Iosua 18:19 - Biblia în versuri 201419 Și la Bet-Hogla – după care Hotarul ajungea la mare. El atingea marea Sărată, La golful care se arată Chiar lângă gura de vărsare A râului Iordan, în mare. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească19 Granița trecea prin partea de nord a cetății Bet-Hogla și atingea golful din partea de nord a Mării Sărate, în dreptul gurii de vărsare a Iordanului. Aceasta era granița de sud. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 201819 Trecea mai departe prin nordul orașului Bet-Hogla și ajungea la golful din partea de nord a Mării Sărate, în dreptul zonei de vărsare a Iordanului. Aceasta era limita teritorială din Sud. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 202019 trecea spre partea [cetății] Bet-Hoglá, spre nord, și avea ieșirile la zona Mării Sărate, spre nord, spre revărsarea Iordánului, la sud. Acesta era hotarul de sud. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu19 mergea înainte pe partea de miazănoapte de Bet-Hogla și ieșea la sânul de miazănoapte al Mării Sărate, spre îmbucătura Iordanului la miazăzi. Acesta era hotarul de miazăzi. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 193119 Și hotarul trecea către latura Bet‐Hoglei spre miazănoapte și ieșirile hotarului erau la limba de miazănoapte a Mării Sărate, la capătul de miazăzi al Iordanului. Acesta era hotarul de miazăzi. Faic an caibideil |
Limba de mare – cari aflată E în Egipt – va fi secată De către brațul Domnului. O să-Și ridice mâna Lui, Asupra Râului, să-l taie Apoi, în șapte mici pâraie, Pe care va putea poporul Ca să le treacă cu piciorul; Căci toți oamenii adunați Vor putea trece încălțati Prin ape, când are să taie Chiar Domnul, Râul, în pâraie.
Apoi mergea, de la câmpie, Înconjura-ntreaga fâșie Până la marea cea chemată „A Chineretului”, aflată La răsăritul soarelui. Ținutul – în hotarul lui – Mai cuprindea, spre răsărit, Câmpia care s-a numit Marea sărată, ce mergea Spre Bet-Ieșimot. Câmpu-avea, La miazăzi, în coasta lui, Muntele Pisga. Poala lui, Chiar în câmpie, se sfârșește Și-al ei hotar, îl mărginește.
Apele care au venit De sus, pe dată s-au oprit. Grămadă-apoi, s-au înălțat Și-ncremenite ele-au stat, Aflându-se la depărtare Față de o cetate care, „Adam”, atunci era chemată, Fiind lângă Țartan, aflată; Iar apele care erau În jos și care se scurgeau Udând mereu acea câmpie – Care, așa precum se știe De către toți – este chemată Ca fiind drept „marea Sărată”, S-au scurs de tot, de s-a uscat Albia-n care s-au aflat. Astfel, prin albia uscată, Poporul a trecut îndată, Punându-și corturile lui, În fața Ierihonului.