Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 11:2 - Biblia în versuri 2014

2 La împăratul cel de frunte – La miazănoapte-aflat de munte – La împăratul din câmpie – Care-a domnit, precum se știe, La miazăzi de locul care Drept Chineret, nume, își are – La cei ce-n vale se aflau, La cei care împărățeau Pe înălțimea Dorului Către apusul soarelui,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

2 la regii din regiunea de nord, la munte, în Araba, la sud de Chineret și în zona deluroasă, la Nafot-Dor, în vest,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 la regii din regiunea de nord, care erau în zona muntoasă, în Araba, în partea de sud a Chineretului și în zona deluroasă: la cei din Nafot-Dor, care erau în zona de vest.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 la regii care sunt la nord, în munți, în Arabáh, la sud de Chinéret, în Șefeláh și la Nafót-Dor, la vest,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 la împărații care erau la miazănoapte de munte, în câmpia de la miazăzi de Chineret, în vale și pe înălțimile Dorului la apus,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 și la împărații, care erau la miazănoapte în ținutul muntos, și în câmpie spre miazăzi de Chineret și în șes și în înălțimile de la Dor spre apus,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 11:2
14 Iomraidhean Croise  

Când Ben-Hadad daru-a primit, Pe loc, cu Asa s-a-nvoit Și a trimis oștirea lui În contra Israelului. Oastea, în Dan, a pogorât, În Chineret a tăbărât Și-n toată țara cea pe care Neftali-n stăpânire-o are. Și Ionul a mai fost lovit; Și-Abel-Bet-Maca, la sfârșit.


Al lui Abinadab fecior A fost și el, îngrijitor, Iar sub supravegherea lui Era ținutul Dorului. Abinadab i-a fost bărbat Fiicei lui Solomon, Tafat.


De la Șefam, va fi pornit Spre Ribla, deci la răsărit De Ain. Cu el, să mergeți voi, De-a lungul mării mai apoi, Cari, Chineret, este chemată (Ghenezaret) și e aflată, La răsărit, precum se știe.


Nu după mult timp, s-a sculat Maria-n grabă și-a plecat, Urcând spre munți, dorind să cate, Atunci, în Iuda, o cetate.


Pe când, pe malul lacului – Cel al Ghenezaretului – Se-afla Iisus, noroade multe Veniră, dornice s-asculte, Prin El, Cuvântul Domnului.


Nimeni, cu viață, n-a scăpat, Căci Iosua-ntregul ținut Al țări-atuncea l-a bătut, Chiar de pe munte începând – Spre miazăzi – și ajungând De pe costișe, în câmpii. În urma ăstor bătălii – Dintre cei care s-au aflat În țară – nimeni n-a scăpat Cu viață, căci orice suflare Fusese ștearsă de sub soare, Așa precum a poruncit Domnul, atunci când i-a vorbit.


Cei ce-n cetate s-au aflat, La Iosua, soli, au trimis – Lângă Ghilgal – și-astfel i-au zis: „Dă-ne, degrabă, ajutor, Căci capii Amoriților, Cari sus la munte locuiesc, Ne-atacă și ne nimicesc!”


În felu-acesta, țara toată, De Iosua a fost luată: Muntele tot a fost luat, Ținutu-n miazăzi aflat, Țara Gosen, valea la fel Și muntele lui Israel – Cu câmpul și văile lui –


Cu Anachimii, mai apoi, A purtat Iosua război, Până când el i-a nimicit. Ținutu-n care-a locuit Neamul acela cuprindea Întinderi mari, căci începea Din muntele Hebronului Și ajungea hotarul lui, Pân’ la Debir, Anab și-apoi, Pe coastă se-ntorcea-napoi, În muntele lui Israel Și-n Iuda. Iosua, astfel, Îi șterse cu desăvârșire, Din țara care, moștenire, S-a dat pentru al său popor.


Altul, pe înălțimi, ședea – Pe cele ale Dorului. Un altul este-al Goiimului; Unul, chiar la Ghilgal, a stat,


Apoi mergea, de la câmpie, Înconjura-ntreaga fâșie Până la marea cea chemată „A Chineretului”, aflată La răsăritul soarelui. Ținutul – în hotarul lui – Mai cuprindea, spre răsărit, Câmpia care s-a numit Marea sărată, ce mergea Spre Bet-Ieșimot. Câmpu-avea, La miazăzi, în coasta lui, Muntele Pisga. Poala lui, Chiar în câmpie, se sfârșește Și-al ei hotar, îl mărginește.


Și către Bet-Haram, în vale. El atingea Sucotu-n cale, Apoi Bet-Nimra și Țafon – O rămășiță-a lui Sihon Cel care, la Hesbon, domnise. Iordanu-n coastă-l mărginise Până la marea cea chemată „A Chineretului”, aflată Peste Iordan, spre răsărit.


Iată ce stăpânire dar, Avea Manase-n Isahar Și în Așer: de la-nceput, Copiii săi au deținut Doar a Bet-Șeanului cetate, Cu satele învecinate. Apoi, Ibleamul l-au primit, Cu-ale lui sate, negreșit, Cu tot ținutul Dorului Și satele din jurul lui; Au stăpânit peste En-Dor Și peste-al său întreg popor; Peste-al Tanacului ținut Cu satele ce le-a avut, Peste Meghido – unde sânt Trei înălțimi pe-al său pământ – Cu satele ce-l însoțesc Și cu cei ce le locuiesc.


Manase nu i-a izgonit – Nici el – pe cei ce s-au găsit În locul cari Bet-Șean se cheamă, Nici din Tanac – de bună seamă – Nici din Ibleam și nici din Dor Și nici de primprejurul lor. Cei ce-n Meghido s-au aflat, Și ei – de-asemeni – au scăpat, Pentru că n-au fost izgoniți; La fel cei care, aciuiți, Erau în satele pe care Meghido-n jurul său le are. În ăst fel, neamul Canaanit, Ca să rămână-a reușit, În țară, în continuare.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan