Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 1:6 - Biblia în versuri 2014

6 Te-mbărbătează, te-ntărește, Căci tu ești cel cari trebuiește Ca să îi dea, ăstui popor, Țara pe cari, părinților, Eu le-am jurat, de mult, odată, Că are să le fie dată.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

6 Fii tare și curajos, pentru că tu vei da în stăpânire acestui popor țara pe care am jurat că le-o voi da strămoșilor lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Să ai forță și curaj; pentru că tu vei oferi acestui popor țara despre care am jurat strămoșilor lor că le-o voi da.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Fii tare și curajos pentru că tu vei face poporul acesta să moștenească țara pe care am jurat-o părinților lor că le-o voi da!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Întărește-te și îmbărbătează-te, căci tu vei da în stăpânire poporului acestuia țara pe care am jurat părinților lor că le-o voi da.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Întărește‐te și îmbărbătează‐te, căci tu vei face pe poporul acesta să moștenească țara, pe care am jurat‐o părinților lor, că le‐o voi da.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 1:6
36 Iomraidhean Croise  

Domnu-i vorbi, lui Avram, iară: „Privește astă țară! Toată, Seminței tale-i va fi dată!” Atunci, Avram a construit Altar, Celui ce i-a vorbit.


Acolo vreau să locuiești – Străin – așa cum te găsești. Eu sunt cu tine – nu uita! – Și te voi binecuvânta. Ținuturile-acestea, toate, Să știi că ție-ți vor fi date Și celor de pe urma ta. Eu am promis lucru-acesta, Tatălui tău, cu jurământ, Și Eu Îmi țin al Meu cuvânt!


Fii tare și să arătăm Curaj, în lupta ce-o purtăm, Pentru cetățile pe care, Al nostru Dumnezeu le are, Și pentru-al nost’ popor. Acum, Să facă Dumnezeu precum Găsește El, de cuviință! Va fi, după a Lui dorință!”


„Eu plec pe calea cea pe care Întreaga lume-a merge are. Tu întărește-te, mereu, Și om te-arată, fiul meu!


Atuncea, fii încredințat Precum că ai să propășești. Să cauți ca să împlinești Legile ce le-a rânduit Și tot ceea ce-a poruncit, Prin Moise – prin al Său rob – El, Pentru întregul Israel. Te întărește, fiul meu Și-mbărbătează-te, la greu! Nu te speria, și-n orice vreme, N-ai – de nimica – a te teme!


Acuma fiule vezi bine Că Domnul te-a ales pe tine, Să-I faci o casă, pe pământ, Spre a-I sluji drept locaș sfânt. Te întărește și lucrează, Iar inima ține-ți-o trează!”


David a mai adăugat: „Te întărește, ne-ncetat! Ai grijă dar: te-mbărbătează Necontenit și-apoi lucrează! Nicicând, teamă, nu arăta Și nici nu te înspăimânta, Căci Domnul Dumnezeul meu, Cu tine fi-va, tot mereu. Încredințat să fii că El Nu te va părăsi defel, Până când ai să isprăvești, Casa, ca să I-o construiești Și toate lucrurile care, În slujba ei, Casa le are.


Voi, însă, să vă întăriți Și brațele vă oțeliți, Căci ale voastre fapte, iată, Au să primească o răsplată!”


Acum vor să ne răsplătească, Venind ca să ne izgonească Din moștenirea ce ne-ai dat-o Și-n stăpânire ne-ai lăsat-o!


Oare nu Tu i-ai izgonit Pe-aceia care-au locuit Această țară minunată, Cari moștenire a fost dată Pentru Avram – pe veșnicie – Și pentru a lui seminție? Nu erai Tu iubit de el? N-ai dat țara, lui Israel?


În Domnul – trebuie să știi – Mereu ca să nădăjduiești! În inimă să te-ntărești Și cu nădejdea-n Domnul stând, Îmbărbătează-ți al tău gând!


Apoi mi-a zis: „De bună seamă, Om prea iubit, să nu ai teamă! Frică, nu trebuie să-ți fie, Chiar de nimica! Pace ție!” Pe când el astfel îmi vorbea, A revenit puterea mea Și-n felu-acesta am zis eu: „Acum vorbește, domnul meu, Pentru că iată, am simțit, Puterea că mi-a revenit.”


Fii tare dar, Zorobabel!” – Domnul a zis. „Și tu – la fel – Tu Iosua, acela care Ești fiul preotului mare, Cari Ioțadac este chemat! Te întărește, de îndat’, Și tu, poporule! Porniți Lucrul și Casa o zidiți, Pentru că Eu voi fi cu voi Și-am să vă însoțesc apoi!” – A zis, spre știrea tuturor, Cel care-i Domn al oștilor.


Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Brațele să vă întăriți Voi toți cei cari azi auziți Cuvintele, de proroci spuse, În ziua-n care au fost puse Pietrele temeliilor Casei Domnului oștirilor, Când lucrul iarăși se pornește Și al Lui Templu se zidește!


„Să împarți țara, la popor, După numărul numelor, Ca să o ia în stăpânire Și să le fie moștenire.


Luați dar, țara-n stăpânire, Căci e a voastră moștenire. Ea e moșia ce-o primiți. Intrați în ea, s-o locuiți!


„Vegheați! – acesta-i sfatul meu; Tari – în credință – fiți, mereu; Necontenit, oameni să fiți Și, ne-ncetat, să vă-ntăriți!


Încolo, fraților, să știți, Ca-n Domnul, să vă întăriți Și scut, doresc eu, să vă fie, A Lui putere și tărie.


Domnul vă pune înainte, O țară-ntinsă. Deci intrați, Și-n stăpânire o luați, Cum Domnu-a spus. De bună seamă, Nimeni să n-aibă nici o teamă!”


Priviți dar, cu luare-aminte: Țara vă este înainte. Trebuie numai să intrați Și-n stăpânire s-o luați, Pentru că Domnul a promis, Părinților voștri și-a zis, Atuncea când El a jurat, Că ăst ținut trebuie dat, Pentru Avram, Isac și-apoi Iacov, precum și pentru voi Care sunteți sămânța lor, Alcătuind acest popor.”


Poruncile ce le primiți Azi, ne-ncetat să le păziți, Ca să luați în stăpânire Țara – a voastră moștenire –


Domnul, apoi, iar a vorbit Și iată ce i-a poruncit, Lui Iosua, fiul lui Nun: „Ascultă bine ce-am să-ți spun: Te-mbărbătează, te-ntărește, Că tu ești cel ce trebuiește Ca să conducă ăst popor – Cum le-am jurat, părinților Acestui neam, demult, odată – În țara ce îi va fi dată. Să nu te temi! Tare, te ține! Eu Însumi am să fiu cu tine.”


„Te sfătuiesc, copilul meu, Ca tu să te-ntărești, mereu, În minunatul har, de sus, Cari este în Hristos Iisus.


De-aceea-ți spunem: „Orișicine Cari nu va asculta de tine – De tot ce vei fi poruncit – Cu moartea, fi-va pedepsit! Te-mbărbătează, te-ntărește Și-n fruntea noastră, te pornește!”


Fii tare! Te îmbărbătează Și cu credință doar, lucrează În legea ce v-am dat-o Eu, Acum, prin Moise, robul Meu. Mereu, la ea, vei cugeta: Spre dreapta sau spre stânga ta Să nu te-abați, căci reușești În tot ceea ce-nfăptuiești.


Oare nu Eu ți-am poruncit: „Tare să fii, necontenit, Și-mbărbătează-te mereu!”? Nu te-ngrozi, căci Dumnezeu, Neîncetat, te însoțește Și-n tot ce faci, te sprijinește.”


Iosua-a zis: „Nu vă speriați Și nici nu vă înspăimântați Ci, dimpotrivă, voi să fiți Îmbărbătați și întăriți, Pentru că Domnul Dumnezeu Are să facă, tot mereu, În acest fel, vrăjmașilor, Cu care luptă-al vost’ popor.”


Pe cei ce-n munte-au locuit – Pe cei ce-n el s-au pripășit – Din Misrefot-Maim pornind Și-n urmă la Liban ieșind – Urmează să îi nimicesc. Aceștia toți alcătuiesc Poporul Sidoniților. Voi izgoni acest popor Din fața fiilor ce-i are A lui Israel adunare. Deci nici o grijă să nu ai, Ci tu va trebui să-i dai Țara aceasta-n stăpânire. Vei face a ei împărțire, Prin sorți, precum ți-am poruncit.


Atunci spre-ntregul Israel, Iosua zise-n acest fel: „Cât credeți că mai leneviți, Până când iar o să porniți Să luați țara-n stăpânire, Pe care-a dat-o moștenire Pentru ai voști’ părinți, mereu, Din vremea veche, Dumnezeu?


Domnul a dat, în acest fel, Copiilor lui Israel, Țara aceea minunată, Așa cum a jurat, odată, Când le-a vorbit celor pe care, Israelul, părinți, îi are.


Patru decenii, prin pustie, Întreg poporu-a rătăcit, Până ajuns-a de-a pierit Întregul neam de oameni care Nu Îi dădură ascultare Lui Dumnezeu, când au ieșit Din țara-n care au robit. Domnul, atuncea, a jurat Că nimeni nu va fi lăsat Să vadă țara ‘ceea care, Lapte și miere, în ea, are, Pe care a jurat odată, Că lor o să le fie dată.


Acuma, întăriți-vă! Fiți oameni! Pregătiți-vă Oameni ai Filistenilor, Ca nu cumva, Evreilor, Robi să le-ajungeți mai apoi, Așa cum i-ați robit și voi!”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan