Iosua 10:11 - Biblia în versuri 201411 Pe când fugeau cu pas întins Spre Bet-Horon, Domnul – de sus – Un val de pietre a adus, Cu care El i-a potopit Pân’ la Azeca. Au pierit Atunci, sub piatra grindinei, Mai mulți în număr, decât cei Care-au ajuns loviți să fie, De sabie, în bătălie. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească11 În timp ce fugeau dinaintea lui Israel, pe povârnișul de la Bet-Horon spre Azeka, Domnul a făcut să cadă din cer asupra lor pietre mari de grindină și ei au murit. Cei care au fost nimiciți de pietrele grindinei au fost în număr mai mare decât cei uciși cu sabia de către fiii lui Israel. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 201811 În timp ce fugeau din fața lui Israel pe drumul care conducea de la Bet-Horon spre Azeca, Iahve a făcut să cadă din cer peste ei niște pietre mari de grindină; și astfel, au murit. Cei care au fost distruși de pietrele grindinei, au fost mai mulți decât aceia pe care israelienii îi omorâseră cu sabia. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 202011 Pe când fugeau ei dinaintea lui Israél coborând din Bet-Horón, Domnul a făcut să cadă peste ei pietre mari din cer până la Azéca și au murit. Cei care au murit de ploaia de pietre au fost mai mulți decât cei pe care i-au ucis fiii lui Israél cu sabia. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu11 Pe când fugeau ei dinaintea lui Israel și se coborau din Bet-Horon, Domnul a făcut să cadă din cer peste ei niște pietre mari până la Azeca și au pierit; cei ce au murit de pietrele grindinei au fost mai mulți decât cei uciși cu sabia de copiii lui Israel. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 193111 Și a fost așa: când fugeau ei dinaintea lui Israel și erau la pogorâșul Bet‐Horonului, Domnul a aruncat din ceruri pietre mari asupra lor până la Azeca, și au murit. Mai mulți erau cei ce au murit de grindină, decât cei pe care i‐au ucis copiii lui Israel cu sabia. Faic an caibideil |
Domnul va face să-I răsune Mărețu-I glas și Își va pune Brațul ca lumii să se-arate. Popoarele, înspăimântate, Atuncea au să îl zărească, Gata fiind ca să lovească Din mijlocul mâniei Lui, Care-i asemeni focului Mistuitor. De-asemenea, Pe al Său braț îl vor vedea, În mijlocul înecului, În mijlocul furtunii Lui, În mijlocul grindinilor, În mijlocul pietrelor lor.
Pe dată, Templu-acela mare, Pe care Dumnezeu îl are, În ceruri, s-a descoperit, În fața mea, și am zărit Chivotul legământului, În încăperea Templului. Glasuri, apoi, s-au auzit, Iar tunetele-au bubuit; Fulgere, cerul, l-au brăzdat, Pământul s-a cutremurat Și, din înalturi, s-a pornit O grindină ce l-a lovit Fața întregului pământ Și toate câte, pe el, sânt.”