Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 13:5 - Biblia în versuri 2014

5 Urmează-apoi țara pe care Neamul Ghibliților o are, Și tot Libanul risipit În părțile de răsărit – De la Bal-Gad, în sus, pornind, La muntele Hermon ieșind, Și până hăt departe-n zare, Spre a Hamatului intrare.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

5 apoi teritoriul ghebaliților și întregul Liban înspre est, de la Baal-Gad până la poalele muntelui Hermon și până la Lebo-Hamat

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Urmează teritoriul ghebaliților și întregul Liban, spre Est: de la Baal-Gad până la baza muntelui Hermon și până la Lebo-Hamat,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 ținutul celor din Ghébal și tot Libánul spre răsăritul soarelui, de la Báal-Gad la poalele muntelui Hermón, până la intrarea în Hamát;

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 țara ghibliților și tot Libanul spre răsăritul soarelui, de la Baal-Gad, la poalele muntelui Hermon, până la intrarea Hamatului;

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 și țara ghibliților și tot Libanul spre soare‐răsare, de la Baal‐Gad la piciorul muntelui Hermon până la intrarea în Hamat;

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 13:5
14 Iomraidhean Croise  

La lucrătorii cei pe care Îi adunară-n număr mare Hiram și Solomon, veniră Ghibliții și se-adăugiră Și împreună au lucrat, Căci pricepuți s-au arătat. Lemne și pietre au cioplit, Pe care ei le-au pregătit, Pe placul împăratului, Pentru-nălțarea Templului.


Un praznic, Solomon a dat Atuncea, iar cu el a stat Întreg poporul, negreșit. Și mulți străini au mai venit La praznicul dat de-mpărat. Mai mulți erau de la Hamat Precum și dimprejurul lui. Din părțile Egiptului – De la pârâu-acela care Curge prin ale lui hotare – Veniră mulți, la masa lui, Și-au stat în fața Domnului, Căci șapte zile a ținut Ospățul care s-a făcut. Apoi, el a continuat Și încă șapte, a durat. În ăst fel, praznicul ținut, De paișpe zile s-a făcut.


Ghebal s-a mai alăturat; Amon și Amelec urmară, Și Filisteni-au venit iară, Cu-ai Tirului locuitori. Lângă acești asupritori,


„La Calno, nu s-a întâmplat Ca și la Charchemiș, odat’?” „Apoi, soarta Hamatului, N-a fost ca și-a Arpadului?” „N-a-mpărtășit Samaria, Soarta Damascului, și ea?”


Atunci, Haldeii l-au luat Pe al lui Iuda împărat, Să-l ducă la acela care, În Babilon era mai mare. L-au dus la Ribla așadar, Și-acolo, Nebucadențar, O judecată a rostit În contră-i și l-a osândit. Lucrul acest s-a petrecut În al Hamatului ținut.


Toți lucrătorii iscusiți Cari din Ghebal erau veniți, Cu cei bătrâni ce se vădiră Că tot de la Ghebal veniră, Numai la tine se aflau Și crăpăturile-ți dregeau.


Mergeți la Calne și priviți! După aceea, să fugiți Să vă uitați și la Hamat! Vă pogorâți și până-n Gat, În țara Filistenilor! Cetățile ăstui popor Se-arată mai înfloritoare De cât sunt ale voastre, oare? Sau este mai înfloritor Ținutul dat ăstui popor, Decât se-arată cele două Ținuturi ce vi le-am dat vouă? Ținutul lor este mai mare Decât sunt ale voastre, oare?…


Bărbați-aceia s-au suit Pe munte și au iscodit Țara, așa cum s-a cerut. Ei, cercetare, au făcut, De la pustia Țin pornind Și-n urmă, la Rehob sosind, Care se află așezat Pe-un drum ce duce la Hamat.


Apoi, să-l trageți prin Hamat, Pân’ la Țedad. Continuat


Întoarceți-vă, acum, voi. La muntele-Amoriților, Să plece dar, al Meu popor, Și-n toate-mprejurimile. Să împânziți câmpiile, Să vă urcați pe munte-apoi, Să coborâți, în vale, voi; Spre miazăzi, să vă-ndreptați Și pe al mării mal să stați. Să intre dar, al vost’ popor, În țara Canaaniților, Iar din Liban, veți merge voi, Până la Eufrat apoi.


Te rog s-asculți pe robul Tău Și împlinește dorul său, Să nu se risipească-n van: Vreau, țara de peste Iordan, S-o văd și eu. Tot ce doresc, Este aceea să zăresc Țara cea bună, munții care Se-nalță maiestos în zare, Și aș fi vrut de-asemenea, Libanul, să-l mai pot vedea.”


Pornind din poala muntelui Care, pleșuv, se-nalță mare, Privind către Seir în zare, Pân’ la Bal-Gad și valea lui Din granița Libanului, Și pân’ la muntele chemat Hermon. Iosua i-a luat Pe împărații toți, pe care Acel ținut întins îi are Și i-a ucis, pe rând, apoi.


La întreg neamul Canaanit Care ședea la asfințit, La Amoriți și la Hetiți, De-asemenea la Fereziți, Apoi la neamul Iebusit Care în munți a locuit Și-n urmă-apoi Heviților Cari își aveau ținutul lor La poalele Hermonului – În Mițpa – chiar în fața lui.


Iată-mpărații cei pe care, A lui Israel adunare I-a-nvins și țara le-a luat, Și cari dincoace s-au aflat De apele Iordanului, Către apusul soarelui, De la Bal-Gad în sus pornind Și-n vale la Liban ieșind, Spre muntele pleșuv – cel care Privește spre Seir, în zare. Peste-al lui Israel popor, Iosua fost-a domnitor, În acea vreme. A purtat Multe războaie și-a luat Țara întreagă-n stăpânire Și-apoi a dat-o moștenire, Copiilor lui Israel. Țara s-a împărțit astfel, Și fiecare seminție


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan