Iosua 10:3 - Biblia în versuri 20143 Adon-Țedec cari, împărat, Era-n Ierusalim aflat, Către Hoham – cel ce ședea Peste Hebron și-mpărățea – Către Piream cari s-a aflat Peste Iarmut înscăunat, Către Iafia cari ședea Peste Lachis și-mpărățea, Către Debir cari, împărat, Fosta-n Eglon înscăunat, Câte-o solie a trimis, Prin care-n acest fel a zis: Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească3 Adoni-Țedek, regele Ierusalimului, le-a trimis un mesaj lui Hoham, regele Hebronului, lui Piram, regele Iarmutului, lui Iafia, regele Lachișului și lui Debir, regele Eglonului, zicând: Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 20183 Adoni-Țedec – regele Ierusalimului – le-a trimis un mesaj următorilor regi: lui Hoham – regele Hebronului, lui Piram – regele Iarmutului, lui Iafia – regele Lachișului și lui Debir – regele Eglonului. Prin intermediul acestui mesaj, el le spunea: Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 20203 Adoní-Țédec, regele Ierusalímului, a trimis la Hohám, regele din Hebrón, la Pireám, regele din Iarmút, la Iafía, regele din Láchiș, și la Debír, regele din Eglón, să se spună: Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu3 Adoni-Țedec, împăratul Ierusalimului, a trimis să spună lui Hoham, împăratul Hebronului, lui Piream, împăratul Iarmutului, lui Iafia, împăratul Lachisului, și lui Debir, împăratul Eglonului: Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 19313 Și Adoni‐Țedec, împăratul Ierusalimului, a trimis la Hoham, împăratul Hebronului, la Piream, împăratul Iarmutului, la Iafia, împăratul Lachisului, și la Debir, împăratul Eglonului, zicând: Faic an caibideil |
În urmă, la Lachis a stat. Când Ezechia a aflat Lucrul acesta, a trimis, În grabă, soli, prin care-a zis: „Iată că am greșit, știu bine! Dar depărtează-te, de mine! Fac tot ce-mi ceri. Făgăduiesc! De-acum, și bir am să-ți plătesc.” Asirianul l-a crezut Și-argint și aur i-a cerut. Argintul care a fost dat, Talanți trei sute-a numărat; Iar aurul ce se ceruse, Doar treizeci de talanți avuse.
Acela care așezat Era-n Asiria-mpărat, La Ezechia și-a trimis, Îndată, soli. De la Lachis, Tartan cu Rab-Saris plecase. Rabșache li se-alăturase. La Ezechia-au mers cei trei, O oaste mare-având cu ei. Când la Ierusalim sosiră, Asirienii poposiră Lângă canalu-acela mare Ce vine de la iazul care, Mai sus, pe deal, este aflat, Chiar lângă drumul îndreptat Spre marginea ogorului Cari este-al ‘nălbitorului.
Tocmai în vremurile-n care, Acela cari era mai mare În Babilon, împresura Cetatea și-n război era Și cu cetățile pe care Ierusalimu-n jur le are, Lovind cu oastea de Haldei, Lachisul și-apoi Azechei. Aceste două mai erau Cetățile ce se vădeau C-au mai rămas necucerite Dintre cetățile-ntărite Cari libere se mai aflară, Atunci, în a lui Iuda țară.
Îndată, oamenii s-au dus Să împlinească ce le-a spus. I-au scos din peșteră afară Și-n urmă, îi înfățișară La Iosua. Cinci împărați, Peste-Amoriți încoronați, S-au rânduit în fața lui: Cel al Ierusalimului, Cel ce fusese la Hebron, Cel ce domnise la Eglon, Cel ce-n Iarmut era-mpărat Și cel care-n Lachis a stat.