Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 15:13 - Biblia în versuri 2014

13 Atunci, Caleb – acela care Ca tată, pe Iefune-l are – În stăpânire a primit O parte, ce s-a nimerit Ca așezată să îi fie, În a lui Iuda seminție, Așa precum a poruncit Domnul, atunci când a vorbit, Cu Iosua. A căpătat Pământul care s-a aflat La Chiriat-Arba – altfel, Hebron, mai este numit el. Arba e numele pe care Al lui Anac părinte-l are.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

13 Lui Caleb, fiul lui Iefune, i s-a dat un teritoriu care era în mijlocul fiilor lui Iuda, potrivit celor spuse de Domnul lui Iosua, și anume Chiriat-Arba (Hebron) – Arba fusese tatăl lui Anac.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Lui Caleb – fiul lui Iefune – i s-a dat un teritoriu care era în mijlocul descendenților lui Iuda, așa cum spusese Iahve lui Iosua: Chiriat-Arba, adică Hebron. Arba fusese tatăl lui Anac.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Lui Cáleb, fiul lui Iefúne, i-au dat parte printre fiii lui Iúda, după cuvântul Domnului [adresat] lui Iósue: Chiriát-Árba – tatăl lui Anác – adică Hebrón.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Lui Caleb, fiul lui Iefune, i-au dat o parte în mijlocul fiilor lui Iuda, cum poruncise lui Iosua Domnul; lui i-au dat Chiriat-Arba, adică Hebronul: Arba era tatăl lui Anac.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Și lui Caleb, fiul lui Iefune, i‐a dat o parte între copiii lui Iuda, după porunca Domnului către Iosua: adică cetatea lui Arba, tatăl lui Anac, care este Hebronul.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 15:13
18 Iomraidhean Croise  

Avram, cortul, și-a ridicat, S-a dus dar, și s-a așezat La stejarii lui Mamre, care, Lângă Hebron erau, se pare. Acolo, el a zidit iar, Numelui Domnului, altar.


Când o chemă la El, Cel Sfânt, La Chiriat-Arba ședea – Cari și Hebron se mai numea – În țara Canaanului. La căpătâiul soaței lui, Veni Avram să se jelească, Să plângă, să se necăjească.


David, în fața Domnului, S-a dus, să ceară sfatul Lui: „Spre Iuda, oare, să apuc, Și-n vreo cetate, să mă duc?” „Du-te” – răspunse Dumnezeu. „Unde anume, să merg eu?” – David, în urmă, a-ntrebat, Iar Domnul i-a răspuns, de-ndat’: „Du-te-n Hebron”. David s-a dus


Însă câmpia cea pe care, Cetatea-n jurul ei o are, Cu satele care țineau De ea – căci împrejur erau – Sunt date lui Caleb, cel care, Părinte, pe Iefune-l are.


Țorea, apoi, s-a construit, Urmată și de Aialon Și totodată de Hebron. Acestea-n Iuda se aflau Și-n Beniamin se mai găseau. De-ndată ce-au fost construite Cetățile-au fost întărite.


Caleb, atunci, a potolit Poporul care a cârtit Contra lui Moise. El a spus: „Haideți acum, cu toții, sus! Să ne suim, să ocupăm Țara, căci o să câștigăm! Să mergem dar, încrezători, Căci noi vom fi biruitori!”


Pentru-a lui Iuda seminție, A fost Caleb, acela care, Părinte, pe Iefune-l are.


Cu Anachimii, mai apoi, A purtat Iosua război, Până când el i-a nimicit. Ținutu-n care-a locuit Neamul acela cuprindea Întinderi mari, căci începea Din muntele Hebronului Și ajungea hotarul lui, Pân’ la Debir, Anab și-apoi, Pe coastă se-ntorcea-napoi, În muntele lui Israel Și-n Iuda. Iosua, astfel, Îi șterse cu desăvârșire, Din țara care, moștenire, S-a dat pentru al său popor.


Iată cetățile pe care Ei le-au ales, pentru scăpare: Chedeș, întâia se numea Și-n Galileea se găsea, În muntele ce l-a primit Neftali, pentru locuit. Apoi Sihemul, îl găsim, În muntele lui Efraim, Și Chiriat-Arba – chemată Altfel, Hebron – și așezată În muntele dat, drept moșie, Pentru-a lui Iuda seminție.


Hebronul – care s-a chemat Și Chiriat-Arba – aflat În muntele ce-l stăpânea Iuda atunci. De-asemenea, Pe lângă el au mai primit Și locul ce l-a-mprejmuit. Arba e numele pe care Al lui Anac părinte-l are.


Iuda, război, a mai purtat, Cu cei cari, la Hebron, au stat – Drept Chiriat-Arba știut, A fost Hebronul la-nceput. El îl bătuse pe Șeșai, Pe Ahiman și pe Talmai.


Așa cum Moise a dorit, Caleb, Hebronul, l-a primit. Caleb, în urmă, i-a bătut Pe cei trei fii ce i-a avut Anac, acolo, după care I-a izgonit peste hotare.


Nabal, era numele lui Și-apoi, nevasta omului, Abigail, era chemată. Ea avea multă judecată, Era deșteaptă și frumoasă, Iar firea ei era voioasă. Nabal, bărbatul ce-l avea, Om rău și aspru se vădea, Fiind, astfel, de toți, urât. El, din Caleb, s-a pogorât.


Spre miazăzi, am năvălit, În partea-n care-a locuit Poporul Cheretiților. Cu oastea-Amaleciților, Prin Iuda, noi am mai trecut – Pe lângă-al lui Caleb ținut – Și în Țiclag am năvălit, Pe care l-am și pustiit.”


Cei din Hebron primiră-apoi, Parte, din prada de război. Pe orișiunde a trecut David cu-ai săi, parte-a făcut, La toți, din pradă – negreșit – Fiind astfel, de toți, iubit.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan