32 Aceste părți de moștenire, Date le-au fost în stăpânire, De către Moise, când ședeau Cu toți strânși și așteptau În țarina Moabului, În fața Ierihonului, Chiar lângă malul cel pe care Iordanu-n răsărit îl are.
32 Acestea sunt părțile de moștenire pe care le-a dat Moise când era în câmpia Moabului, de cealaltă parte a Iordanului, în fața Ierihonului, la răsărit.
A Galaadului cetate S-a împărțit în jumătate – Ca Aștarot și ca Edrei – Pentru că toate-aceste trei, Cetățile lui Og erau Și, în Basan, se înălțau. Ele-au fost date lui Machir Și fiilor din al său șir – Mai bine zis, la jumătate Dintre familiile-aflate În neamul său, cari, după case, Pogoară-n lume, din Manase.
Doar a lui Levi seminție Nu a primit nici o moșie Pe cari să pună stăpânire Și să o aibă moștenire, Pentru că „numai Dumnezeu” – Domnul a zis – „este, mereu, Drept moștenire a celor Din ramura Leviților”.
Căci cea de-a doua jumătate – Cu două seminții aflate Peste Iordan – au dobândit Pământul ce l-a stăpânit, Chiar de la Moise. Însă el, Leviților din Israel, Nu le-a lăsat, ca moștenire, Nici o moșie-n stăpânire.