Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 18:16 - Biblia în versuri 2014

16 Apoi, din vârful muntelui, El cobora în a sa cale, Până la Bet-Hinom, în vale. În miazănoapte a avut Al Refaimiților ținut. Prin valea din Hinom trecea Care în miazăzi avea Ținutul Iebusiților. Mergea pe lângă țara lor Și ajungea, în acest fel, În urmă, la En-Roguel.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

16 cobora către marginea muntelui care se află în fața Văii Ben-Hinom, în nordul Văii Refaim, și cobora apoi prin Valea Hinom spre partea de sud a Iebusului până la En-Roghel.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Apoi „cobora” spre marginea muntelui care există în fața văii Ben-Hinom, în partea de nord a văii Refaim, și ajungea în valea Hinom, spre partea de sud a Iebusului, până la En-Roghel.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Hotarul cobora spre extremitatea muntelui care este în față cu Valea Ben-Hinnóm, care este în valea Refaím, spre nord. Valea Hinnóm cobora spre partea iebuséilor, spre sud, la En-Róghel.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Se cobora pe la capătul muntelui care este în fața văii Ben-Hinom, în valea refaimiților, la miazănoapte. Se cobora prin valea Hinom, pe partea de miazăzi a iebusiților, până la En-Roguel.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Și hotarul se pogora la capătul muntelui care este înaintea văii Ben‐Hinom, care este în valea Refaimiților către miazănoapte și cobora la valea lui Hinom în latura de miazăzi a iebusiților și se cobora la En‐Roguel

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 18:16
19 Iomraidhean Croise  

Așa precum fusese-n plan, Și Ahimaț și Ionatan, Lângă fântâna Roguel Ședeau ascunși. În locu-acel, O slujnică, la ei, venea Și vești – mereu – le aducea, Iar ei – în urmă – alergau La David și îl înștiințau De toate câte le-au aflat. Ei – în cetate – n-au intrat, Căci se temeau ca, nu cumva, Să îi zărească cineva.


În valea, Refaim, chemată, S-a răspândit oștirea toată, A neamului de Filisteni.


La piatra care e chemată Drept Zohelet – piatră aflată Aproape de En-Roguel – S-a dus Adonia, căci el – Și cei care l-au însoțit – S-aducă jertfe, au dorit. El a tăiat – atuncea – boi, Viței și foarte multe oi, Iar la ospățul pregătit, Pe multă lume a poftit. Chemați fost-au și frații lui – Toți fii ai împăratului – Cu toți bărbații cari erau În Iuda și care-l slujeau


Tofetul nu a fost cruțat, Căci al lui Iuda împărat A dat porunci ca, negreșit, Și el să fie pângărit. În valea fiilor pe care Poporul lui Hinom îi are, Tofetul se afla zidit. Astfel, el fost-a pângărit, Ca nimenea – din acel loc – Să nu-și mai treacă-apoi, prin foc, Copiii, cum obișnuiau, Când lui Moloh se închinau.


În valea Refaim chemată, S-a răspândit oștirea toată A neamului de Filisteni.


Până în valea cea pe care Al lui Hinom popor o are, Ahaz, cu slugile, s-a dus Unde tămâie a adus Și-a ars-o-n cinstea zeilor Cari sunt străini de-al său popor. El s-a purtat atât de rău, Încât chiar și pe fiul său, Prin foc, în urmă, l-a trecut Așa precum au mai făcut Popoarele ce-au fost aflate, În țară, și-apoi alungate, De către Dumnezeu, când El Țara a dat, lui Israel.


În valea fiilor pe care, Hinom, urmași, în lume-i are, Prin foc, pe-al săi fii, i-a trecut. Vrăjitorii a mai făcut Și de ghicit s-a ocupat. În jurul său a adunat Oameni cari spirite chemau Și viitorul îl ghiceau. El a făcut tot mai mult rău, Și-a mâniat pe Domnul său.


De multă vreme-i pregătit Un rug, pentru-mpărat gătit. Adânc și lat este făcut Căci din belșug lemne-a avut. Suflarea Domnului, furioasă – Precum șuvoiul de pucioasă – Asupră-i vine, îl cuprinde Cu valul ei și îl aprinde.”


Și-apoi, așa să le vorbești: „Iată, Domnul oștirilor A spus: „Zdrobesc acest popor, Așa după cum ați văzut Că s-a zdrobit vasul de lut. Cetatea, de asemenea, Aceeași soartă, va avea. Atunci va fi o lipsă mare De locuri de înmormântare, Iar morții fi-vor adunați Și în Tofet vor fi-ngropați.


În valea Ben-Hinom apoi, Cu toții să vă duceți voi, Până la poarta ce se știe Că este lângă olărie. Acolo, tu ai să vestești Cuvintele ce le primești.


De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Schimbat va fi numele lui – Adică al Tofetului – Precum și numele pe care Valea din Ben-Hinom îl are; Căci valea Ben-Hinomului Va fi Valea Măcelului!


În valea Ben-Hinomului, Multe-nălțimi au ridicat, Pe cari, lui Bal, le-au închinat Și și-au trecut, apoi, prin foc, Copii-n fața lui Moloc. Ăst lucrul, Eu nu l-am cerut Și nici prin gând nu Mi-a trecut Că face-vor, cu-ai lor copii, Asemenea mari grozăvii Și că vor trage, ne-ncetat, Casa lui Iuda, în păcat.”


Fiii lui Iuda n-au putut Ca să-i alunge din ținut Pe Iebusiții ce-i aveau Și la Ierusalim ședeau. De-aceea, până-n acest ceas, Ei tot acolo, au rămas Și locuiesc – precum se știe – Cu a lui Iuda seminție.


Ierusalim, Țela, Ghibeat Și-apoi Elef și Chiriat. Paișpe cetăți au fost de toate, Cu satele alăturate. Aceasta-i moștenirea care, Neamul lui Beniamin o are, După familiile lor Și casele părinților.


Fiii lui Beniamin, apoi, Pornit-au și ei, un război, Cu Iebusiții. Mulți erau Și la Ierusalim ședeau. Pe-aceștia nu i-au izgonit, Iar astfel ei au locuit Cu Beniamin – după cum știm – De-atuncea, la Ierusalim. Chiar azi, acolo se găsesc Și împreună locuiesc.


Fiii lui Iuda se-adunară Și spre Ierusalim plecară. În urma luptei ce s-a dat, Ierusalimul l-au luat. Cu sabia, ei i-au lovit Pe cei pe care i-au găsit Aflați, atunci, în acel loc Și-apoi i-au pus, cetății, foc.


Bărbatul nu s-a învoit Să mai rămână, și-a pornit, Cu toți ai săi, la drum, de-ndat’. Afară însă, s-a-nserat, Iar el era cu ceata lui, La marginea Iebusului. Cetatea Iebus – precum știm – Se cheamă – azi – Ierusalim.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan