Iosua 1:4 - Biblia în versuri 20144 Ținutul vostru o să fie De la Liban, de la pustie, Până la râul Eufrat. Pe-al său cuprins, va fi aflat Și al Hetiților ținut. El se va-ntinde, ne-ntrerupt, Și o să fie-n asfințit, De malul mării, mărginit. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească4 Teritoriul vostru se va întinde de la deșert până la Liban și de la Râul cel Mare, râul Eufrat, cuprinzând toată țara hitiților, până la Marea cea Mare, în vest. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 20184 Țara voastră va fi de la deșert până la Liban; și de la Râul Mare – râul Eufrat, cuprinzând tot teritoriul hitiților – până la acea Mare de mari dimensiuni, care este la vest. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 20204 De la pustiu și de la Libán până la Râul cel Mare, râul Eufrát, întreg ținutul hetéilor, până la Marea cea Mare, spre apusul soarelui vor fi toate hotarele voastre. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu4 Ținutul vostru se va întinde de la pustie și Liban până la râul cel mare, râul Eufrat, toată țara hetiților și până la Marea cea Mare, spre apusul soarelui. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 19314 Hotarele voastre vor fi de la pustie și Libanul acesta, până la râul cel mare, râul Eufrat, toată țara Hetiților, până la marea cea mare spre apusul soarelui. Faic an caibideil |
Împărățiile aflate Chiar lângă Râu, au fost luate De Solomon în stăpânire. El cârmuia întreaga fire, Pân’ la hotarul cel pe care Neamul de Filisteni îl are Și până la acel ținut Pe cari Egiptul l-a avut. Oamenii care locuiau Acolo, daruri, aduceau Pentru-mpărat. Cât a trăit Acesta, ei s-au socotit Supuși ai săi, neîncetat.
Hotarele îți voi întinde Și a ta țară va cuprinde Ținuturile care sânt Al Filistenilor pământ – Marea cea Roșie va sta, Ca pavăză, în coasta ta. Hotarul se va-ntinde-n lat, De la pustiu, la Eufrat. Popoarele cari sunt aflate Acolo, ție-ți vor fi date. Pe oamenii ce-ai să-i găsești Acolo, să îi izgonești.
Întoarceți-vă, acum, voi. La muntele-Amoriților, Să plece dar, al Meu popor, Și-n toate-mprejurimile. Să împânziți câmpiile, Să vă urcați pe munte-apoi, Să coborâți, în vale, voi; Spre miazăzi, să vă-ndreptați Și pe al mării mal să stați. Să intre dar, al vost’ popor, În țara Canaaniților, Iar din Liban, veți merge voi, Până la Eufrat apoi.