Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Iosua 1:1 - Biblia în versuri 2014

1 După ce Moise a murit, Cu Iosua, Domnu-a vorbit – Cu al lui Moise slujitor, Cari fost-a al lui Nun fecior:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

1 După moartea lui Moise, slujitorul Domnului, Domnul i-a vorbit lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise, zicând:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 După moartea sclavului lui Iahve numit Moise, Iahve i-a vorbit lui Iosua – fiul lui Nun – slujitorul lui Moise, zicându-i:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 După moartea lui Moise, slujitorul Domnului, Domnul i-a zis lui Iósue, fiul lui Nun, servitorul lui Moise:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 După moartea lui Moise, robul Domnului, Domnul a zis lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și a fost așa: după moartea lui Moise, robul Domnului, Domnul a vorbit lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise, zicând:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Iosua 1:1
29 Iomraidhean Croise  

Te vei întoarce, de îndat’, Și ai să-l ungi ca împărat, Pe Iehu – pe acela care, Pe Nimși, drept părinte-l are. Apoi, cu tine să îl iei Și să îl ungi, pe Elisei. El este fiul lui Șafat Și-al său ținut este chemat Abel-Mehola. Ia-l la tine, Povățuiește-l cum e bine Și-apoi îl unge, drept proroc, Căci va rămâne-n al tău loc.


Când Iosafat a auzit, S-a-ntors și a-ntrebat, răstit: „Spune-mi, cu noi – aicea – nu-i Nici un proroc al Domnului, Prin cari să-L întrebăm apoi – Pe Domnul – ce să facem noi?” Un slujitor din cei pe care, Ioram, în slujba lui, îi are, Veni și zise: „Domnii mei, Aici se află Elisei. El este fiul lui Șafat. El este cel care-a turnat Apă, pe mâna lui Ilie. Doriți ca să îl chem să vie?”


Toți robii care-atunci scăpară Și se întoarseră în țară, Corturi, de-ndat’, și-au întocmit Și-n ele-apoi, au locuit. De pe când Iosua trăia – Cari, al lui Nun fiu, se vădea – Așa ceva nu s-a văzut, Căci nimenea n-a mai ținut, A corturilor sărbătoare. A fost o veselie mare, În ziua ‘ceea, negreșit.


Moise, în urmă, s-a sculat, Iar Iosua, cu el, a stat Căci – tot mereu – el l-a slujit. Moise, pe munte, s-a suit, La Dumnezeu. Când a plecat,


Printre cei care-au auzit Acele vorbe ce se spun, Fusese și fiul lui Nun Cari, Iosua, a fost numit. Pe Moise-acesta l-a slujit Din tinerețe. El s-a dus La Moise-ndată și i-a spus: „Poruncă dă ca să-i oprești.”


Nu tot așa-i cu robul Meu – Cu Moise – pentru că știu Eu Că Moise este, ne-ndoios, În toată casa-Mi, credincios.


Aceștia sunt, precum se știe, Bărbații care-au fost aleși Și care-n urmă-au fost trimeși Să iscodească-n Canaan, Așa cum Domnu-avuse-n plan. Lui Hosea, Moise i-a schimbat Numele-apoi: el l-a chemat Iosua, pe-al lui Nun fecior, Din neamul Efratiților.


Din Efraim, Hosea venea – Pe Nun, el, tată, îl avea.


Vă spun, de-asemenea, să știți, Căci cel ce credincios se-arată – În lucruri mici – are să poată A fi și-n lucrurile mari, Tot credincios. Acela cari, Nedrept, în lucrurile mici, S-a dovedit că este, nici În lucruri mari, nu va fi drept, Ci se va arăta nedrept.


Părinții noștri, mai apoi, Sub Iosua, cortu-au luat Cu ei, atunci când au intrat În țara mult făgăduită, Ce-a fost, de Neamuri, stăpânită, Pe care Domnul le-a gonit Din fața lor când au venit. Până la David, cortu-a stat, Aici. David a căpătat


„Eu – Pavel – rob al lui Iisus, Chemat, apostol, a fi pus, Ales fiind, mai dinainte, Să vă vestesc aste cuvinte – Adică Evanghelia care Al nostru Dumnezeu o are –


Ascultă dar, ce am să-ți spun: Doar Iosua – fiul lui Nun – Am hotărât că va putea, Pe Israel, să-l ducă-n ea; Pentru că el are menire, Să îi dea țara-n stăpânire.


Domnul, apoi, iar a vorbit Și iată ce i-a poruncit, Lui Iosua, fiul lui Nun: „Ascultă bine ce-am să-ți spun: Te-mbărbătează, te-ntărește, Că tu ești cel ce trebuiește Ca să conducă ăst popor – Cum le-am jurat, părinților Acestui neam, demult, odată – În țara ce îi va fi dată. Să nu te temi! Tare, te ține! Eu Însumi am să fiu cu tine.”


Chiar Dumnezeu te va petrece De-acuma. Înaintea ta – În frunte – al tău Domn va sta. Pe neamurile care sânt În țara ta – pe-al tău pământ – Domnul o să le nimicească Și-n urmă, o să-ți dăruiască Țara aceea-n stăpânire, Ca să îți fie moștenire.


Iată dar, binecuvântarea Pe care, toată adunarea Copiilor lui Israel A căpătat-o, de la cel Cari era omul Domnului, ‘Nainte de pieirea lui.


Nimeni, apoi – de-asemenea – Nu poate ca alăturea A fi cu Moise, așezat, Căci nimeni nu s-a ridicat, Prin semne înspăimântătoare Făcute printr-o mână tare, Așa cum a făcut doar el, Față de-ntregul Israel.


Acolo, robul Domnului – Moise – în a Moabului Țară, în urmă, a murit, Așa cum Domnu-a poruncit.


Iosua – al lui Nun fecior – Era în fruntea tuturor. Fusese plin de-nțelepciune, Pentru că apucase-a-și pune, Mâinile, Moise, peste el. Astfel, întregul Israel, În jurul său s-a adunat Și-apoi, de el, a ascultat, Făcând dar totul potrivit Poruncilor ce le-a primit Moise, din partea Domnului, Ca să le dea, poporului.


„Pavel, rob al lui Dumnezeu Și-apostol, în Hristos, mereu, Așa cum este potrivit Cu cei care s-au dovedit Că au credința arătată De Dumnezeu – credință dată Celor ce sunt aleși ai Lui Și au, a adevărului Știință, ce se potrivește Evlaviei, ce se dorește –


„Iacov, rob al lui Dumnezeu Și-al Domnului Iisus, mereu, Spre semințiile pe care, Neamul lui Israel le are, În diferite părții aflate – Și-s doisprezece – sănătate!


Până când le va da odihnă Domnul, și au să aibă tihnă – La fel precum aveți și voi – În țara lor. Abia apoi, Vă veți întoarce-n țara care Aflată-i spre soare răsare, În astă parte de Iordan, S-o stăpâniți, cum vă e-n plan.”


„Robul Meu Moise-i mort acum. Scoală și gata fii, de drum. Strânge poporul, iar apoi, Peste Iordan veți trece voi, În țara pe cari, astăzi, vreau, Lui Israel, ca să i-o dau.


Moise – și-alăturea de el, Întreg poporul Israel – Cu împărați-aceștia doi, Ajuns-a de-a purtat război. Israeliți-au biruit, Iar țara lor a revenit O parte Rubeniților, Apoi alta Gadiților Și-n urmă, ultima bucată, În stăpânire a fost dată La jumătate dintre case Din seminția lui Manase.


Eu sunt Cel viu; Eu am murit, Dar iată că am înviat Și viu sunt, cu adevărat, În vecii vecilor. Doar Eu Țin ale morții chei, mereu, Și-a Locuinței morților.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan