Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 18:10 - Biblia în versuri 2014

10 Atuncea el – precum a spus – În fața Domnului s-a dus, La Silo, unde a luat Sorții pe crai i-a aruncat. Pe baza lor, a împărțit Țara întreagă și-a primit Oricare om din Israel, Atunci, o parte, în ăst fel.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

10 Iosua a tras la sorți pentru ei înaintea Domnului, la Șilo, și a împărțit țara acolo între fiii lui Israel, potrivit cu părțile alocate fiecăruia.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Acolo, Iosua a tras la sorți pentru ei în prezența lui Iahve; și le-a desemnat astfel israelienilor teritoriul, dând fiecărui trib câte o parte din el.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Iósue a aruncat pentru ei sorții la Șílo, înaintea Domnului. Acolo Iósue le-a împărțit fiilor lui Israél țara după cum le-a ieșit la sorți.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Iosua a aruncat înaintea Domnului sorți pentru ei la Silo și a împărțit țara între copiii lui Israel, dând fiecăruia partea lui.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și Iosua a aruncat sorți pentru ei în Silo înaintea Domnului. Și Iosua a împărțit acolo țara copiilor lui Israel după împărțirile lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 18:10
24 Iomraidhean Croise  

Când a voit să-i împărțească, David a pus să hotărască Sorții – atuncea – între ei. De-aceea, oamenii acei Care – peste locașul sfânt, Drept căpetenii puse, sânt, Iar căpetenii sunt, mereu, În slujbă, pentru Dumnezeu – Au fost aleși din Eleazar Și-asemenea, din Itamar.


În urmă, toți aceia cari, Peste popor erau mai mari, S-au hotărât – de-asemenea – Ca la Ierusalim să stea. Dar ceilalți oameni, din popor, Și-au tras la sorți aleșii lor – Unul din zece – cari avea Ca la Ierusalim să stea. Cei cari, la sorți, nu au ieșit, În alte părți au locuit.


El, moșteniri, ne dăruiește, Căci El, pe Iacov, îl iubește.


Căci ale mele jurăminte, Doar Tu le-asculți, o Doamne Sfinte, Și-o moștenire-mi dăruiești, De care îi învrednicești Pe toți cei cari în astă lume Știu să se teamă de-al Tău Nume.


Sorții sunt ca niște buni sfetnici, Pentru că între cei puternici, Ei hotărăsc și stăvilesc Certările ce se ivesc.


„Mergeți la locul arătat, Care fusese închinat – La Silo – unde, bunăoară, Pusesem Eu, odinioară, Numele Meu să fi șezut Și veți vedea ce i-am făcut, Din pricina răului cel Pe care-l face Israel!”


Ca moștenire s-o-mpărțiți Și sorții să îi folosiți Pentru-a alege între voi Și între-acei străini apoi, Care-s aflați pe-al vost’ pământ Și în al vostru mijloc sânt, Având copii. Pe ei, să știți, Drept băștinași să îi priviți, Între copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are.


Aceasta-i țara ce-o primiți Drept moștenire, s-o-mpărțiți La semințiile pe care Neamul lui Israel le are. Țara ce vă e dăruită, Prin sorți trebuie împărțită” – Zice Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.


De-aceea, tu nu vei avea Pe nimenea care să ia Frânghia cea de măsurat Al sorțiului ce ți-a fost dat, Atunci, ‘naintea Domnului, În fața adunării Lui.”


Domnul, pe Moise, l-a chemat Și astfel, El a cuvântat:


Apoi, bătut și huiduit, De cei care L-au însoțit, Iisus porni să urce dealul, Să-și bea până la fund pocalul De umilință și amar, Pășind pe-al Golgotei calvar. Pe culme-a fost crucificat, Iar hainele I le-au luat. Trăgând la sorți, le-au împărțit, Spre-a împlini ce-a fost vestit Printr-un proroc. Vorbind de ele, „Și-au împărțit hainele Mele” – Spusese el – „cămașa Mea, Sorți-au decis cui să se dea.”


De Fiu, precum I-ai dăruit Putere, fără de măsură, Să domine orice făptură, Să poată ca să dăruiască Viața cea veșnică, cerească, Celor pe care, Tu i-ai dat, Și-n a Lui seamă, i-ai lăsat.


După ce El a nimicit Șapte popoare, cari erau În calea lor, căci locuiau Chiar în Canaan, al nost’ popor A moștenit pământul lor, Cari, patru veacuri jumătate, Roade le-a dat, îmbelșugate.


Căci tu le vei deschide-apoi, Ochii, să vadă și să vină, Din întuneric, la lumină; De sub Satana, să se smulgă, La Dumnezeu ca să ajungă. Crezând în Mine, fiecare Are să capete iertare, Pentru păcat; de-asemenea, Și părtășie vor avea, Cu toți cei sfinți, la moștenire.”


Este nevoie, totodată, Ca Tatălui să-I mulțumiți, Căci ați ajuns învredniciți Să aveți parte – fraților – De moștenirea sfinților, Care se află în lumină Și, peste voi, are să vină.


Atunci, întreg ținutu-acel, Prin sorți, fusese împărțit, Așa precum i-a poruncit Domnul, lui Moise. S-a făcut Totul, așa cum s-a cerut, Iar o bucată de moșie Primit-a orice seminție Din cele nouă-n țară-aflate, Precum și acea jumătate Ce rămăsese dintre case, Din seminția lui Manase.


Totul așa a fost făcut, După cum Domnul a cerut, Prin Moise, iar în acest fel, Primit-au toți, din Israel, Câte o parte de moșie, Pe fiecare seminție.


Pe Beniamin, sorți-au căzut, Iar fiii săi parte-au avut, După familiile lor – Și casele părinților – De un pământ. A lor moșie, Între-a lui Iuda seminție Și-ntre-a lui Iosif, s-a aflat.


Un plan al țării, veți avea Voi de făcut, ca noi să știm, Întreaga țară, s-o-mpărțim În șapte părți. Plecați dar voi, Și să-mi aduceți planu-apoi. Din țară, când o să veniți, Atuncea eu voiesc să știți Că-n fața Domnului apoi, La sorți, voi trage, pentru voi, Pentru a voastră moștenire.


Când oamenii cari s-au ales Să facă planul, au purces Prin țară, Iosua le-a spus: „Străbateți țara-n jos și-n sus, În lung și-n lat. S-o măsurați Și-un plan, în urmă, să îmi dați. Aici, la Silo mă găsiți, Atunci când o să reveniți. În fața Domnului apoi, La sorți voi trage, pentru voi, Pentru a voastră moștenire Ce-o veți lua în stăpânire.”


Bărbați-aceia au plecat Și-au bătut țara-n lung și-n lat. Așa precum li s-a cerut, Un plan, în urmă, au făcut, După cetățile pe care Țara-n cuprinsul ei le are, Și-n șapte părți au împărțit Ținutul care l-au găsit. Planul pe care l-au făcut, Fost-a-ntr-o carte-apoi trecut. La Silo – când s-au înturnat – Lui Iosua, l-au înmânat.


Acestea-s părțile-așadar, Pe cari preotul Eleazar, Cu Iosua – acela care, Pe Nun, ca și părinte-l are – Precum și cu aceia cari Sunt, peste seminții, mai mari, Le-au dat, prin voia sorților, În stăpânire, la popor. Cortu-ntâlnirii s-a aflat La Silo, când au aruncat Sorții în fața Domnului, Pentru-a-mpărți poporului, Țara aceea minunată Care, de Domnul, le-a fost dată.


Știți că v-am dat în stăpânire – Prin sorți – a voastră moștenire, Ca fiecare seminție Să capete câte-o moșie. Stăpâne-s ale voastre case, Peste popoarele rămase În țara voastră, începând De la Iordan și ajungând Până la mare-n asfințit.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan