3 Căci cea de-a doua jumătate – Cu două seminții aflate Peste Iordan – au dobândit Pământul ce l-a stăpânit, Chiar de la Moise. Însă el, Leviților din Israel, Nu le-a lăsat, ca moștenire, Nici o moșie-n stăpânire.
3 Căci Moise dăduse o moștenire celor două seminții și jumătate de cealaltă parte a Iordanului, însă leviților nu le dăduse nicio moștenire printre ei.
„Când iar, în țară, o să fiți Și când aveți să o-mpărțiți, Prin sorți, drept moștenire, voi O să-I dați Domnului, apoi – Din țară – un lot de pământ. Acesta fi-va un loc sfânt. De douăzeci și cinci de mii De coți de lung și zece mii De coți, doresc să aibă-n lat, Locul ce-I e Domnului dat. Pe-al său cuprins, acest pământ Are să fie un loc sfânt.
Moise – și-alăturea de el, Întreg poporul Israel – Cu împărați-aceștia doi, Ajuns-a de-a purtat război. Israeliți-au biruit, Iar țara lor a revenit O parte Rubeniților, Apoi alta Gadiților Și-n urmă, ultima bucată, În stăpânire a fost dată La jumătate dintre case Din seminția lui Manase.
Doar a lui Levi seminție Nu a primit nici o moșie Pe cari să pună stăpânire Și să o aibă moștenire, Ci jertfele ce sunt menite A fi de flăcări mistuite Spre a-L cinsti pe Dumnezeu, Au fost lăsate-a fi, mereu, Drept moștenire tuturor Din ramura Leviților.
Ținutul care li s-a dat Și-n stăpânire l-au luat, Cuprinde Aroerul care, Râul Arnon, în coaste-l are, Cetatea ‘ceea întărită Care, în vale, e zidită; Urmează-apoi câmpia toată Cari la Medeba e aflată,
Toată-a lui Ruben seminție Și a lui Gad – precum se știe – Cu jumătate dintre case Din seminția lui Manase, Au căpătat ca moștenire Și au luat în stăpânire, Ținutul care s-a aflat Peste Iordan, desfășurat În zare, către răsărit. Ei, de la Moise, l-au primit, Cari este rob al Domnului.