Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 10:12 - Biblia în versuri 2014

12 În ziua-n care s-a-ntâmplat Că, pe-mpărați, Domnul i-a dat În mâinile lui Israel, Iosua a vorbit, astfel: „Oprește-te, pe boltă, soare Și stai pe-a cerului cărare, Deasupra Gabaonului! Asupra Aialonului, Oprește-ți lună, mersul tău!”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

12 În ziua în care Domnul i-a dat pe amoriți în mâna fiilor lui Israel, Iosua I-a vorbit Domnului și a zis înaintea lui Israel: „Soare, rămâi nemișcat deasupra Ghivonului și lună, rămâi peste Valea Aialon“.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 În ziua în care Iahve i-a făcut pe amoriți să fie învinși de Israel, Iosua a vorbit înaintea lui Iahve, zicând în prezența poporului Israel: „Soare, rămâi acolo unde ești acum: deasupra Ghivonului; iar tu, lună, rămâi deasupra văii Aialon.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Atunci, Iósue i-a vorbit Domnului în ziua când i-a pus Domnul pe amoréi înaintea fiilor lui Israél; și a zis el înaintea lui Israél: „Oprește-te, soare, asupra Gabaónului și tu, lună, asupra văii Aialónului!”.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Atunci, Iosua a vorbit Domnului în ziua când a dat Domnul pe amoriți în mâinile copiilor lui Israel și a zis în fața lui Israel: „Oprește-te, soare, asupra Gabaonului Și tu, lună, asupra văii Aialonului!”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și Iosua a vorbit Domnului în ziua când a dat Domnul pe amoriți înaintea copiilor lui Israel și a zis în ochii lui Israel: Soare, oprește‐te asupra Gabaonului, și tu, lună, în valea Aialonului.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 10:12
29 Iomraidhean Croise  

Cu oastea, a ieșit Abner – Cel care, fiu, îi e, lui Ner. Oamenii care-l însoțeau, Lui Iș-Boșet, slugi, îi erau. De la Mahanaim, plecară Și-n mare grabă se-ndreptară Spre Gabaon, să-l cucerească Și-n urmă, să îl nimicească.


El s-a gândit și-a zis apoi: „Nu-i mare lucru să se facă Umbra-nainte ca să treacă. Deci zece trepte, mai apoi, Să treacă umbra, înapoi.”


Atunci, Isaia s-a rugat, Iar Dumnezeu, umbra, a dat – Pe-al lui Ahab cadran solar – Cu zece trepte-n urmă dar.


Atuncea, împăratului, Isaia îi răspunse-ndat’: „Iată ce semn îți va fi dat Din partea Domnului: „Cum vrei Să-și facă umbra, drumul ei? Cu zece trepte, verei să treacă În față, sau vrei să se facă Cu zece trepte înapoi?”


Șema și Beria-s cei cari, Peste familii sunt mai mari. În Aialon, au locuit, De unde ei i-au izgonit Pe-ai Gatului locuitori.


Țorea, apoi, s-a construit, Urmată și de Aialon Și totodată de Hebron. Acestea-n Iuda se aflau Și-n Beniamin se mai găseau. De-ndată ce-au fost construite Cetățile-au fost întărite.


Puteri, El, peste soare, are: Când poruncește, nu răsare Peste înaltul cerului. El ține, sub pecetea Lui,


Soare și lună, să cântați Și Domnului laudă-I dați! Hei, stele luminoase, voi Cântați-I laude apoi!


Veștile ei se răspândesc Peste pământ și-l împânzesc, Cutreierând lumea cea mare, Până la ale ei hotare. În ceruri, mâna Domnului Un cort întins-a soarelui.


A Ta e ziua, negreșit. Noaptea, a Ta, s-a dovedit. Lumină, Tu ai așternut Atunci când soare ai făcut.


Domnul – atunci – Se va sălta Și iată că se va purta Așa după cum bine știm Că a făcut la Perațim. Se va stârni mânia Lui, Ca-n valea Gabaonului, Căci Își va împlini, pe dată – Atunci – lucrarea Lui ciudată Și lucrul nemaiauzit, Pe care El l-a pregătit.


Pe-al lui Ahab cadran solar, Domnul va face, așadar, Cu zece trepte mai apoi, Să treacă umbra înapoi.” Atuncea, soarele, de-ndat’, A făcut umbra de s-a dat – Pe-al lui Ahab cadran solar – Cu zece trepte-n urmă dar.


Soarele o să-ți strălucească Și-n veci n-o să-ți mai asfințească: La fel și luna: niciodată Nu-ți va mai fi întunecată. Cel care te va lumina Nu va fi soarele. Luna Nu-ți va mai da a ei lumină Căci Domnul Însuși o să vină Și El, Lumină, o să-ți fie Și slavă, pentru veșnicie.


Același an se dovedea, Iar timpul chiar se potrivea A fi vremea când Zedechia, În Iuda, a luat domnia. Luna a cincea începea Și era anu-al patrulea, Când Hanania – acel care, Părinte, pe Azur, îl are – S-a dus la Casa Domnului, Spre a vorbi poporului. Din Gabaon era, de loc, Și se vădea a fi proroc. La Casa Domnului s-a dus Și-acolo, mie, el mi-a spus – În fața-ntregului popor, Precum și a preoților – Acest cuvânt: „Ia seama bine


Și totuși, Eu am nimicit Poporul Amoriților Care ședea în calea lor, Ai cărui oameni se vădeau Că precum cedri-nalți erau, Iar în putere fost-au tari, Asemenea unor stejari. Iată că Eu le-am nimicit Roadele ce le-au dobândit, Din vârf și pân’ la rădăcină, Distrugerea fiind deplină.


„În acea zi, voi face Eu” – Spusese Domnul Dumnezeu – „Astfel încât o să-nceteze Soarele, să mai lumineze. Ameaza când are să vină, El nu o să mai dea lumină, Pentru că o să asfințească. Întreaga-ntindere cerească Și tot pământu-asemenea, În beznă-atunci, vor rămânea.


Domnul e-n Templul Lui cel Sfânt. Să tacă-ntreg acest pământ!


Soare și lună se opresc Pe cer și se adăpostesc Apoi, în locuința lor, Din pricina luminilor Pe cari le răspândesc, pe cale, Săgețile ce-s ale Tale Și pentru strălucirea dată De a Ta suliță-ncercată.


Să tacă-n fața Domnului Făpturile pământului, Căci El, din locul Său cel sfânt, S-a ridicat peste pământ!”


Poate că oamenii acei Sluji-vor altor dumnezei Și se vor închina la soare, La lună, sau la oastea care, Cerul întreg, l-a împânzit, Făcând cum nu v-am poruncit.


Vegheați – atâta doar vă cer – Ca nu cumva, privind spre cer Și văzând soare, lună, stele, S-ajungi să te închini la ele Și la oștirea cerului, Căci sunt lucrarea Domnului Și sunt în slujba tuturor – A tuturor popoarelor.


Când auziră glasul său, Luna și soarele au stat Pe loc, până s-a răzbunat Poporul, pe vrăjmașii lui. Dar oare-n Cartea Dreptului, Lucrul acesta nu e scris? Deci soarele – precum a zis – A stat pe loc – nu s-a grăbit Să meargă către asfințit, Ci începând din acel ceas, Aproape-o zi a mai rămas Pe boltă, sus, încremenit.


La Șalabin și atingând Itla, intrând în Aialon,


Au mai primit și Aialonul – Cu-al său pământ – și Gat-Rimonul. Patru cetăți au fost de toate, Cu locurile-nvecinate.


Când a murit, a fost luat Și dus apoi și îngropat Într-un ținut din Zabulon Care se cheamă Aialon.


Din ceruri, stelele veneau Și cu Sisera se luptau.


Apoi, spre Domnul a strigat, Cu glas puternic, Samuel, Și chiar în ziua ‘ceea, El Trimis-a tunete și-apoi, Valuri de ploaie, în șuvoi. Când aste semne le-a văzut, Întreg poporul s-a temut De Domnul și de Samuel.


Israeliții, negreșit, Pe Filisteni i-au biruit În ziua ‘ceea, începând De la Micmaș și ajungând Până la Aialon apoi. Când s-a sfârăit acel război, Poporul fost-a obosit Și de puteri era sleit.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan