Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 18:1 - Biblia în versuri 2014

1 A lui Israel adunare La Silo-a stat, în așteptare Și-acolo fost-a așezat Al întâlnirii cort, de-ndat’. Supus, întreg cuprinsul țării Se întindea în largul zării.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

1 Întreaga comunitate a fiilor lui Israel s-a strâns la Șilo și au așezat acolo Cortul Întâlnirii, țara aflându-se sub stăpânirea lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Întreaga comunitate a israelienilor s-a strâns la Șilo; și au așezat acolo cortul Întâlnirii, după ce țara ajunsese sub autoritatea lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Toată adunarea fiilor lui Israél s-a adunat la Șílo și a întins acolo cortul întâlnirii. Țara era supusă înaintea lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Toată adunarea copiilor lui Israel s-a strâns la Silo și au așezat acolo cortul întâlnirii. Țara era supusă înaintea lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și toată adunarea copiilor lui Israel s‐a adunat la Silo și au așezat acolo cortul întâlnirii și țara era supusă înaintea lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 18:1
26 Iomraidhean Croise  

Dar află că Eu – negreșit – În casă, nu am locuit, Din ziua-n care l-am luat Pe Israel și l-am scăpat Din al Egiptului ținut. Eu, nici o casă, n-am avut, Ci într-un cort, am locuit Atunci când am călătorit.


Îi zise-ndat’, nevestei sale: „Iată ce am găsit cu cale Că trebuie, acum, să faci: Cu alte haine să te-mbraci – Căci nu aș vrea ca să se știe Precum că ești a mea soție – Și către Silo să pornești. Pe Ahia ai să-l găsești, Când vei ajunge-n acel loc. El e al Domnului proroc, Căci el e cel care mi-a spus Că împărat eu voi fi pus.


Femeia-ndată a făcut Așa precum i s-a cerut: La Silo, iute, a plecat Și, pe proroc, l-a căutat. Acesta mult îmbătrânise Și-astfel, vederea îi slăbise. Anii care îl apăsau, Să vadă, nu-i îngăduiau.


Abiatar nu a mai stat, Ci a ieșit de la-mpărat Și a pornit spre Anatot. De-atunci, din slujba de preot, El a fost scos, căci s-a-mplinit Cuvântul care-a fost rostit Asupra casei cea pe care Eli, în Israel, o are. Acest cuvânt al Domnului, Rostit asupra casei lui, La Silo-a fost, în vremea-n care Eli fusese preot mare; Iar Solomon a împlinit Ceea ce Domnul a vestit.


Ai lor feciori intrară-n țară Și-n stăpânire o luară. Tu ai smerit, în fața lor, Poporul Canaaniților. Din țară, fost-au alungați Locuitori și împărați.


La Silo, Se aflase El, Unde al Său cort se găsea Când printre oameni locuia. Furios, cortul Și l-a lăsat,


Pe-ai Săi dușmani, El i-a lovit, Iar ei – speriați – toți au fugit, Grăbindu-se-a ieși din țară, Plini de rușine și ocară.


Atunci, acestei Casa, iată, Am să îi fac precum, odată, Casei din Silo i-am făcut, Așa după cum e știut. Nenorociri mari, am să chem Și-o pricină pentru blestem, Cetatea asta o să fie, Pentru orice împărăție.”


Te-a auzit atâta lume, Vorbind în al Domnului Nume. Dar oare, cum de îndrăznești Să vii și să ne prorocești, Zicând că „Tot ce s-a-ntâmplat La Silo-n timpu-ndepărtat Se va-ntâmpla Casei pe care Al nostru Dumnezeu o are? Și-apoi, cetatea nimicită Ajunge-va și pustiită?” Poporul l-a înconjurat Pe Ieremia, de îndat’. S-au strâns cu toți în jurul lui, În curtea Casei Domnului.


Optzeci de oameni au venit, Care cu daruri s-au suit, La Casa Domnului. Erau Oameni cari, din Sihem, veneau, Din Silo și de-asemenea Veneau și din Samaria. Ei aveau bărbile tăiate Și purtau straie sfâșiate. Pe piele, tăieturi, aveau, Pe care ei și le făceau. Oameni-aceștia, fiecare, Aduceau daruri de mâncare Și cu tămâie, Domnului, Spre-a le-nchina în fața Lui.


Și dacă veți veni apoi, În locu-acesta, înapoi – Doar după ce acel pământ Supus va fi Domnului Sfânt – Atuncea nu o să se țină, În seama voastră, nici o vină, Și-acest ținut ce îl doriți, O să puteți să-l stăpâniți, Mereu, în fața Domnului, Păziți fiind, de brațul Lui.


Părinții noștri, mai apoi, Sub Iosua, cortu-au luat Cu ei, atunci când au intrat În țara mult făgăduită, Ce-a fost, de Neamuri, stăpânită, Pe care Domnul le-a gonit Din fața lor când au venit. Până la David, cortu-a stat, Aici. David a căpătat


Dintre-ai lui Israel copii, Mai erau șapte seminții Care n-aveau în stăpânire, Încă nimic, drept moștenire.


Când oamenii cari s-au ales Să facă planul, au purces Prin țară, Iosua le-a spus: „Străbateți țara-n jos și-n sus, În lung și-n lat. S-o măsurați Și-un plan, în urmă, să îmi dați. Aici, la Silo mă găsiți, Atunci când o să reveniți. În fața Domnului apoi, La sorți voi trage, pentru voi, Pentru a voastră moștenire Ce-o veți lua în stăpânire.”


Acestea-s părțile-așadar, Pe cari preotul Eleazar, Cu Iosua – acela care, Pe Nun, ca și părinte-l are – Precum și cu aceia cari Sunt, peste seminții, mai mari, Le-au dat, prin voia sorților, În stăpânire, la popor. Cortu-ntâlnirii s-a aflat La Silo, când au aruncat Sorții în fața Domnului, Pentru-a-mpărți poporului, Țara aceea minunată Care, de Domnul, le-a fost dată.


„Domnul prin Moise-a poruncit, S-avem cetăți de locuit, Cu locurile goale care Orice cetate-n jur le are. Acum, din moștenirea voastră, Ele să fie partea noastră. De noi, să fie folosite, Precum și de-ale noastre vite.” La Silo, era Israel Când ei vorbeau în acest fel,


Când Israelul a aflat, La Silo, toți s-au adunat Și-au hotărât ca să pornească La luptă, ca să-i pedepsească.


Dacă priviți ca necurată, Țara care vă este dată, Treceți în țara Domnului, Unde e locuința Lui. Veniți la noi ca, așezați Să fiți, printre ai voștri frați! Vrem ca să nu vă despărțiți De noi! Să nu vă răzvrătiți Față de Domnul, după care Să ridicați alte altare, Afară de altarul Lui, Stârnind mânia Domnului!


Fiii lui Ruben, cu Manase – Cu jumătate dintre case – Și cu cei ce erau din Gad, Se-ntoarseră în Galaad, În partea lor de moștenire, Dată de Moise-n stăpânire. Ei au lăsat, în urma lor, Pe al lui Israel popor, La Silo – în ținutul lui, Din țara Canaanului. Totul fusese împlinit, Așa precum Domnu-a dorit, Atuncea când de vorbă-a stat, Cu Moise și, porunci, i-a dat.


Astfel, Daniții au avut Chipul cioplit ce-a fost făcut De către Mica, tot mereu, Atunci când a lui Dumnezeu Casă – așa precum se știe – La Silo, s-a brodit să fie.


Ei, către Iabes, au plecat – În Galaad – și au găsit Fete care s-au dovedit Fecioare. Fetele-acele, La patru sute, fost-au ele. În urmă, ele-au fost luate, Fiind la Silo-apoi mutate, În țara Canaanului, În tabăra poporului.


Au mai stat mult de s-au gândit, Și-au cuvântat, în urmă: „Iată, În fiecare an, o dată, Este o mare sărbătoare În cinstea Domnului. Ea are, Numai la Silo, să se țină Și multă lume o să vină. La miazănoapte de Betel Se află Silo. Locu-acel E așezat spre răsărit, Față de drumul ce-a suit De la Betel și s-a-ndreptat Către Sihem. El e aflat La miazăzi de-acel ținut, Cari drept Lebona-i cunoscut.”


După aceea, s-a urcat, La casa Domnului, cu el. Când a făcut drumul acel, Trei tauri a luat cu ea; A mai luat, de-asemenea, O efă care era plină – Până în gură – cu făină.


Din Silo – din cetatea lui – Să se închine Domnului. Astfel, bărbatul se pornea, O dată-n an, și se ducea – Alături de al său popor – Ca Domnului oștirilor, Să Îi dea jertfe potrivite, Care-s prin Lege rânduite. Pe-atunci, doi preoți i-au slujit Lui Dumnezeu. Ei s-au numit Hofni și Fineas; cei doi, iată, Pe Eli, îl aveau, drept tată.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan