Iosua 17:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ Ei au răspuns atuncea: „Știm Că muntele ce l-am primit Ca să-l avem de locuit, E mic și nu e altă cale, Căci Canaaniții cei din vale – De la Bet-Șean și Izreel – Care de fier au toți, la fel.”

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

¹⁶ Fiii lui Iosif i-au zis: ‒ Muntele nu ne va ajunge și toți canaaniții care locuiesc în vale au care de fier, atât cei din Bet-Șan și din împrejurimi, cât și cei din Valea Izreel!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ Ei i-au spus: „Regiunea muntoasă nu va fi suficientă pentru noi; iar canaaniții care locuiesc în vale au care de fier – atât cei din Bet-Șan și din jurul lor, cât și cei din valea Izreel!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ Fiii lui Iosíf au zis: „Muntele nu ne ajunge și toți canaaneénii care locuiesc în ținutul din vale, cei ce sunt la Bet-Șeán și în satele lui și cei ce sunt în Valea Izreél, au care de fier”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ Fiii lui Iosif au zis: „Muntele nu ne va ajunge, și toți canaaniții care locuiesc în vale, cei ce sunt la Bet-Șean și în satele lui și cei ce sunt în valea lui Izreel au care de fier.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ Și copiii lui Iosif au zis: Ținutul muntos nu este deajuns pentru noi, și toți cananiții care locuiesc în țara văii și cei care sunt în Bet‐Șean cu satele sale și cei care sunt în valea Izreel au care de fier.

Iosua 17:16 Iomraidhean Croise

1 Regi 18:45

Câteva clipe a durat, Până când s-a întunecat Cerul, de norii ce-au venit, Și-o mare ploaie a pornit Să-și verse apa, pe pământ, Împinsă de-un puternic vânt. Ahab plecă cu-ale lui care, Spre Izreel, în graba mare.

1 Regi 18:46

Și mâna Domnului, de-ndat’, Peste Ilie s-a lăsat, Iar el s-a-ncins și a fugit Încât, în față a ieșit La împărat, tocmai când el Voia să intre-n Izreel.

1 Regi 21:1

Un timp, apoi, a mai trecut Și iată ce s-a petrecut: Nabot – un om din Israel – Avea o vie-n locu-acel, Iar via lui se întindea Chiar lângă casa ce-o avea Ahab, cel care, așezat, Era-n Samaria-mpărat.

1 Regi 21:23

Domnul, atuncea când vorbise, Și despre Izabela zise: „Câinii se vor vădi acei Cari vor mânca din trupul ei, Chiar lângă-ntăritura care Cetatea Izreel o are.

1 Regi 4:12

Urma apoi, Bana, cel care, Pe Ahilud, părinte-l are. El, de Meghido, răspundea Și de Bet-Șean; de-asemenea, De la Țartan, sub Izreel – Chiar din Bet-Șean – era tot el Îngrijitor. Mai priveghea Abel-Mehola și-ajungea, Pân’ la Iocmeam, puterea lui.

2 Regi 9:10

Cât despre Izabela, iată, Ajunge-va a fi mâncată De către haita câinilor, În al lui Izreel ogor. Al ei trup nu va fi luat De nimeni, spre a fi-ngropat.” Tânărul, vorba, și-a sfârșit, A deschis ușa și-a fugit.

2 Regi 9:37

Iar hoitul acelei femei, Va fi ca și gunoiul care E aruncat peste ogoare, Încât, lumea ce se adună, Nu va putea ca să mai spună – Atuncea când o vor vedea – Că „Izabela este ea”.”

Ieremia 49:2

Tocmai de-aceea, Domnul spune: „Vin zile când o să răsune, În contra Rabei – cea pe care, Poporul lui Amon o are – Puternic strigăt de război. Raba ajunge-va apoi, Morman de pietre dărâmate Și vor fi arse-ale ei sate. Atuncea o să reușească Israelul să-i izgonească Pe cei care l-au alungat, Căci Domnu-i Cel ce-a cuvântat.”

Iosua 15:56

Iocdeam, Zanoah, Izreel,

Iosua 17:11

Iată ce stăpânire dar, Avea Manase-n Isahar Și în Așer: de la-nceput, Copiii săi au deținut Doar a Bet-Șeanului cetate, Cu satele învecinate. Apoi, Ibleamul l-au primit, Cu-ale lui sate, negreșit, Cu tot ținutul Dorului Și satele din jurul lui; Au stăpânit peste En-Dor Și peste-al său întreg popor; Peste-al Tanacului ținut Cu satele ce le-a avut, Peste Meghido – unde sânt Trei înălțimi pe-al său pământ – Cu satele ce-l însoțesc Și cu cei ce le locuiesc.

Iosua 17:15

Iosua zise: „Am aflat Că sunteți mulți. Deci, să intrați Iute-n pădure, s-o tăiați Ca să vă faceți loc apoi, Și-o să-ncăpeți, astfel, și voi, În țara Fereziților, Precum și-a Refaimiților; Pentru că după cum vorbiți, Prea strâmt, acuma, îl găsiți Voi, muntele lui Efraim.”

Iosua 17:17

Către ale lui Iosif case – Lui Efraim și lui Manase – Iosua, astfel, a vorbit: „Așa-i. Dar voi v-ați înmulțit, Iar neamul v-a ajuns să fie Mare în număr și-n tărie. Numai un sorț, n-o să aveți.

Iosua 17:18

În munte, voi o să puteți, Cu forța voastră să intrați Și-apoi, pădurea s-o tăiați. Toate ieșirile din coaste, Atuncea, fi-vor ale voastre Și astfel, o să reușiți Să-i alungați pe Canaaniți, Chiar dacă-i tare-al lor popor Și sunt, din fier, carele lor.”

Iosua 19:18

Hotarul ei se întindea Din Izreel și ajungea La Chesulot. Apoi se-ntinde Până, Sunemul, îl cuprinde.

Judecători 1:19

Domnul, pe Iuda, l-a-nsoțit Și astfel el a reușit, Pe toți, să poată să-i înfrunte, Și a ajuns stăpân, pe munte. Un lucru nu a izbutit: Acela de-a fi izgonit Locuitorii cari erau În jurul lui și-n câmp ședeau, Pentru că ei, piept, i-au ținut, Căci, din fier – care – au avut.

Judecători 4:13

La Haroșet-Goim, de-ndat’, Sisera-atunci și-a adunat Pe toate cele nouă sute De care, ce-s din fier făcute, Și a pornit cu oastea lui, Spre apele Chisonului.

Judecători 4:3

Iabin avea o oaste mare, Precum și foarte multe care; Din fier, carele s-au făcut Și nouă sute a avut. Israeliții, greu, gemeau, Căci douăzeci de ani erau, De când Iabin i-a apăsat. Atunci, la Domnul, a strigat, Înspăimântat, al lor popor

Judecători 6:33

Tot Madianul a venit – Cu fiii de la Răsărit, Cu Amelec – și au trecut Iordanul. Tabără-au făcut, În vale, lângă Isreel, Fiind cu toți gata astfel, Ca să pornească la război.

1 Samuel 29:1

Toți Filistenii au venit, Cu oștile, și-au poposit Lângă Afec, iar Israel Și-a așezat la Izreel, Lângă fântână-ai săi oșteni.