Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 12:3 - Biblia în versuri 2014

3 Apoi mergea, de la câmpie, Înconjura-ntreaga fâșie Până la marea cea chemată „A Chineretului”, aflată La răsăritul soarelui. Ținutul – în hotarul lui – Mai cuprindea, spre răsărit, Câmpia care s-a numit Marea sărată, ce mergea Spre Bet-Ieșimot. Câmpu-avea, La miazăzi, în coasta lui, Muntele Pisga. Poala lui, Chiar în câmpie, se sfârșește Și-al ei hotar, îl mărginește.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

3 El stăpânea, de asemenea, de la Araba până la Marea Chineret, în est, și până la Marea Arabei (Marea Sărată), tot în est, pe drumul către Bet-Ieșimot, iar în partea de sud până la poalele muntelui Pisga.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Sihon mai guverna de la Araba până la marea Chineret, în est, și până la Marea Arabei (Marea Sărată), tot în est, pe drumul care conduce spre Bet-Ieșimot. În partea de sud, teritoriul lui era până la baza muntelui Pisga.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 de la Arabáh până la Marea Chinéret, spre răsărit, de la Marea Arabáh, Marea Sărată, spre răsărit, pe drumul spre Bet-Ieșimót, de la Temán la poalele muntelui Pisgá;

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 de la câmpie până la Marea Chineret, la răsărit, și până la marea câmpiei, care este Marea Sărată, la răsărit, spre Bet-Ieșimot, și de la miazăzi, sub poalele muntelui Pisga.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 și câmpia până la marea Chineret spre răsărit și până la marea câmpiei, Marea Sărată, spre răsărit, pe calea către Bet‐Ieșimot și la miazăzi, sub poalele muntelui Pisga;

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 12:3
15 Iomraidhean Croise  

Deci ultimii dintre-mpărați, Cu toții au fost adunați În Sidim – sau Marea Sărată – Voind să fie răzbunată


Dezastrul a fost colosal: A spulberat, sub al său val, Cetățile de pe Câmpie, Copaci și-orice ființă vie.


Când Ben-Hadad daru-a primit, Pe loc, cu Asa s-a-nvoit Și a trimis oștirea lui În contra Israelului. Oastea, în Dan, a pogorât, În Chineret a tăbărât Și-n toată țara cea pe care Neftali-n stăpânire-o are. Și Ionul a mai fost lovit; Și-Abel-Bet-Maca, la sfârșit.


Deschid poarta ținutului Ce este al Moabului, Dinspre cetățile pe care Le are chiar lângă hotare. Bet-Ieșimot prima-i chemată, A doua Bet-Meon se-arată Și Chiariataim e cea Ce se vădește a treia.


Din nou – la drum – poporul tot Porni, mergând către câmpie, Spre a Moabului pustie Și-apoi, spre vârful muntelui Din marginea pustiului, Munte cari, Pisga, e numit. Acolo, el a poposit.


De la Șefam, va fi pornit Spre Ribla, deci la răsărit De Ain. Cu el, să mergeți voi, De-a lungul mării mai apoi, Cari, Chineret, este chemată (Ghenezaret) și e aflată, La răsărit, precum se știe.


Pe când, pe malul lacului – Cel al Ghenezaretului – Se-afla Iisus, noroade multe Veniră, dornice s-asculte, Prin El, Cuvântul Domnului.


Iisus plecă, după aceea; Trecând marea, din Galileea, Ajunse-n alta – în cea care E, a Tiberiadei, mare.


Au mai primit câmpia care Are Iordanul, drept hotare. Ea, de la Chineret, pornește Și-ajunge de se mărginește Cu o câmpie mare, lată, Chiar lângă Marea cea Sărată, La poala muntelui numit Pisga, aflat la răsărit.


Ținutul, în cuprinsul lui – Dincoace de Iordan – avea Câmpia ce se întindea, Din mal, spre răsărit de soare, Pân’ la câmpia ‘ceea mare Care la poale-a-nconjurat Muntele ce-i, Pisga, chemat.


La împăratul cel de frunte – La miazănoapte-aflat de munte – La împăratul din câmpie – Care-a domnit, precum se știe, La miazăzi de locul care Drept Chineret, nume, își are – La cei ce-n vale se aflau, La cei care împărățeau Pe înălțimea Dorului Către apusul soarelui,


Urmează-apoi Bet-Ieșimot Și Bet-Peor, ținutul tot Cari lângă Pisga se întinde Și poala muntelui cuprinde,


Spre miazăzi, marea Sărată Întreg hotarul îl cuprinde Și către golf apoi se-ntinde Și-l ocolește spre-a păzi Partea cea mai de miazăzi.


El cuprindea marea Sărată Și atingea gura formată De apele Iordanului La revărsarea râului. Din golful pe care-l făcea Marea acolo, el pornea Spre miazănoapte, ajungând


Apele care au venit De sus, pe dată s-au oprit. Grămadă-apoi, s-au înălțat Și-ncremenite ele-au stat, Aflându-se la depărtare Față de o cetate care, „Adam”, atunci era chemată, Fiind lângă Țartan, aflată; Iar apele care erau În jos și care se scurgeau Udând mereu acea câmpie – Care, așa precum se știe De către toți – este chemată Ca fiind drept „marea Sărată”, S-au scurs de tot, de s-a uscat Albia-n care s-au aflat. Astfel, prin albia uscată, Poporul a trecut îndată, Punându-și corturile lui, În fața Ierihonului.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan