Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 10:3 - Biblia în versuri 2014

3 Adon-Țedec cari, împărat, Era-n Ierusalim aflat, Către Hoham – cel ce ședea Peste Hebron și-mpărățea – Către Piream cari s-a aflat Peste Iarmut înscăunat, Către Iafia cari ședea Peste Lachis și-mpărățea, Către Debir cari, împărat, Fosta-n Eglon înscăunat, Câte-o solie a trimis, Prin care-n acest fel a zis:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

3 Adoni-Țedek, regele Ierusalimului, le-a trimis un mesaj lui Hoham, regele Hebronului, lui Piram, regele Iarmutului, lui Iafia, regele Lachișului și lui Debir, regele Eglonului, zicând:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Adoni-Țedec – regele Ierusalimului – le-a trimis un mesaj următorilor regi: lui Hoham – regele Hebronului, lui Piram – regele Iarmutului, lui Iafia – regele Lachișului și lui Debir – regele Eglonului. Prin intermediul acestui mesaj, el le spunea:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Adoní-Țédec, regele Ierusalímului, a trimis la Hohám, regele din Hebrón, la Pireám, regele din Iarmút, la Iafía, regele din Láchiș, și la Debír, regele din Eglón, să se spună:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Adoni-Țedec, împăratul Ierusalimului, a trimis să spună lui Hoham, împăratul Hebronului, lui Piream, împăratul Iarmutului, lui Iafia, împăratul Lachisului, și lui Debir, împăratul Eglonului:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și Adoni‐Țedec, împăratul Ierusalimului, a trimis la Hoham, împăratul Hebronului, la Piream, împăratul Iarmutului, la Iafia, împăratul Lachisului, și la Debir, împăratul Eglonului, zicând:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 10:3
19 Iomraidhean Croise  

Când o chemă la El, Cel Sfânt, La Chiriat-Arba ședea – Cari și Hebron se mai numea – În țara Canaanului. La căpătâiul soaței lui, Veni Avram să se jelească, Să plângă, să se necăjească.


De-s sănătoși – când îi găsești – Tu să-i întrebi. Să-mi aduci vești Și despre oi.” Iosif, pe calea Care se-ndreaptă înspre valea Hebronului, a apucat.


Și șapte ani și jumătate – În a Hebronului cetate – David, în Iuda, s-a aflat Și a domnit, ca împărat.


În urmă, la Lachis a stat. Când Ezechia a aflat Lucrul acesta, a trimis, În grabă, soli, prin care-a zis: „Iată că am greșit, știu bine! Dar depărtează-te, de mine! Fac tot ce-mi ceri. Făgăduiesc! De-acum, și bir am să-ți plătesc.” Asirianul l-a crezut Și-argint și aur i-a cerut. Argintul care a fost dat, Talanți trei sute-a numărat; Iar aurul ce se ceruse, Doar treizeci de talanți avuse.


Acela care așezat Era-n Asiria-mpărat, La Ezechia și-a trimis, Îndată, soli. De la Lachis, Tartan cu Rab-Saris plecase. Rabșache li se-alăturase. La Ezechia-au mers cei trei, O oaste mare-având cu ei. Când la Ierusalim sosiră, Asirienii poposiră Lângă canalu-acela mare Ce vine de la iazul care, Mai sus, pe deal, este aflat, Chiar lângă drumul îndreptat Spre marginea ogorului Cari este-al ‘nălbitorului.


Adoraim a mai urmat, Lachis și Zeca, spre sfârșit.


Tocmai în vremurile-n care, Acela cari era mai mare În Babilon, împresura Cetatea și-n război era Și cu cetățile pe care Ierusalimu-n jur le are, Lovind cu oastea de Haldei, Lachisul și-apoi Azechei. Aceste două mai erau Cetățile ce se vădeau C-au mai rămas necucerite Dintre cetățile-ntărite Cari libere se mai aflară, Atunci, în a lui Iuda țară.


Caii cei iuți, ți-i adă, iar – În urmă – să-i înhami la car, Tu, cea care te dovedești Că în Lachis hălăduiești. Află că tu te-ai arătat O pricină pentru păcat. Ești prima pricină pe care Fiica Sionului o are. În tine-au fost, în acest fel, Păcatele lui Israel.


Prin miazăzi, ei s-au suit, Iar în Hebron, când au sosit, Pe Ahiman și pe Șeșai Și-asemenea și pa Talmai – Cari toți fii, lui Anc, îi sânt – Ei i-au zărit, pe-acel pământ. De șapte ani era zidit Hebronul, când s-a construit Cetatea care se numea Țoan și care se găsea În al Egiptului ținut.


Peste Ierusalim ședea Adon-Țedec și-mpărățea. De Iosua, el a aflat Și-a auzit ce s-a-ntâmplat Cu Ai și cu-mpăratul lui; De soarta Ierihonului, De-asemenea a auzit; De felu-n care-a reușit Neamul din Gabaon a face Să-ncheie cu Israel pace, A prins de veste, imediat.


Îndată, oamenii s-au dus Să împlinească ce le-a spus. I-au scos din peșteră afară Și-n urmă, îi înfățișară La Iosua. Cinci împărați, Peste-Amoriți încoronați, S-au rânduit în fața lui: Cel al Ierusalimului, Cel ce fusese la Hebron, Cel ce domnise la Eglon, Cel ce-n Iarmut era-mpărat Și cel care-n Lachis a stat.


Israeliții au sfârșit Și cu Lachisul și-au pornit Către-a Eglonului cetate Unde mari lupte-au fost purtate,


Peste-Amoriți, înscăunați, Erau – atunci – cinci împărați: Ierusalimul unu-avea, Iar la Iarmut altul ședea; Era un altul la Hebron, Mai era unul la Eglon, Iar cel din urmă împărat Era-n Lachis înscăunat. Toți împărații s-au unit Și un război, ei au pornit, Cu Gabaonul. Imediat


În timpurile din trecut, Hebronul fost-a cunoscut Drept Chiriat-Arba, căci el A fost numit după acel Care fusese cel mai mare Atunci, între-ale lui hotare, Din neamul Anachimilor. Iar cel mai tare din popor, Arba a fost. După război, Țara s-a odihnit apoi.


Cu Chiriat-Arba, Țior, Humta, Hebron în șirul lor. Nouă cetăți au fost, de toate, Cu satele învecinate.


Fiii lui Iuda n-au putut Ca să-i alunge din ținut Pe Iebusiții ce-i aveau Și la Ierusalim ședeau. De-aceea, până-n acest ceas, Ei tot acolo, au rămas Și locuiesc – precum se știe – Cu a lui Iuda seminție.


Ierusalim, Țela, Ghibeat Și-apoi Elef și Chiriat. Paișpe cetăți au fost de toate, Cu satele alăturate. Aceasta-i moștenirea care, Neamul lui Beniamin o are, După familiile lor Și casele părinților.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan