Căci Își va împlini, pe dată – Atunci – lucrarea Lui ciudată Și lucrul nemaiauzit, Pe care El l-a pregătit.


În acest fel, Domnu-a vorbit: „Un țipăt greu s-a auzit Din Rama. Plânsul este mare, Iar lacrimile sunt amare. Rahela, pruncii, și-i jelește Și mângâiere nu voiește, Căci pruncii ei dragi nu mai sânt!”


Când înserarea s-a lăsat, Pe deal, veni un om bogat. Acesta, Iosif, se numea Și-n Arimateea locuia; Un ucenic, de-al lui Iisus, Era și el. Iosif s-a dus


Atuncea, s-a înspăimântat, Căci Gabaonul, faimă, are Că este o cetate mare, Precum sunt cele-mpărătești. Puține-asemeni ei găsești, Și nici cetatea Ai nu are O suprafață-atât de mare. Cei care-n Gabaon ședeau, Viteji și ne-nfricați erau.


Enam apoi și Zanoah Și En-Ganim și Tapuah;


Chefar-Amonai și-a urmat Ofni și Gheba la sfârșit, Iar după cum s-a socotit, Doișpe cetăți au fost de toate, Cu satele învecinate.


Mițpa, Chefira, după care Moța e prinsă-n numărare;


Coteau de-acolo, înapoi, Spre Rama, ajungând apoi, Lângă cetatea ‘ceea tare A Tirului, ieșind la mare, Spre Hosa, după ce-au tăiat Acel ținut, Aczib, chemat.


Iată cetățile ce sânt Din al lui Beniamin pământ: Gheba, urmează Gabaonul,


Apoi, familiile toate, Din Iuda, fost-au adunate. Familia lui Zerah, îndată, S-a dovedit cea căutată Și-a fost, pe case, împărțită. Casa lui Zabdi-a fost găsită, Când sorții fost-au aruncați.


Fiii lui Israel porniră Și după trei zile sosiră Lângă cetățile pe care, În țară, acel neam le are. Iată dar cum au fost chemate: E Gabaon prima cetate; Chefira, cea de-a doua este; Berot, a treia se numește; Iar cea de-a patra o găsim Numită Chiriat-Iarim.


Când cei care au locuit În Gabaon, au auzit De ceea ce s-a petrecut În Ierihon, de ce-au făcut Iosua și poporul lui Contra cetății Aiului,


Stăpânul i-a răspuns apoi: „N-avem îngăduință noi, Ca să intrăm într-o cetate Care-i străină. Nu se poate Să poposim în locu-acel, Căci noi suntem din Israel. Mai bine, hai să ne grăbim, Și către Ghibea, să pornim.”


El i-a mai zis slugii, apoi: „Spre Ghibea sau spre Rama, noi Va trebui să ne-ndreptăm, Ca să putem să înnoptăm.


Era un om, din Efraim – De la Ramataim-Țofim – Care, Elcana, se numea. Tatăl pe care îl avea Fusese, Ieroham, numit Și de Elihu-i zămislit; Elihu e acela care, Pe Tohu, drept părinte-l are; Tohu în lume a venit, Prin Țuf, cari fost-a Efratit.


Ana, în zori, s-a deșteptat, Iar după ce s-a închinat Cu fața până la pământ ‘Naintea Domnului Cel Sfânt, S-a-ntors la Rama, unde ea – Pe vremea ‘ceea – locuia. Apoi, cu soața lui – cu Ana – S-a dus și s-a culcat Elcana. Domnul Și-a amintit de ea Și de dorința ce-o avea.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan