Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 13:31 - Biblia în versuri 2014

31 A Galaadului cetate S-a împărțit în jumătate – Ca Aștarot și ca Edrei – Pentru că toate-aceste trei, Cetățile lui Og erau Și, în Basan, se înălțau. Ele-au fost date lui Machir Și fiilor din al său șir – Mai bine zis, la jumătate Dintre familiile-aflate În neamul său, cari, după case, Pogoară-n lume, din Manase.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

31 Jumătate din Ghilad, Aștarot și Edrei, cetăți ale regatului lui Og din Bașan fuseseră date urmașilor lui Machir, fiul lui Manase, adică unei jumătăți dintre urmașii lui Machir, potrivit clanurilor lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

31 Jumătate din Ghilad, Aștarot și Edrei – foste orașe ale regatului lui Og din Bașan, fuseseră date urmașilor lui Machir, fiul lui Manase. Ele au fost oferite (ca proprietate) celor care formau o jumătate din urmașii lui Machir, conform (membrilor) clanurilor lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

31 Jumătate din Galaád, Aștarót și Edréi, cetăți din regatul lui Og, în Basán, [au fost date] fiilor lui Machír, fiul lui Manáse, adică la jumătate din fiii lui Machír, după familiile lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

31 Jumătate din Galaad, Aștarot și Edrei, cetăți din împărăția lui Og, în Basan, au căzut fiilor lui Machir, fiul lui Manase, adică la jumătate din fiii lui Machir, după familiile lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

31 Și jumătate din Galaad și Aștarotul și Edreiul, cetățile împărăției lui Og în Basan, erau ale copiilor lui Machir, fiul lui Manase, a jumătății fiilor lui Machir, după familiile lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 13:31
14 Iomraidhean Croise  

Iată cetățile pe care, Familia lui Gherșom le are, În jumătatea dintre case Din seminția lui Manase: Întâia s-a numit Golan Și se aflase în Basan; Apoi urmează Așatrot, Cu ale ei pășuni, cu tot.


Ținutul Galaadului Se dovedește-al Domnului. Al meu, Manase se arată, Iar Efraimul – totodată – Tărie-i e capului Meu. Iuda Îmi este, tot mereu, Al Meu toiag de cârmuire.


Lângă hotarul însemnat Pentru Neftali, așezat Manase e, din răsărit, Mergând până în asfințit.


Apoi, al doilea împărat, Ce-a fost învins, Og s-a chemat. El, în Basan, a stăpânit, Iar după neam, s-a dovedit Că pogora dintr-un popor Din stirpea Refaimiților, Fiind o ramură din cei Cari locuiseră-n Edrei Și în ținutul Aștarot.


Se mai aflau, între hotare, Împărăția ce-o avea Og, în Basan – când cârmuia Înscăunat la Aștarot Și stăpânea Edreiul tot. Og împărat și-al său popor, Din neamul Refaimiților Se pogorâră – după viță – Fiind singura rămășiță A neamului acela mare. Moise, pe rând, pe fiecare Din împărați, i-a biruit Și, din ținut, i-a izgonit.


Aceste părți de moștenire, Date le-au fost în stăpânire, De către Moise, când ședeau Cu toți strânși și așteptau În țarina Moabului, În fața Ierihonului, Chiar lângă malul cel pe care Iordanu-n răsărit îl are.


Sunt zece părți ce au căzut – Când împărțirea s-a făcut – În stăpânirea lui Manase, Afară de ce mai rămase Peste Iordan. Acolo sânt Al Galaadului pământ, Precum și-acel pământ pe care Țara Basanului îl are.


Căci fetele cari, după case, Erau ieșite din Manase, Au dobândit o moștenire – Printre-ai săi fii – în stăpânire, Iar țara Galaadului E pentru ceilalți fii ai lui.


Și despre ceea ce-au pățit Aceia care au domnit, Peste-Amoriți ca împărați Dincolo de Iordan, aflați. Am auzit despre Sihon – Cel ce fusese la Hesbon – Și despre Og – cel care-a stat, La Aștarot, ca împărat, Peste-al Basanului ținut.


Israeliții au făcut – Din nou – lucruri ce n-au plăcut Lui Dumnezeu. L-au părăsit Pe Domnul lor și au slujit – În urmă – Astarteelor. Au mai slujit și Baalilor Și dumnezeilor pe care Sidonul și Moabu-i are; I-au mai slujit și pe acei Care erau drept dumnezei Pentru al lui Amon popor, Și pe ai Filistenilor.


Galaadul nu și-a părăsit Căminul său și n-a venit, Ci dincolo, peste Iordan, El a rămas atunci. Iar Dan, De ce-a stat pe corăbii, oare? Așer ședea pe țărm de mare, Lângă limanuri – liniștit – Și fără griji, s-a odihnit.


De Dumnezeu, și-a amintit, Din nou, poporul asuprit Și, către El, iar a strigat, Când a fost tare apăsat: „Iată că am păcătuit, Pe Domnul, când L-am părăsit, Ca să slujim doar Baalilor, Precum și Astarteelor. Spre noi – o Doamne – să privești Acum și să ne izbăvești De-ai noști’ vrăjmași, pentru că noi Te vom sluji pe Tine-apoi!”


Atunci, venit-a Samuel Și-a zis, casei lui Israel: „Dacă, din inimă, vreți voi Să vă întoarceți înapoi – La Domnul vostru – să luați Domnii străini, la voi aflați Și Astarteele la care Se-nchină-a voastră adunare, Și aruncați-le afară. La Domnul, să vă-ntoarceți iară, Cu inima, și-apoi să știți Ca numai Lui să Îi slujiți. El va scăpa al vost’ popor, Din mâna Filistenilor.”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan