Iosua 13:5 - Biblia în versuri 20145 Urmează-apoi țara pe care Neamul Ghibliților o are, Și tot Libanul risipit În părțile de răsărit – De la Bal-Gad, în sus, pornind, La muntele Hermon ieșind, Și până hăt departe-n zare, Spre a Hamatului intrare. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească5 apoi teritoriul ghebaliților și întregul Liban înspre est, de la Baal-Gad până la poalele muntelui Hermon și până la Lebo-Hamat Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 20185 Urmează teritoriul ghebaliților și întregul Liban, spre Est: de la Baal-Gad până la baza muntelui Hermon și până la Lebo-Hamat, Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 20205 ținutul celor din Ghébal și tot Libánul spre răsăritul soarelui, de la Báal-Gad la poalele muntelui Hermón, până la intrarea în Hamát; Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu5 țara ghibliților și tot Libanul spre răsăritul soarelui, de la Baal-Gad, la poalele muntelui Hermon, până la intrarea Hamatului; Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 19315 și țara ghibliților și tot Libanul spre soare‐răsare, de la Baal‐Gad la piciorul muntelui Hermon până la intrarea în Hamat; Faic an caibideil |
Un praznic, Solomon a dat Atuncea, iar cu el a stat Întreg poporul, negreșit. Și mulți străini au mai venit La praznicul dat de-mpărat. Mai mulți erau de la Hamat Precum și dimprejurul lui. Din părțile Egiptului – De la pârâu-acela care Curge prin ale lui hotare – Veniră mulți, la masa lui, Și-au stat în fața Domnului, Căci șapte zile a ținut Ospățul care s-a făcut. Apoi, el a continuat Și încă șapte, a durat. În ăst fel, praznicul ținut, De paișpe zile s-a făcut.
Mergeți la Calne și priviți! După aceea, să fugiți Să vă uitați și la Hamat! Vă pogorâți și până-n Gat, În țara Filistenilor! Cetățile ăstui popor Se-arată mai înfloritoare De cât sunt ale voastre, oare? Sau este mai înfloritor Ținutul dat ăstui popor, Decât se-arată cele două Ținuturi ce vi le-am dat vouă? Ținutul lor este mai mare Decât sunt ale voastre, oare?…
Întoarceți-vă, acum, voi. La muntele-Amoriților, Să plece dar, al Meu popor, Și-n toate-mprejurimile. Să împânziți câmpiile, Să vă urcați pe munte-apoi, Să coborâți, în vale, voi; Spre miazăzi, să vă-ndreptați Și pe al mării mal să stați. Să intre dar, al vost’ popor, În țara Canaaniților, Iar din Liban, veți merge voi, Până la Eufrat apoi.
Iată-mpărații cei pe care, A lui Israel adunare I-a-nvins și țara le-a luat, Și cari dincoace s-au aflat De apele Iordanului, Către apusul soarelui, De la Bal-Gad în sus pornind Și-n vale la Liban ieșind, Spre muntele pleșuv – cel care Privește spre Seir, în zare. Peste-al lui Israel popor, Iosua fost-a domnitor, În acea vreme. A purtat Multe războaie și-a luat Țara întreagă-n stăpânire Și-apoi a dat-o moștenire, Copiilor lui Israel. Țara s-a împărțit astfel, Și fiecare seminție