10 Ținutu-n miazăzi aflat, Lui Efraim, îi este dat. În miazănoapte – negreșit – E, de Manase, mărginit. Marea este aceea care, Lor le slujise drept hotare. La miazănoapte se-ntâlneau Doar cu Așer și îl aveau Pe Isahar, în răsărit, În care au și stăpânit.
10 În sud era teritoriul lui Efraim, iar în nord, cel al lui Manase, ambele având ieșire la mare, granița atingând apoi teritoriul lui Așer în partea de nord și pe cel al lui Isahar în partea de est.
10 În Sud era teritoriul lui Efraim; iar în Nord, cel al lui Manase. Ambele aveau ieșire la mare. Apoi limita teritorială era comună cu cea a lui Așer în Nord și cu a lui Isahar în Est.
10 Ținutul de la miazăzi era al lui Efraim, cel de la miazănoapte al lui Manase și marea le slujea ca hotar; la miazănoapte se întâlneau cu Așer și la răsărit cu Isahar.
10 Spre miazăzi era a lui Efraim și spre miazănoapte a lui Manase și marea era hotarul lui și se întâlniau cu Așer către miazănoapte și cu Isahar către răsărit.
Iată ce stăpânire dar, Avea Manase-n Isahar Și în Așer: de la-nceput, Copiii săi au deținut Doar a Bet-Șeanului cetate, Cu satele învecinate. Apoi, Ibleamul l-au primit, Cu-ale lui sate, negreșit, Cu tot ținutul Dorului Și satele din jurul lui; Au stăpânit peste En-Dor Și peste-al său întreg popor; Peste-al Tanacului ținut Cu satele ce le-a avut, Peste Meghido – unde sânt Trei înălțimi pe-al său pământ – Cu satele ce-l însoțesc Și cu cei ce le locuiesc.
Hotaru-n urmă a venit Până la râul Cana, care – Spre miazăzi – se pierde-n zare. Cetățile lui Efraim, Prinse-n Manase le găsim. Hotarele care-au fost trase Pentru toți fiii lui Manase Urmau cursul pârâului, Mergând de-a lungul malului Din miazănoapte, după care Acestea ajungeau la mare.