Iosua 10:40 - Biblia în versuri 201440 Nimeni, cu viață, n-a scăpat, Căci Iosua-ntregul ținut Al țări-atuncea l-a bătut, Chiar de pe munte începând – Spre miazăzi – și ajungând De pe costișe, în câmpii. În urma ăstor bătălii – Dintre cei care s-au aflat În țară – nimeni n-a scăpat Cu viață, căci orice suflare Fusese ștearsă de sub soare, Așa precum a poruncit Domnul, atunci când i-a vorbit. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească40 Iosua a învins astfel întreaga țară: muntele, Neghevul, zona deluroasă și poalele munților, și pe toți regii lor. N-a lăsat niciun supraviețuitor și a dat spre nimicire orice avea suflare, așa cum poruncise Domnul, Dumnezeul lui Israel. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 201840 Iosua i-a învins astfel pe toți regii din toată acea zonă muntoasă, din Neghev, din cea deluroasă și de la baza munților. Nu a lăsat pe nimeni să trăiască. A distrus toată populația acelor localități – exact cum poruncise Iahve, Dumnezeul lui Israel. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 202040 Iósue a lovit tot ținutul muntos, Négheb, Șefeláh, Așdód și pe toți regii lor; nu a lăsat pe nimeni să scape. I-a nimicit pe toți, după cum poruncise Domnul Dumnezeul lui Israél. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu40 Iosua a bătut astfel toată țara, muntele, partea de miazăzi, câmpia și costișele și a bătut pe toți împărații; n-a lăsat să scape nimeni și a nimicit cu desăvârșire tot ce avea suflare, cum poruncise Domnul Dumnezeul lui Israel. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 193140 Și Iosua a bătut toată țara, muntele și miazăziua și câmpia și poalele munților și pe toți împărații lor: n‐a lăsat să scape niciunul, ci a nimicit cu desăvârșire tot ce sufla, cum poruncise Domnul Dumnezeul lui Israel. Faic an caibideil |
Întoarceți-vă, acum, voi. La muntele-Amoriților, Să plece dar, al Meu popor, Și-n toate-mprejurimile. Să împânziți câmpiile, Să vă urcați pe munte-apoi, Să coborâți, în vale, voi; Spre miazăzi, să vă-ndreptați Și pe al mării mal să stați. Să intre dar, al vost’ popor, În țara Canaaniților, Iar din Liban, veți merge voi, Până la Eufrat apoi.
Iar toți locuitorii ei, Prin ascuțișul sabiei Au fost trecuți apoi, de-ndat’. Nimeni, cu viață, n-a scăpat: Nici împăratul, nici cei care Au vrut să-i dea ajutorare – Căci ei de prin cetăți erau Cari, de Debir, aparțineau. Totul la fel s-a petrecut, Precum fost-a-n Hebron făcut, Sau cum, în Libna, s-a-ntâmplat.
A avut parte de câmpie, De munți și de costișa lor, De văile râurilor Și-n urmă, parte a avut Și de-al pustiului ținut. Spre miazăzi au stăpânit Țara poporului Hetit, Ținutul Amoriților, Ținutul Canaaniților, Ținutul neamului Hevit, Precum și-al celui Iebusit. Și țara Fereziților Era în stăpânirea lor.
De-aceea, vreau să aveți știre Că dată e, spre nimicire – Astă cetate – Domnului. De-asemenea, Îi veți da Lui, Tot ce-n cetate se găsește, Tot ce în ea, astăzi, trăiește! Doar pe Rahav, să o cruțați. În viață să îi mai lăsați – Luați aminte! – pe cei care, La ea, și-au căutat scăpare, Pentru că și ea a ascuns Iscoadele, care-au pătruns În Ierihon, și i-a scăpat De cei care i-au căutat.
Ei au răspuns: „Am auzit Tot ceea ce a poruncit Domnul și Dumnezeul tău, Vorbind cu Moise, robul Său. În felu-acesta am aflat Precum că vouă vă e dat Acest ținut, să-l stăpâniți, Urmând să fie nimiciți Toți cei ce-n țară locuiesc. Când am văzut că se-mplinesc Aste cuvinte și-am aflat Că-n țară, voi ați și intrat, O mare frică ne-a cuprins, Îndată. Astfel, înadins Noi am lucrat așa cum știi, Ca să putem rămâne vii.