Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 10:27 - Biblia în versuri 2014

27 Abia când soarele-a apus, Pe ai săi oameni, el i-a pus Să îi pogoare de pe lemn. Aceștia, la al său îndemn, Au alergat și jos i-au dat, Iar după-aceea i-au luat Și i-au târât, în graba mare, La peștera ‘ceea în care Au stat ascunși. I-au azvârlit În peșteră și-au prăvălit, La gura ei, pietroaie mari, De-au astupat-o – pietre cari Pot fi și azi a fi văzute, Încremenite și tăcute, Păzind mormântul celor care, Acolo și-au cătat scăpare.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

27 La apusul soarelui, Iosua a poruncit să fie dați jos din copaci și să fie aruncați în peștera în care se ascunseseră. La gura peșterii au pus niște pietre mari care au rămas acolo până în ziua aceasta.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 La apusul soarelui, Iosua a poruncit să fie dați jos din legăturile care îi țineau suspendați de copaci și să fie aruncați în peștera în care se ascunseseră. Au pus niște pietre mari la intrarea în acea peșteră. Ele au rămas acolo până astăzi.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 La apusul soarelui, Iósue a poruncit să-i dea jos din copaci; i-au aruncat în peștera în care se ascunseseră și au pus la intrarea peșterii pietre mari care sunt până în ziua de azi.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 Pe la apusul soarelui, Iosua a poruncit să-i coboare din copaci, i-au aruncat în peștera în care se ascunseseră și au pus la intrarea peșterii niște pietre mari, care au rămas acolo până în ziua de azi.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

27 Și a fost așa: pe vremea apusului soarelui Iosua a poruncit și i‐au coborât de pe lemne, și i‐au aruncat în peștera în care se ascunseseră și au pus pietre mari la gura peșterii până în ziua de astăzi.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 10:27
5 Iomraidhean Croise  

Din crengile stejarului, Pe Absalom, l-au coborât Și într-o groapă l-au zvârlit, Chiar în pădure. Au luat, Pietre apoi, și-au ridicat, Asupră-i, o movilă mare. Israeliții – fiecare – Cuprinși de spaimă, au fugit Și-n corturi s-au adăpostit.


Iosua a făcut la fel: Douăsprezece pietre, el Strâns-a-n Iordan, unde au stat Preoții care au purtat Chivotul legământului, Al Domnului pământului. Și astăzi se mai află ele, Ascunse-n apele acele.


Pietre au pus apoi, pe el, Și un morman mare-au făcut, Cari și azi poate fi văzut. Astfel, mânia Domnului, S-a tras de pe poporul Lui, Iar locul, nume, a primit, „Acor”, cari este tălmăcit Prin numele de „Tulburare”, Dat după astă întâmplare.


Apoi, când totul s-a sfârșit, Pe cel care a-mpărățit În Ai, Iosua l-a luat Și pe un lemn, l-a spânzurat. Acolo, trupul i-a zăcut, Până când seară s-a făcut – Căci soarele a asfințit Când Iosua a poruncit Ca, de pe lemn, să fie dat Trupul și-n urmă, aruncat În fața porții așezate Chiar la intrarea în cetate; Peste-al său trup, pietre-au luat Și-ntr-un morman le-au așezat Cari, până astăzi – negreșit – Mai poate-a fi încă, zărit.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan