Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 13:9 - Biblia în versuri 2014

9 Hotarele ținutului Pornesc din Aroerul care, Râul Arnon, în coaste-l are, De la cetatea întărită Care în vale-i construită, Iar al Medebei șes întins E între ele-apoi cuprins. Câmpia-n zare se pierdea Și-apoi, Dibonu-l atingea.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

9 S-a extins de la Aroer, care se află pe malul pârâului Arnon și de la cetatea din mijlocul văii, întregul podiș al Medebei, până la Dibon,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 de la Aroer, care este pe malul văii mari a Arnonului și de la orașul din mijlocul văii, continuând cu întregul podiș al Medebei, până la Dibon.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 de la Aroér, care este pe malul râului Arnón, și de la cetatea care este în mijlocul văii, întreg platoul Madába, până la Dibón;

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 de la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, și de la cetatea care este în mijlocul văii, toată câmpia Medeba, până la Dibon;

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 de la Aroer, care este pe malul râului Arnon și cetatea care este în mijlocul râului și tot podișul Medeba până la Dibon;

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 13:9
15 Iomraidhean Croise  

Peste Iordan, ei au trecut Și au ajuns, la Aroer – În valea Gad – lângă Iazer, Unde-o cetate e aflată, Pe partea dreaptă, așezată.


Treizeci și două mii de cară Au mai tocmit și mai luară Pe cel cari fost-a așezat, Atunci, în Maca, împărat. În jurul împăratului, S-a strâns întreg poporul lui. La ei s-au mai adăugat Și Amoniții, de îndat’, Căci din cetăți ei au ieșit Și de război s-au pregătit.


Unii din fiii cei pe care Iuda, urmași, în lume-i are, La Chiriat-Arba ședeau Și primprejur. Mulți locuiau Și la Dibon, Iecabțeel Și-n satele din jur, la fel.


La templu, oamenii se-adună. Către Dibon merg împreună, Sau pe-nălțimi lumea se strânge Și toți încep apoi a plânge. Întreg Moabul se bocește Atuncea, și se tânguiește. Pe Nebo și Medeba, iată, Capete rase doar se-arată Și toate bărbile-s tăiate.


„Pogoară-te, plină de jale Și din locașul slavei tale, Stai jos, pe un pământ uscat, Tu, cea care te-ai arătat A fi locuitoarea lui Și fiică a Dibonului! Pustiitorul a pornit – Acela ce a pustiit Moabul – iată-l dar, că vine Și te lovește și pe tine! Cetățile tale-ntărite, Cu toate, fi-vor nimicite!


La rând, Dibonul a venit, Nebo mai fost-a pedepsit, Urmat de Bet-Diblataim,


Pustiitorul se abate Și va lovi orice cetate. Din fața lui, nici una n-are Nici o putință de scăpare. Valea-i cuprinsă de pieire, Iar pe câmpie-i nimicire, Căci totul fi-va împlinit După cum Domnul a vestit.


Săgeți, am aruncat apoi, Asupră-le, în urmă, noi. Noi, începând de la Hesbon Și ajungând pân’ la Dibon, Totul în cale-am nimicit. Pân’ la Nofah, am pustiit, Cari un întreg ținut cuprinde – Pân’ la Medeba, se întinde.”


Din Aroerul așezat Pe malul râului chemat Arnon, de la cetatea care, În vale, locul său și-l are Și pân’ la Galaad apoi, Nici o cetate – pentru noi – N-a fost prea tare, căci – mereu – În mâna noastră, Dumnezeu, Pe toate-acestea, le-a lăsat.


„Am luat țara-n stăpânire Și-am dăruit-o moștenire: O parte Rubeniților, Și-apoi alta Gadiților, Așa după cum ei îmi cer. Le-am dat ținutul Aroer Cari, pe Arnon, e așezat Și de asemeni, le-am mai dat, Muntele Galaadului – Jumate din cuprinsul lui – Și cu cetățile pe care, Acel ținut muntos le are.


O altă parte, Rubeniții Și totodată, și Gadiții; Se întindea ținutul lor, Până-n albia apelor Arnonului, fiindu-i dar – Pe mijlocul apei – hotar. Un alt hotar al locului, Era apa Iabocului Ce-i despărțea pe ai lor fii, De toți ai lui Amon copii.


Primu-mpărat a fost Sihon. El locuise la Hesbon Și peste Amoriți domnea. Al său ținut se întindea Din Aroer – marginea lui Fiind râul Arnonului – Și cuprindea o jumătate Dintre ținuturile-aflate În Galaad. Hotarul lui, Chiar apele Iabocului Ajunse dar, a le cuprinde. Dincolo de Iaboc, se-ntinde Ținutul neamului cel care, Drept tată, pe Amon, îl are;


Prinse erau, între hotare, Toate cetățile pe care Le-a stăpânit, cândva, Sihon – Cel ce domnise la Hesbon Și care fost-a împărat, Peste-Amoriți încoronat – Mergând pân’ la ținutul care, Poporul lui Amon îl are.


Ținutul care li s-a dat Și-n stăpânire l-au luat, Cuprinde Aroerul care, Râul Arnon, în coaste-l are, Cetatea ‘ceea întărită Care, în vale, e zidită; Urmează-apoi câmpia toată Cari la Medeba e aflată,


Toată-a lui Ruben seminție Și a lui Gad – precum se știe – Cu jumătate dintre case Din seminția lui Manase, Au căpătat ca moștenire Și au luat în stăpânire, Ținutul care s-a aflat Peste Iordan, desfășurat În zare, către răsărit. Ei, de la Moise, l-au primit, Cari este rob al Domnului.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan