Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 1:8 - Biblia în versuri 2014

8 La cartea legii, să veghezi: Din gură, să n-o-ndepărtezi Cătând să faci tot ce s-a scris, Tot ceea ce, prin ea, v-am zis. Atunci vedea-vei că se poate, Izbândă, să primești în toate, Și astfel doar, ai să poți spune Că ai lucrat cu-nțelepciune.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

8 Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta! Meditează asupra ei zi și noapte, veghind, astfel încât să poți împlini tot ceea ce este scris în ea, căci atunci vei reuși oriunde vei merge și vei prospera!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Gura ta să nu abandoneze obiceiul de a citi (zilnic) din această carte a legii! Meditează la conținutul ei atât ziua, cât și noaptea, urmărind să respecți tot ce este scris acolo. Pentru că atunci vei avea succes oriunde vei merge; și vei prospera!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Să nu se îndepărteze cartea acestei legi de gura ta: să o meditezi ziua și noaptea ca să iei seama să împlinești tot ceea ce este scris în ea, pentru că atunci vei prospera și vei avea succes!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi și noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale și atunci vei lucra cu înțelepciune.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Cartea aceasta a legii să nu se depărteze din gura ta și să cugeți asupra ei zi și noapte, ca să iei seama să faci tot ce este scris în ea: căci atunci vei avea izbândă bună în căile tale și atunci vei propăși.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 1:8
40 Iomraidhean Croise  

Era un timp foarte plăcut. Se însera, iar el ședea Afară-n câmp și se-odihnea. Privind, întâmplător, în zare, Văzu acel convoi de care, Rebeca, era însoțită.


Cât Zaharia a trăit – Acela care s-a vădit Că e proroc și pricepea Ceea ce îi descoperea Domnul prin vise – l-a cătat Pe Dumnezeu neîncetat; Iar Dumnezeu l-a ocrotit Și l-a făcut de-a propășit.


Al Tău Cuvânt Îl voi avea Pus bine, în inima mea, Să nu ajung ca să greșesc Și-n contră-Ți să păcătuiesc!


Neîncetat și chibzuiesc La ceea ce ai poruncit, Iar ai mei ochi i-am pironit Pe calea Ta. Mă desfătez


Mult, a Ta Lege, o iubesc Și zi de zi, la ea gândesc.


Mai învățat eu mă vădesc, Decât se-arată toți acei Cari sunt învățătorii mei, Căci mă gândesc, neîncetat, La ceea ce m-ai învățat.


Privește, cu bunăvoință, Către umila mea ființă, Primind la Tine – negreșit – Cuvintele ce le-am rostit Și simțămintele pe care Adâncul inimii le are, Căci Tu ești Stânca mea, mereu! Tu ești Izbăvitorul meu!


Eu nu țin numai pentru mine A Ta-ndurare, ci știi bine Că de-al Tău adevăr vorbesc Și mântuirea Ți-o vestesc. Din tot ce știu, n-ascund nimic, Ci-n adunare eu le zic La toți, de bunătatea-Ți mare Și de credincioșia-Ți tare.


Tu, fiul meu, vezi nu uita Ce-ți spun eu, și-n inima ta Păstrează sfaturile mele. Mare folos îți aduc ele,


„Și iată” – zice Dumnezeu – „Acesta-i legământul Meu, Ce-l fac cu ei: „Al meu Duh vine Și se-odihnește peste tine. Cuvântul Meu, de gura ta, Nu se va mai îndepărta Și nici față de-ai tăi copii, De-acum și până-n veșnicii. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Deci, omul bun are de scos, Din inimă, doar lucruri bune, Iar cel rău are să adune Doar răutăți. Răspunzător,


Că toți trebuie învățați De a păzi ce-am poruncit, Și de-a-mplini ce-i de-mplinit. Să nu vă temeți în nevoi! În toate zilele-s cu voi: Acum, în anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”


„Nu orișicine Îmi rostește „O Doamne, Doamne”, dobândește Împărăția cerului; Ci cel ce face voia Lui, A Tatălui Meu Cel ceresc.


De-aceea, orice om cuminte, Ce-a auzit aste cuvinte Și le-a făcut, e-asemănat Cu-acela care și-a durat O casă, colo sus, pe stâncă.


Iisus, atunci, a cuvântat: „Mult mai ferice sunt – zic Eu – Cei care, al lui Dumnezeu Cuvânt, ascultă, Îl păzesc Și-ntocmai, Îl îndeplinesc.”


Când știți aceste lucruri voi – Și le veți împlini apoi – Doar un cuvânt mai am a zice: De voi, atunci, va fi ferice.”


Acela care Mă iubește, Poruncile, Mi le păzește. Acel, de care-s iubit Eu, Iubit va fi, de Tatăl Meu, Iar Eu îl voi iubi pe-acel Și-am să Mă las văzut de El.”


Nici un cuvânt, care-i stricat, Să nu mai iasă, niciodat’, Din gura voastră. Când vorbiți, Doar lucruri bune să rostiți, Spre a-i zidi pe-aceia care Vor asculta – din întâmplare – Cuvântul vostru; astfel dar, Au să primească și ei, har.


Și-ale lor țări, noi le-am luat. Apoi, din ele, eu am dat O parte, Rubeniților; Alta apoi, Gadiților; Iar jumătate din Manase, A căpătat ce mai rămase.


Toate cuvintele ce sânt Cuprinse în ăst legământ, Neîncetat, să le-mpliniți Ca să puteți să izbutiți În tot ceea ce-o să lucrați.


Ea, dimpotrivă, să știi bine Că foarte-aproape e, de tine; Iar dacă o vei căuta, E-n gura și-n inima ta, Pentru ca tu să o păzești, Neîncetat, și s-o-mplinești.”


Când tot poporul – precum știți – După porunca Domnului, Veni-va înaintea Lui, În locu-ales de El, anume, Pentru a-Și pune al Său Nume, Legea va trebui citită, Spre a putea fi auzită De-ntreg neamul lui Israel Cari va veni în locu-acel.


Moise, apoi, o carte-a scris, În care-a pus – precum s-a zis – Cuvântul legii. La sfârșit,


Către întregul Israel, Moise-a vorbit, în acest fel: „Să ascultați dar, fiecare, Legea, poruncile pe care Vi le-am dat astăzi și să știți Că trebuie să le-mpliniți, Așa cum ele vă sunt date, Mereu, cu mare scumpătate.


O! Numai de le-ar rămânea, Mereu, în inimi, frica Mea, Și să-mplinească, negreșit, Tot ceea ce le-am poruncit, Ca astfel fericiți să fie Și ei și-ai lor fii, pe vecie!


Luați dar, seama! Negreșit, Să faceți tot ce-a poruncit Al vostru Dumnezeu, acum. Nu vă abateți, nicidecum, Din drumul Său, spre dreapta lui, Ori către stânga drumului.


Cuvântul lui Hristos apoi, Cu toată-nțelepciunea-n voi, Vreau, din belșug, să se găsească, Și-n inimi, să vă locuiască. Necontenit, vă întăriți Și, între voi, vă sfătuiți Cu psalmi și cu cântări cerești – De laudă – duhovnicești, Cu mulțumiri, cântând, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu.


Fii tare! Te îmbărbătează Și cu credință doar, lucrează În legea ce v-am dat-o Eu, Acum, prin Moise, robul Meu. Mereu, la ea, vei cugeta: Spre dreapta sau spre stânga ta Să nu te-abați, căci reușești În tot ceea ce-nfăptuiești.


Iosua-n urmă a citit, În fața lor, cuvântul care E scris în lege. Fiecare, Din nou, atunci, a auzit Blestemele ce s-au rostit, Precum și binecuvântarea Cari dată e de ascultarea De legea Domnului. Astfel,


Ferice zic – fără-ndoială – La toți cei care straiu-și spală, Să aibă drept, la pomul vieții Și-apoi, în zorii dimineții – Ai lumii noi și minunate – Pe porți, să intre, în cetate!


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan