Iosua 11:12 - Biblia în versuri 201412 Cetățile ce le-au avut Cei care au aparținut De a Hațorului cetate, Au fost și ele-apoi luate. Toți cei ce-n ele-au fost aflați, De sabie au fost tăiați, Căci Iosua i-a nimicit Pe toți, precum a poruncit Moise – înaintașul lui – Cari fost-a robul Domnului. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească12 Iosua a cucerit toate cetățile acestor regi și pe toți regii lor odată cu ele, și le-a trecut prin ascuțișul sabiei, dându-le spre nimicire, așa cum poruncise Moise, slujitorul Domnului. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 201812 Iosua a învins toate orașele acestor regi, tăindu-le populația cu sabia. În fiecare caz, odată cu oamenii (obișnuiți) din orașe, el a omorât și pe regii lor. Le-a distrus total, exact cum poruncise Moise, sclavul lui Iahve. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 202012 Iósue a capturat toate cetățile acelor regi și pe toți regii lor și i-a trecut prin ascuțișul sabiei, nimicindu-i așa cum poruncise Moise, slujitorul Domnului. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu12 Iosua a luat, de asemenea, toate cetățile împăraților acelora, și pe toți împărații lor i-a trecut prin ascuțișul sabiei și i-a nimicit cu desăvârșire, cum poruncise Moise, robul Domnului. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 193112 Și Iosua a luat toate cetățile acestor împărați și pe toți împărații lor, și i‐a trecut prin ascuțișul sabiei și i‐a nimicit cu desăvârșire; cum poruncise Moise, robul Domnului. Faic an caibideil |
Oastea lui Iosua apoi, Către Macheda, înapoi, S-a-ntors și toți oamenii ei, Prin ascuțișul sabiei Au fost trecuți. Nu a scăpat Nici al Machedei împărat. N-a avut nimenea scăpare: Toți au pierit, cu mic, cu mare. Cu cel ce fost-a împărat Peste Macheda, s-a-ntâmplat Asemeni celui ce ședea La Ierihon și-mpărățea.
Domnul, în mâna lor, a dat Cetatea, iar oamenii ei, Prin ascuțișul sabiei Au fost trecuți. N-a fost cruțat Nici chiar al Libnei împărat. N-a avut nimenea scăpare, Ci a pierit orice suflare. Toate ființele aflate, Pe vremea ‘ceea, în cetate, Lovite-au fost și au pierit Cu mic cu mare, negreșit. Cu cel ce fost-a împărat Atunci, la Libna, s-a-ntâmplat Asemeni celui ce ședea La Ierihon și-mpărățea.
Pe cei ce-n munte-au locuit – Pe cei ce-n el s-au pripășit – Din Misrefot-Maim pornind Și-n urmă la Liban ieșind – Urmează să îi nimicesc. Aceștia toți alcătuiesc Poporul Sidoniților. Voi izgoni acest popor Din fața fiilor ce-i are A lui Israel adunare. Deci nici o grijă să nu ai, Ci tu va trebui să-i dai Țara aceasta-n stăpânire. Vei face a ei împărțire, Prin sorți, precum ți-am poruncit.
Atunci când se aflau pe drum – Moise, să-l facă, a cerut. Altaru-acela s-a făcut După cum Dumnezeu a zis, Și după cum Moise a scris În paginile legii lui. Deci pietrele altarului N-au fost cioplite-n nici un fel, Căci n-a trecut fier, peste el. Au fost aduse-apoi, în dar, Arderi de tot, pe-acel altar, Precum și jertfe cu menire De a-I aduce mulțumire Lui Dumnezeu, în acest fel, Căci l-a-nsoțit pe Israel.
Ei au răspuns: „Am auzit Tot ceea ce a poruncit Domnul și Dumnezeul tău, Vorbind cu Moise, robul Său. În felu-acesta am aflat Precum că vouă vă e dat Acest ținut, să-l stăpâniți, Urmând să fie nimiciți Toți cei ce-n țară locuiesc. Când am văzut că se-mplinesc Aste cuvinte și-am aflat Că-n țară, voi ați și intrat, O mare frică ne-a cuprins, Îndată. Astfel, înadins Noi am lucrat așa cum știi, Ca să putem rămâne vii.