Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 14:6 - Biblia în versuri 2014

6 Fiii lui Iuda au venit La Iosua și i-au vorbit, Pe când el, la Ghilgal, a stat. Caleb li s-a alăturat Și i-a-nsoțit. El e cel care, Drept tată, pe Iefune-l are – Cel ce fusese Chenizit. Caleb s-a dus și a vorbit: „Eu cred că-ți mai aduci aminte De-ale lui Dumnezeu cuvinte, Spuse lui Moise, despre mine Și totodată, despre tine, Pe vremea-n care ne găseam La Cades-Barnea și-așteptam.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

6 Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal, iar Caleb, fiul chenizitului Iefune, i-a zis: „Tu știi ce i-a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine și despre tine, când eram la Kadeș-Barnea.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Descendenții lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal. Atunci Caleb – fiul chenizitului Iefune – i-a spus: „Tu știi ce i-a zis Iahve lui Moise – omul lui Dumnezeu – despre mine și despre tine, atunci pe când eram la Cadeș-Barnea.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Fiii lui Iúda s-au apropiat de Iósue la Ghilgál, iar Cáleb, fiul lui Iefúne, chenéul, i-a zis: „Tu știi ce i-a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine și cu privire la tine la Cádeș-Barnéa.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal; și Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, i-a zis: „Știi ce a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine și cu privire la tine, la Cades-Barnea.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și copiii lui Iuda s‐au apropiat de Iosua în Ghilgal; și Caleb, fiul lui Iefune, Chenezitul, i‐a zis: Tu știi cuvântul pe care l‐a vorbit Domnul către Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine și despre tine în Cades‐Barnea.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 14:6
30 Iomraidhean Croise  

În vremea ‘ceea, a venit Un om al Domnului, sosit Din Iuda, pentru că, pe el Îl trimisese la Betel, Tocmai cuvântul Domnului. În față la altarul lui, Ieroboam atunci ședea, Unde, tămâie, aducea.


Zorindu-se să îl găsească Pe acel om și să-i vorbească. Sub un stejar, el l-a găsit, Unde, la umbră, s-a oprit Cătând odihnă. De îndat’ Pe om, bătrânul l-a-ntrebat: „Tu ești trimis de Dumnezeu, Din a lui Iuda țară?” „Eu” – Răspunse omul. „Ce dorești, Și pentru ce mă urmărești?” – În urmă, l-a mai întrebat.


„La anul, când am să mai viu, Tu ai să ții în brațe-un fiu.” Ea a răspuns: „Nu, domnul meu! Tu ești om al lui Dumnezeu! Te rog, să nu mă amăgești, Cu vorbele ce le rostești!”


Din Bal-Șalișa, a venit, Atunci, un om care-a voit – Din primul rod ce îl avea – Un dar, lui Elisei să-i dea. Pâine din orz, omul făcuse Și douăzeci, cu el, aduse. Un sac cu spice-a mai adus. Atuncea, Elisei a spus: „Fă bine, dă la fiecare – Din acești oameni – de mâncare.”


Femeia, într-o zi, s-a dus La soțul ei și-astfel i-a spus: „Cel ce venea la noi acasă, Cel ce ședea la noi la masă, E un om sfânt. Știu bine eu, Că el e al lui Dumnezeu.


Apoi, prorocul l-a privit Pe Hazael, lung, și-a-nceput Să plângă-n sinea sa, tăcut.


Prorocul Elisei plecase Și la Damasc se așezase. Pe-atuncea, Ben-Hadad – cel care Era în Siria mai mare – Se-mbolnăvise. De îndat’, Oamenii săi l-au înștiințat: „Iată că omul Domnului E-n țara împăratului!”


Fiii lui Moise – cum se știe – În a lui Levi seminție, În urmă, fost-au numărați. De toți, ei sunt numai doi frați:


Doamne, din neam în neam ai fost Al nostru loc de adăpost.


I-am dus la Casa Domnului, Într-o chilie-a Templului. Astă chilie-o foloseau Cei care, din Hanan, erau. Hanan acela se vădea Feciorul lui Igdalia Și era omul Domnului. Aflată-a fost chilia lui, Deasupra celei ce-o avea Cel ce-i chemat Maaseia, Fiind al lui Șalum fecior, Din rândul ușierilor.


La Moise, ei s-au dus. Cu el, Aron și-ntregul Israel Erau, la Cades, în pustie, Și-i așteptau, pe ei, să vie Cu veștile din Canaan, În tabăra lor, din Paran. Iscoadele, știri, au adus Și-apoi, în fața lor, au pus Roada ce fost-a adunată Din țara ‘ceea minunată.


Caleb, atunci, a potolit Poporul care a cârtit Contra lui Moise. El a spus: „Haideți acum, cu toții, sus! Să ne suim, să ocupăm Țara, căci o să câștigăm! Să mergem dar, încrezători, Căci noi vom fi biruitori!”


Pentru-a lui Iuda seminție, A fost Caleb, acela care, Părinte, pe Iefune-l are.


Pe robul Meu – Caleb numit – Pentru că fost-a-nsuflețit De un alt duh și a urmat Calea ce Eu i-am arătat, Îl las, în țară, să pășească Și-i las pe-ai săi s-o stăpânească.


Cu nici un chip, nu veți putea Intra, în țara minunată, Pe care, am jurat, odată, Că Eu am să vi-o dăruiesc. Cei care-n țară doar pășesc, Sunt numai doi: Caleb cari, iată, Îl are, pe Iefune, tată, Și Iosua, acela care – Cum știți – pe Nun, tată, îl are.


Doi, dintre cei ce iscodiră Țara, în față-atunci, ieșiră: Iosua, unul se numea Și, tată pe, Nun îl avea, Iar celălalt, Caleb e, iată, Și pe Iefune-l are tată. Când aste lucruri le-au văzut, Furioși, ei, straiele, și-au rupt


Căci Domnul spuse: „Fiecare, Mort, o să cadă, în pustiu. Nimeni nu va rămâne viu, Afară de Caleb – cel care, Drept tată, pe Iefune-l are – Și-apoi de Iosua – vă spun – Cel care, fiu îi e, lui Nun.”


Afară de Caleb – cel care, De tată, pe Iefune-l are – Și-apoi de Iosua – vă spun – Care fecior îi e, lui Nun! Ei sunt cei care au urmat, Calea ce li s-a arătat.”


Iată dar, binecuvântarea Pe care, toată adunarea Copiilor lui Israel A căpătat-o, de la cel Cari era omul Domnului, ‘Nainte de pieirea lui.


Un alt proroc, în Israel – Care să fi ajuns la fel Cum era Moise – niciodat’, De-atunci, nu s-a mai ridicat. Pe Cel ce este viu mereu – Pe-adevăratul Dumnezeu – Doar Moise – când L-a cunoscut – Față la față, L-a văzut.


Acolo, robul Domnului – Moise – în a Moabului Țară, în urmă, a murit, Așa cum Domnu-a poruncit.


Iar tu, om al lui Dumnezeu, Fugi de acest lucru, mereu, Și caută neprihănire, Evlavie și cu iubire, Blândețe și-o credință mare, Încununată de răbdare.


Ca toți acei care, mereu, Sunt oameni ai lui Dumnezeu, Să poată fi desăvârșiți, Destoinici, gata pregătiți Ca al lor umăr să îl pună, Pentru orice lucrare bună.”


Când luptele-au luat sfârșit, Israeliți-au revenit Iar, la Ghilgal. În fruntea lor, Sta Iosua, conducător.


Astfel, Caleb – acela care, Drept tată, pe Iefune-l are, Pe cel ce fost-a Chenezit – Drept moștenire a primit Hebronul, iar în acest fel Și astăzi e stăpân pe el. Ținutu-acela i s-a dat Căci întru totul a urmat Calea pe care Dumnezeu I-a arătat-o, tot mereu.


În urma luptei ce-a fost dată, Cetatea a căzut; iar cel Ce-a-nvins-o, fost-a Otniel. El, pe Chenaz, tată, îl are – Chenaz e fratele pe care Caleb l-avea. În acest fel, Nevastă, pentru Otniel, Ajunse Acsa ca să fie.


Era a zecea zi din an – În luna-ntâi – când, din Iordan, Întreg poporul a ieșit Și la Ghilgal a poposit, Spre Ierihon, în partea care Aflată-i spre soare răsare.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan