Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 10:10 - Biblia în versuri 2014

10 În rândul lor, fără-ndoială, Domnu-a iscat învălmășeală Și-au fost bătuți de Israel. O mare-nfrângere, astfel, Au suferit la Gabaon. Pe drumul către Bet-Horon, Iosua-n urmă i-a gonit; Pân’ la Azeca, i-a lovit Și-nspre Macheda i-a împins.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

10 Domnul i-a făcut să intre în panică înaintea lui Israel, care i-a provocat o mare înfrângere la Ghivon. El i-a urmărit pe drumul care urcă la Bet-Horon, nimicindu-i pe drum până la Azeka și până la Makkeda.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Iahve i-a făcut să intre în panică în fața lui Israel care i-a învins; și a obținut astfel o mare victorie la Ghivon. Israelienii i-au urmărit pe drumul care conduce la Bet-Horon. I-au distrus pe drum până la Azeca și până la Macheda.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Domnul i-a pus în derută în fața lui Israél și le-a provocat o înfrângere grea la Gabaón; i-au urmărit pe drumul care urcă la Bet-Horón și i-au bătut până la Azéca și până la Machéda.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Domnul i-a pus în învălmășeală dinaintea lui Israel; și Israel le-a pricinuit o mare înfrângere la Gabaon, i-a urmărit pe drumul care suie la Bet-Horon și i-a bătut până la Azeca și până la Macheda.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și Domnul i‐a pus în învălmășeală înaintea copiilor lui Israel și i‐au măcelărit cu mare măcel la Gabaon, și i‐au urmărit pe calea suișului Bet‐Horonului și i‐au bătut până la Azeca și până la Macheda.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 10:10
29 Iomraidhean Croise  

Săgeți, apoi, a aruncat Și pe vrăjmași i-a alungat. Cu fulgerul, i-a urmărit Când, îngroziți, ei au fugit.


Și Solomon a ridicat, Din nou, Ghezerul. A-nălțat Și Bet-Horonul cel de jos,


Atunci, pe toți acei oșteni Cari fost-au Etiopieni, Domnul, îndată, i-a lovit Încât, speriați, ei au fugit.


Dar cei pe care i-a tocmit Ahazia, pentru război, Și-acasă i-a trimis apoi, Cetățile le-au atacat, Care în Iuda s-au aflat, De la Samaria-ncepând Până la Bet-Horon, la rând. Trei mii de inși au omorât, Când în cetăți au tăbărât. De prin cetăți, au strâns apoi, O mare pradă de război.


Săgeți a aruncat: pe loc, Ai mei vrăjmași s-au risipit. Când trăznetele au sporit, Ei au fugit, în graba mare, Voind a căuta scăpare.


Nu prin puterea sabiei Ce o aveau, ajuns-au ei În țară de-a fi stăpânit. Nu al lor braț i-a mântuit, Ci doar lumina Feței Tale Și dreapta Ta, care – pe cale – I-a însoțit neîncetat, Căci dragoste le-ai arătat.


Când Cel care e veșnic viu Și-Atotputernic a pornit Prin țară și i-a risipit Pe împărați, mi se părea Că, în Țalmon, parcă ningea.


Cum neamuri, El a izgonit Din fața lor și-a împărțit Țara, s-o ia în stăpânire Spre a rămâne moștenire A semințiilor pe care Neamul lui Israel le are.


Domnul – atunci – Se va sălta Și iată că se va purta Așa după cum bine știm Că a făcut la Perațim. Se va stârni mânia Lui, Ca-n valea Gabaonului, Căci Își va împlini, pe dată – Atunci – lucrarea Lui ciudată Și lucrul nemaiauzit, Pe care El l-a pregătit.


Domnul va face să-I răsune Mărețu-I glas și Își va pune Brațul ca lumii să se-arate. Popoarele, înspăimântate, Atuncea au să îl zărească, Gata fiind ca să lovească Din mijlocul mâniei Lui, Care-i asemeni focului Mistuitor. De-asemenea, Pe al Său braț îl vor vedea, În mijlocul înecului, În mijlocul furtunii Lui, În mijlocul grindinilor, În mijlocul pietrelor lor.


Tocmai în vremurile-n care, Acela cari era mai mare În Babilon, împresura Cetatea și-n război era Și cu cetățile pe care Ierusalimu-n jur le are, Lovind cu oastea de Haldei, Lachisul și-apoi Azechei. Aceste două mai erau Cetățile ce se vădeau C-au mai rămas necucerite Dintre cetățile-ntărite Cari libere se mai aflară, Atunci, în a lui Iuda țară.


Chiar Domnul Se va arăta, În acea zi și va lupta – Atunci – în fața tuturor Popoarelor neamurilor, Cum a luptat – precum se știe – În ziua cea de bătălie.


Dar Domnul Dumnezeul tău, În mână o să ți le dea, Iar tu, pe fugă, vei putea Ca să le pui, pe nesimțite, Până când fi-vor nimicite.


Pe când fugeau cu pas întins Spre Bet-Horon, Domnul – de sus – Un val de pietre a adus, Cu care El i-a potopit Pân’ la Azeca. Au pierit Atunci, sub piatra grindinei, Mai mulți în număr, decât cei Care-au ajuns loviți să fie, De sabie, în bătălie.


Oastea lui Iosua apoi, Către Macheda, înapoi, S-a-ntors și toți oamenii ei, Prin ascuțișul sabiei Au fost trecuți. Nu a scăpat Nici al Machedei împărat. N-a avut nimenea scăpare: Toți au pierit, cu mic, cu mare. Cu cel ce fost-a împărat Peste Macheda, s-a-ntâmplat Asemeni celui ce ședea La Ierihon și-mpărățea.


Iosua-ndată a pornit, De la Ghilgal și însoțit De ai săi oameni de război, O noapte-ntreagă-a mers și-apoi – Când zorile s-au revărsat – Pe împărați i-a atacat.


În mână la al său popor – Precum a zis – Domnu-a făcut Să cadă toți. El i-a bătut Pân’ la Sidonul zis „cel mare”, Până la valea Mițpa care Se află către răsărit Și-n urmă, i-a înghesuit La Misrefot-Maim. Apoi,


Altu-n Macheda stăpânea; Unu-n Betel era-mpărat;


Alte cetăți de prin ținut Sunt Adulam, Soco, Iarmut, Azeca și mai întâlnim


Apoi Bet-Dagon a urmat; Macheda-n urmă-i s-a aflat, Cu Nama și cu Ghederot. Cuprinse-au fost în șirul tot, Șaișpe cetăți – atunci – de toate, Cu satele învecinate.


Pe la apus și înapoi, Spre-al Iafletiților hotar Se-ntoarce și ajunge iar, La cel al Bet-Horonului, Mai jos de Ghezer. Drumul lui Merge apoi, până la mare.


Iată dar, granița pe care Neamul lui Efraim o are. Hotarul lui – spre răsărit – Din Atarot-Adar pornit, Întins fusese și adus La Bet-Horonul cel de sus;


La ei, de-asemeni, mai găsim Și Bet-Horon și Chibțaim. Patru cetăți au fost de toate, Cu locurile-nvecinate.


Sisera și cu oastea lui Au fost, de mâna Domnului, Pe fugă puși; el și-a lăsat Carul de fier și-a alergat, Pe jos, speriat și îngrozit.


Barac și-ai să-i a urmărit Oștirea lui Sisera-apoi, Și au împins-o înapoi, La Haroșet-Goim, lovind-o Cu sabia și nimicind-o.


Din ceruri, stelele veneau Și cu Sisera se luptau.


Șual. A doua a plecat Spre Bet-Horon, după prădat, Iar cea de-a treia a ieșit Pe drumul care, șerpuit, Spre valea Țeboim, în zare, Pogoară lin către hotare, Ca să ajungă-ntr-un târziu, Spre a se pierde în pustiu.


Toți Filistenii s-au unit Și oștile și-au pregătit, Gata fiind pentru război. La Soco, ei s-au strâns apoi, Unde-o cetate se găsea, Care, de Iuda, se ținea. Locul în care-au poposit, Efes-Damim, este numit. El, între Soco e aflat Și-ntre Azeca-i așezat.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan