Iosua 12:8 - Biblia în versuri 20148 A avut parte de câmpie, De munți și de costișa lor, De văile râurilor Și-n urmă, parte a avut Și de-al pustiului ținut. Spre miazăzi au stăpânit Țara poporului Hetit, Ținutul Amoriților, Ținutul Canaaniților, Ținutul neamului Hevit, Precum și-al celui Iebusit. Și țara Fereziților Era în stăpânirea lor. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească8 în munte, în zona deluroasă, în Araba, la poalele munților, în deșert și în Neghev (teritoriul hitiților, amoriților, canaaniților, periziților, hiviților și iebusiților): Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 20188 Era un teritoriu care includea regiunea muntoasă, Araba, zona deluroasă, bazele munților, deșertul și Neghevul. Acesta fusese al hitiților, al amoriților, al canaaniților, al periziților, al hiviților și al iebusiților. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 20208 în [ținutul] muntos, în Șefeláh, în Arabáh, în Așdód, în pustiu, la sud de hetéi, de amoréi, de canaaneéni, de ferezéi, de hevéi și de iebuséi: Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu8 în munte, în vale, în câmpie, pe costișe, în pustie și în partea de miazăzi: țara hetiților, amoriților, canaaniților, fereziților, heviților și iebusiților. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 19318 În munte și în șes, și în câmpie și la poalele munților și în pustie și în miazăzi: pe hetit, pe amorit, pe cananit, pe ferezit, pe hevit și pe iebusit: Faic an caibideil |
M-am pogorât să-l izbăvesc! Iată că vreau să-l slobozesc Acuma, pe acest popor, Din mâna Egiptenilor. Îl scot dar, din Egipt, afară, Și am să-l duc în altă țară, Mai bună, cu pământ întins, În țara pe-al cărei cuprins, Lapte și miere se găsesc. Cei care-acum o locuiesc, Sunt Canaaniții și Hetiții, Și Amoriți și Fereziții. Mai stau Heviți pe-al ei pământ; Însă și Iebusiți mai sânt.
„Atuncea când Dumnezeu are Să te aducă-n țara care O să ți-o dea în stăpânire Și-o vei avea de moștenire, Va izgoni, din fața ta, Neamuri care, în ea, vor sta: O să-i gonească pe Hetiți, Pe Ghirgasiți și pe-Amoriți; Apoi, tot neamul Canaanit, Urmat de neamul Ferezit, De al Heviților popor Și de al Iebusiților. Aceste șapte neamuri mari – Puternice și mult mai tari Decât ești tu – vor fi gonite, Din fața ta și nimicite.
Nimeni, cu viață, n-a scăpat, Căci Iosua-ntregul ținut Al țări-atuncea l-a bătut, Chiar de pe munte începând – Spre miazăzi – și ajungând De pe costișe, în câmpii. În urma ăstor bătălii – Dintre cei care s-au aflat În țară – nimeni n-a scăpat Cu viață, căci orice suflare Fusese ștearsă de sub soare, Așa precum a poruncit Domnul, atunci când i-a vorbit.
Când cei care-au împărățit, Peste Iordan, au auzit De tot ceea ce s-a-ntâmplat, O hotărâre au luat: Pe cei ce stau peste Iordan, Pe coasta mări spre Liban, Pe coasta munților în vale – Pe toți deci – au găsit cu cale, În grabă, ca să îi unească, Să poată să se-mpotrivească Feciorilor lui Israel Și să le țină piept. Astfel, Hetiții și cu Amoriții, Heviții și cu Iebusiții, Poporul Canaaniților Și neamul Fereziților,