Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 13:25 - Biblia în versuri 2014

25 Astfel, Gadiții au luat Iazerul și-au mai căpătat Cetățile-n Galaad aflate; Au mai primit și jumătate Din tot acel ținut pe care, Poporul lui Amon îl are. Spre câmpul Aroerului – Cari are Raba-n fața lui –

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

25 un teritoriu care cuprindea Iazerul, toate cetățile Ghiladului, o jumătate din țara fiilor lui Amon până la Aroer, care este față în față cu Raba,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 El includea Iazerul, toate orașele Ghiladului și o jumătate din teritoriul amoniților până la Aroer, care este vizavi de Raba.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 Teritoriul lor a fost Iazér, toate cetățile Galaádului, jumătate din țara fiilor lui Amón până la Aroér, față în față cu Rabá,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 Ținutul lor a fost Iaezerul, toate cetățile Galaadului, jumătate din țara copiilor lui Amon până la Aroer, față în față cu Raba,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

25 Și hotarul lor a fost: Iaezer și toate cetățile Galaadului și jumătate din țara copiilor lui Amon până la Aroer, care este în dreptul Rabei;

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 13:25
21 Iomraidhean Croise  

În anul următor, apoi – Pe vremea când, pentru război, Toți împărații își strângeau Oștirea și se pregăteau – Ioab, cu toată oastea lui, Din țara Israelului, A fost trimis să cucerească Și-n urmă-apoi să pustiască Întreg ținutul cel pe care Poporul lui Amon îl are. El, de la David, a primit Poruncă de-a fi-ncercuit Cetatea Raba. Imediat, Ioab, la luptă, a plecat, În timp ce David a rămas Singur acasă-n acel ceas. El, la Ierusalim, ședea Și de acolo cârmuia.


Ioab, care a-mpresurat Cetatea Raba, a intrat În ea, gata să cucerească Cetatea cea împărătească.


Peste Iordan, ei au trecut Și au ajuns, la Aroer – În valea Gad – lângă Iazer, Unde-o cetate e aflată, Pe partea dreaptă, așezată.


Când patruzeci de ani făcea David de când împărățea, Mari cercetări s-au fost făcut Care-n vedere i-au avut Pe Hebroniți. În fruntea lor, Fusese – drept conducător – Ieria. Când s-a cercetat, Oameni viteji – mulți – s-au aflat, În rândul Hebroniților. Mulți se aflau – din neamul lor – La Iaezerul cel pe care Țara lui Galaad îl are.


Hesbonu-apoi, iar la sfârșit Și Iazerul s-a alipit. La ele s-au adăugat, Câmpiile de pășunat.


Câmpiile cele pe care Țara Hesbonului le are, Ajuns-au ca să lâncezească, Căci nu mai au ce să rodească. Ai neamurilor domnitori S-au repezit, triumfători, În Sibma, unde au sfărmat Vița-de-vie. Au tăiat Butucii care se-ntindeau Spre Iaezer și se-ncâlceau Până departe, în pustie. Mlădițele viței-de-vie Se întindeau în depărtare, Ajungând dincolo de mare.


Cetățile ce s-au aflat În Aroer, sunt părăsite, Iar turmele – nestingherite – Acolo au să pășuneze Și-n pace au să înnopteze.


Vie, în Sibma așezată, Decât e Iaezerul, iată, Mai mult, pe tine-acum te-am plâns. Tu, ramurile, ți-ai întins Departe, dincolo de mare, Până la Iaezer, în zare. Asupra ta, s-a aruncat Pustiitorul. Te-a călcat Tocmai la strânsul roadelor Și la culesul viilor.


Un drum pe care îl croiești, În așa fel să îl gândești, Ca sabia s-o poți abate Până la Raba, în cetate, Până la fiii cei pe care Amon, urmași, în lume-i are. La celălalt să te gândești Și-n așa fel să îl croiești, Încât când vine sabia, Să poată a ajunge ea Pân’ la cetatea întărită Care-i, Ierusalim, numită. Astă cetate îngâmfată, În Iuda, este așezată.


De-aceea, foc o să se lase Din cer, peste-ale Rabei case Și mistuite vor fi toate Paletele în ea aflate, În mijlocul strigătelor Scoase în ziua luptelor Și-a vijeliilor pe care Ziua furtunii doar le are.


S-a așezat. Moise-a trimis, Iscoade, cărora le-a zis Să vadă tot ce-i de văzut, Pe-al Iaezerului ținut. Au ocupat, în acest fel, Ținutul ce ținea de el, Dar mai întâi, i-au izgonit Pe cei care l-au locuit.


Atrot-Șofan și Iaezerul; Apoi, Iogbeha, au zidit


Unde va trebui să fii Lângă ai lui Amon copii. Cu ei, să nu te războiești Pentru că nu ai să primești – Acolo – nici o moștenire Căci Eu am dat în stăpânire Țara – cu-al ei avut cu tot – În mâna fiilor lui Lot.


(Doar Og, cel care-nscăunat Fosta-n Basan, ca împărat, A mai rămas, dintr-un popor – Din cel al Refaimiților. Patul pe care l-a avut Acesta, e, din fier, făcut Și-acum, la Raba, se găsește – Cetate-n care stăpânește Poporul lui Amon. Socoți, Lungimea lui, la nouă coți, Iar patru e lățimea lui, Și-i după cotul omului.)”


De-asemenea, mai cuprindea Pământul pe care-l avea Ținutul Galaadului, Iar în continuarea lui, Ținutul Gheșuriților, Ținutul Macatiților, Tot muntele Hermonului Și țarina Basanului, Până la Salca, hăt în zare.


Moise a dat Gadiților – După familiile lor – O altă parte-n stăpânire, Ca să le fie moștenire.


Ținutu-n coasta lui avea Hesbonul și se întindea Pân’ la Ramat-Mițpe, în zare, Și ajungea, în depărtare Apoi, până la Betonim; Pornind de la Mahanaim, Către Debir se întindea – Cu care se și mărginea –


Hesbonu-n urmă îl găsim Și cu Iazerul – fiecare Cu tot ce împrejuru-i are. Patru cetăți au fost de toate, Cu locurile-nvecinate.


Galaadul nu și-a părăsit Căminul său și n-a venit, Ci dincolo, peste Iordan, El a rămas atunci. Iar Dan, De ce-a stat pe corăbii, oare? Așer ședea pe țărm de mare, Lângă limanuri – liniștit – Și fără griji, s-a odihnit.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan