Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 17:1 - Biblia în versuri 2014

1 Prin sorți, o parte căpătase Și seminția lui Manase. Manase-a fost primul născut Pe care Iosif l-a avut. Machir e fiul cel pe care Manase-ntâi născut îl are. Din el, Galaad s-a întrupat, Acela care-a căpătat Galaadul și Basanu-apoi, Căci el era om de război.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

1 Teritoriul seminției lui Manase, întâiul născut al lui Iosif, era următorul: lui Machir, întâiul născut al lui Manase și strămoșul ghiladiților, i s-a dat Ghiladul și Bașanul, pentru că el era un războinic.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Teritoriul tribului lui Manase – primul născut al lui Iosif – era distribuit astfel: lui Machir – primul născut al lui Manase și care a fost apoi tatăl lui Ghilad – i s-a dat Ghiladul și Bașanul, pentru că el era un luptător.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 [Aceasta este partea de moștenire] căzută la sorți lui Manáse, întâiul născut al lui Iosíf: lui Machír, întâiul născut al lui Manáse, tatăl lui Galaád, pentru că era un războinic, [i-au revenit] Galaád și Basán.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 O parte a căzut prin sorți seminției lui Manase, căci el era întâiul născut al lui Iosif. Machir, întâiul născut al lui Manase și tatăl lui Galaad, avusese Galaadul și Basanul, pentru că era un bărbat de război.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și acesta a fost sorțul pentru seminția lui Manase (și el era întâiul născut al lui Iosif) pentru Machir, întâiul născut al lui Manase, tatăl lui Galaad; căci el a fost bărbat de război și a avut Galaadul și Basanul.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 17:1
20 Iomraidhean Croise  

Întâiului născut, i-a pus Nume, „Manase”, căci a spus Iosif: „Pe mine – Dumnezeu – Necaz, casa tatălui meu, Făcutu-m-a să uit” – drept care I-a spus „Manase”, sau „Uitare”.


Pe cel de-al doilea, l-a numit „Efraim” – „Rodire”, tălmăcit – Zicând: „În clipele acele, Din țara întristării mele, Domnul m-a făcut roditor.”


Apoi pe Iosif, îl găsim La Egipteni. El căpătase Pe Efraim și pe Manase, În timpu-n care a șezut În al Egiptului ținut, În casele lui Faraon. Marele preot al lui On – Cari Poti-Fera s-a chemat – Fusese tatăl lui Asnat, A celei ce i-a fost soție.


Lui Iosif nu i-a prea plăcut, Pe tatăl său, când l-a văzut, Că dreapta, el și-a așezat-o Pe Efraim. I-a ridicat-o, Voind s-o pună pe Manase. Israel, însă, mâna-și trase.


Iosif, atuncea, i-a vorbit: „Tată! Nu-i bine! Ai greșit! Manase-i cel născut întâi! Pune-ți, pe al lui căpătâi,


Copiii cari i s-au născut Lui Efraim, el i-a văzut Pân’ la al treilea neam. Manase Avu un fiu, ce se chemase Machir. Acesta a avut Și el copii. Ei s-au născut Pe brațele bunicului.


Acolo-apoi, drept împărat, În Galaad înscăunat, Peste-ntreg neamul Gheșurit, Apoi peste cel Beniamit, Peste-al lui Efraim popor, Peste orice locuitor Care se află-n Izreel, Și peste-ntregul Israel.


Dar Gheșuriți-au năvălit – Cu Sirienii – și-au lovit Acele târguri. Au luat Chiar și cetatea din Chenat, Precum și cele ce erau În jur și, de Chenat, țineau. Cetățile, de ei luate, La șaizeci, fost-au numărate. Aceștia-s fiii ce-i avea Machir, cel care se vădea, Lui Galaad, că-i este tată.


Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată dar, ce fel de hotare, Țara, ce o-mpărțesc Eu, are. La semințiile aflate – Cari doisprezece sunt de toate – În Israel, le dăruiesc Țara, căci ele-o moștenesc. Iosif este acela care, La două părți din ea, drept are.


Lângă hotarul însemnat Pentru Neftali, așezat Manase e, din răsărit, Mergând până în asfințit.


Manase-un fiu a zămislit Care, Machir, a fost numit. Din el, ieșit-a un popor – Acel al Machiriților. Machir, un fiu, a căpătat, Cari, Galaad, a fost chemat. Din el ieșit-a un popor: Cel al Galaadiților.


Dar fetele lui Țelofhad – Fiul lui Hefer, Galaad, Al lui Machir și-al lui Manase, Ieșiți din a lui Iosif case – Aveau ceva nelămurit. Mahla, întâia, s-a numit; Apoi urmează cea de-a doua, Pe care o chemase Noa; Hogla și Milca au urmat, Iar Tirța, șirul, la-ncheiat.


Atuncea, ai lui Gad copii, Precum și ai lui Ruben fii, Cu jumătate dintre case Din seminția lui Manase – Fiul lui Iosif – au primit Ținutul pe cari l-au dorit. Moise le-a dat – precum se știe – A lui Sihon împărăție – Sihon fusese așezat, Peste-Amoriți, ca împărat. De-asemenea, le-a dăruit Ținutul ce-a fost stăpânit De către Og, cari, împărat, Era-n Basan, înscăunat. Cetățile de prin ținut, În ale lor mâini, au trecut, Cu tot ce-n ele s-au aflat, Cu câmpul ce le-a-nconjurat.


El trebuie recunoscut – De tatăl său – drept prim născut – Chiar dacă-i al femeii care Nu e iubită foarte tare – Și, din averea dobândită, Să îi dea partea cuvenită.”


La sorți, în urmă, s-a tras iară Și câte-o parte căpătară Și ceilalți fii ieșiți din case Cari fost-au ale lui Manase. Ai lui Helec fii au venit Și o moșie au primit. Apoi ai lui Abiezer, Ai lui Sihem și-ai lui Hefer. Și Asriel a mai venit Și-apoi Șemida, la sfârșit. Ei sunt copiii cei pe care, De parte bărbătească-i are Manase – cel dintâi născut, Pe care, Iosif l-a avut.


La jumătate dintre case Din seminția lui Manase, Moise i-a dat în stăpânire, Ca să îi fie moștenire, Pământuri în Basan aflate, Iar cea dea doua jumătate, Altă moșie a primit – Peste Iordan – la asfințit, Cari îi e dată-n stăpânire De Iosua, drept moștenire.


Din Efraim, în rânduri trec Locuitori din Amalec. Oștenii tăi acuma vin, În urma ta, din Beniamin. Mari căpitani te-au însoțit; De la Machir, ei au venit. Cârmuitori, apoi, veniră Care, din Zabulon, ieșiră.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan