13 Dar nu s-a ars nici o cetate, Din cele care-au fost aflate Pe deal, afară de Hațor Cari, de-al lui Israel popor, După ce-ajunse-a fi învinsă, De Iosua a fost aprinsă.
Domnul mai zise: „Înapoi I-aduc pe prinșii de război, Cari se vădesc ai cortului Lui Iacov. De lăcașul lui, Mi-e milă Mie și voiesc – Iarăși – cetatea s-o zidesc, Pe culmile cele pe care I-a fost întâia așezare. Casa-mpăratului, zidită, Va fi din nou și locuită Așa după cum se știa Că înainte era ea.
Cetățile ce le-au avut Cei care au aparținut De a Hațorului cetate, Au fost și ele-apoi luate. Toți cei ce-n ele-au fost aflați, De sabie au fost tăiați, Căci Iosua i-a nimicit Pe toți, precum a poruncit Moise – înaintașul lui – Cari fost-a robul Domnului.
Israeliții au luat, Drept pradă, tot ce au aflat A fi de preț într-o cetate. Și vitele au fost luate, Iar toți locuitorii ei, Prin ascuțișul sabiei Au fost trecuți, cu mic, cu mare. Nimeni n-a căpătat cruțare.
După acestea toate, iată, V-am dat o țară minunată. Cetăți pe cari nu le-ați zidit, Le-aveți acum, de locuit. Vii și măslini – cu roada lor – Are acum al vost’ popor. Deși nimic nu ați sădit, Totul, drept hrană, v-a slujit.”