Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 11:6 - Biblia în versuri 2014

6 Domnul, la Iosua, S-a dus Și-apoi în acest fel, i-a spus. „Fii tare dar, și nu te teme, Căci mâine, pe această vreme, Pe toți, bătuți, am să vi-i dau, În mâna voastră. Însă vreau Ca vinele picioarelor, Tu să le tai, cailor lor; Iar carele – toate-adunate – În flăcări, fi-vor aruncate.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

6 Domnul i-a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci mâine, pe vremea aceasta, îi voi da pe toți la moarte înaintea lui Israel. Cailor să le tai tendoanele, iar carelor de luptă să le dai foc“.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Iahve i-a zis lui Iosua: „Nu tremura înaintea lor; pentru că mâine, la această oră, îi voi face pe toți să moară în fața lui Israel. Să le tai tendoanele cailor, și să le dai foc carelor lor de luptă!”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Domnul i-a zis lui Iósue: „Nu te teme de ei, căci mâine, pe vremea aceasta, îi voi da bătuți pe toți înaintea lui Israél! Să le tai cailor tendoanele și să arzi în foc carele lor!”.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Domnul a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci mâine, pe vremea aceasta, îi voi da bătuți pe toți înaintea lui Israel. Cailor să le tai vinele picioarelor, iar carele lor să le arzi în foc.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și Domnul a zis lui Iosua: Nu te teme de ei, căci mâine pe vremea aceasta îi voi da pe toți uciși înaintea lui Israel; să tai vinele picioarelor cailor lor și să arzi cu foc carele lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 11:6
24 Iomraidhean Croise  

O mie șapte sute-apoi, De călăreți – după război – David a prins. A mai luat Prinși, dintre cei care-au luptat Pe jos. Aceștia se vădeau Că douăzeci de mii erau. La caii de trăsură, el Le-a tăiat venele și-astfel, Numai o sută a păstrat Și-apoi la care i-a-nhămat.


Prorocul spuse: „Fii pe pace! Mai mulți sunt cei ce ne-nsoțesc, Decât cei care ne pândesc!”


Mâine, întregul vost’ popor Să iasă împotriva lor, Pe dealul Țiț. O să-i aflați Fiind în vale așezați – Cu toți – lângă pustiu-acel, Care se cheamă Ieruel.


„Opriți-vă! Aflați că Eu – Într-adevăr – sunt Dumnezeu: Eu, peste neamuri, stăpânesc Iar pe pământ, doar Eu domnesc.”


Domnul oștirii e cu noi, Domnul lui Iacov e, apoi, Un turn care ne ocrotește Și – de scăpare – Se vădește.


Războaiale, El le-a oprit, Iar liniștea s-a-nstăpânit Până la margini de pământ. Arcuri și suliți – câte sânt – Le-a sfărâmat și-a ars apoi, Și carele pentru război.


Omul neprihănit, din fire, Umblă doar în neprihănire: Ferice de copiii lui!


Ci-n felu-acesta ați vorbit: „Nu! Căci pe cai fugi-vom noi!”– „De-aceea, chiar veți fugi voi!” – „Pe cai iuți, noi vom călări!” – „De-aceea, vă vor urmări Cei care-aleargă după voi, Pe cai, cu mult mai iuți apoi.


Vai, de cei care se pogor La Egipteni, vrând ajutor Și-și pun nădejdea-n cai și care Și-n călărimea lor cea tare, Dar nu privesc către Acel Cari Sfânt îi e lui Israel, Și nu Îl caută mereu, Pe-adevăratul Dumnezeu!


Locuitorii cei pe care Țara lui Israel îi are, Ieși-vor din cetatea lor, Pradă să dea, flăcărilor, Arme și scuturi lepădate, Arcuri și paveze-aruncate, Săgeți și suliți risipite, Precum și lăncile-azvârlite. Oameni-aflați în acel loc, Cu armele, vor face foc, Un timp de șapte ani apoi.


Asirianul – negreșit – Nu va scăpa nepedepsit. Nu vrem să mai încălecăm Pe cai și să ne închinăm Zicând unei lucrări – știută Că-i de-ale noastre mâini făcută – „Tu ești al nostru Dumnezeu!”, Căci de la Tine, tot mereu, Orfanul – precum s-a văzut – Parte de milă a avut.”


„Ascultă și ia seama bine! Mare necaz am Eu, pe tine!” – A zis, cu glas răsunător, Cel care-i Domn al oștilor. „În fum am să prefac apoi, Carele tale de război Și pradă îi dau sabiei, Pe ai tăi mândri pui de lei. Prada, în țară adunată, Am să ți-o spulber dintr-odată, Iar glasul solilor tăi mulți, Nicicând nu ai să-l mai asculți.”


Popoarele ce le găsești, În țară, să le nimicești, Căci Dumnezeul tău va vrea, În mână ca să ți le dea. Să nu arunci nici o privire – De milă, de compătimire – Spre ele. Să le nimicești! La zeii lor, să nu slujești! Aste popoare, să știi bine Că sunt o cursă, pentru tine.


Domnul, atuncea, i-a vorbit, Lui Iosua: „Să nu ai teamă, Căci am să-i dau, de bună seamă, Pe împărați, în mâna ta Și împotrivă nu-ți vor sta.”


Toți împărații au găsit Că locul cel mai potrivit Ca să-și adune om cu om, Este la apele Merom; Au hotărât ca-n locu-acel Să-i țină piept, lui Israel.


La apele Merom apoi – Cu ai săi oameni de război – Pe ne-așteptate a venit Iosua și a năvălit Peste-mpărați și oastea lor.


Când a sfârșit acest război, Iosua-ndată a făcut Așa cum Domnul i-a cerut Și vinele picioarelor, El le-a tăiat, cailor lor, Iar carele – toate-adunate – În flăcări, fost-au aruncate.


Iosua a vorbit apoi, Poporului: „Eu vreau ca voi, Cu toți, acum să vă sfințiți, Pentru că mâine-o să priviți Lucrările nemaivăzute Cari pentru voi vor fi făcute, De către Dumnezeu.” Apoi,


Fineas, fiul lui Eleazar Și-al lui Aron. Atuncea dar, În fața Domnului a stat Poporul și L-a întrebat: „Să ne mai ducem la război, Sau să ne-ntoarcem înapoi?” Domnul a zis: „Când zorii vin, Să-l atacați pe Beniamin, Pentru că iată, mâine, vreau, În mâna voastră, să îl dau.”


În timpul nopții, a venit Domnul și astfel i-a vorbit, Lui Ghedeon: „Hai, scoală-te, Și-n tabără, pogoară-te, Căci iată, am găsit o cale, Să o las pradă, mâinii tale!


Saul, la soli, le-a poruncit: „Spuneți mulțimilor pe care Iabesul din Galaad le are: „Mâine, atunci când dogorește Soarele tare, vă sosește – Din partea noastră – ajutorul.” Solii s-au dus, iar când poporul Din Iabes, vestea, a aflat, Nespus de mult s-a bucurat.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan