Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Ioan 5:4 - Biblia în versuri 2014

4 Căci îngerul – din când, în când – Din înălțimi, venea. Zburând, În scăldătoare, el intra Și apa ei o tulbura. Primul bolnav cari reușise Să intre-n apă, se vădise A fi, pe dată, lecuit, De orice ar fi suferit.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

4 Căci un înger al Domnului cobora din când în când în bazin și tulbura apa. Și primul care pășea în el, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 pentru că din când în când venea un înger al lui Iahve și tulbura apa din bazin. Apoi, bolnavul care cobora primul în apă după ce ea era tulburată, devenea sănătos, indiferent de boala pe care o avusese.]

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 .

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare și tulbura apa. Și cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Ioan 5:4
18 Iomraidhean Croise  

Atuncea, Elisei i-a zis, Printr-un argat ce l-a trimis: „Te scaldă în Iordan, de-ndată, De șapte ori, căci vindecată Îți va fi lepra, negreșit.”


Grabă arăt, neîncetat Și cu nimic n-am pregetat În a-Ți păzi porunca dată Prin Legea ce a fost lăsată.


Somn ochilor, până nu ai Primit de la el, dezlegare!


Iubirea mea o dăruiesc Acelor care mă iubesc. Acel care se străduiește Cu dinadinsul, mă găsește.


Tot ce a ta mână găsește, Să facă; însă, voinicește, Cu forță și cu sârguință, Căci în a morții locuință Unde vei merge la culcare, Nu va mai fi nici o lucrare Și n-ai, mâna, pe ce mai pune. Acolo, nu-i înțelepciune; Nu se mai află vreo știință Și nici un fel de chibzuință.


După aceea, mi-a vorbit: „Află dar că spre răsărit Curge această apă care Trece prin câmp și-ajunge-n mare, Iar ale mării ape, toate, De astă apă-s vindecate.


Iată că-i vin dureri pe care Doar ceasul nașterii le are. E un copil cari – negreșit – De-nțelepciune e lipsit, Și se vădește-n acest fel, Că nu poate să nască el Așa precum e nimerit, La timpu-anume sorocit.


În acea zi, casei pe care David în stăpânire-o are, Și celor care se vădesc Că în Ierusalim trăiesc Li se deschide un izvor. Acel izvor al tuturor, Pentru păcat are să fie, Dar și pentru necurăție.


Când vremea ‘ceea o să fie, O să se vadă, apă vie, Cum din Ierusalim țâșnește, Căci din cetate izvorăște. Din astă apă, jumătate, Spre mările-n apus aflate, O să pornească – negreșit – În timp ce către răsărit, Spre mările acolo-aflate, Va curge altă jumătate. Așa are să fie-n vară Și tot la fel, în iarnă, iară.


De la Ioan, cu osteneală Se poate – dacă dai năvală – Să intri în Împărăție, În ceruri. Asta să se știe!


Voi, mai întâi, să căutați Împărăția Domnului Și cu neprihănirea Lui, Căci astfel, aste lucruri – toate – În plus, apoi, vă vor fi date.


Iisus răspunse: „Să nu stați, Ci vă grăbiți, ca să intrați, Pe ușa strâmtă! Mulți vor vrea, Să intre, dar, nu vor putea.


Lege, proroci, au existat Pân’ la Ioan – precum se știe. De-a Domnului Împărăție, Azi, Evanghelia ne vestește – Doar Ea ne propovăduiește. Cel care vrea – și dă năvală – Intră în Ea, fără-ndoială!


Pe mulți nenorociți. Erau Orbi, șchiopi, uscați, care-așteptau, Plini de speranță, în pridvoare, Să miște apa-n scăldătoare.


Printre bolnavi, atuncea, fuse, Un biet olog care zăcuse Treizeci și opt de ani, săracul, Fără ca să își afle leacul.


„Cum să nu vreau, sărman de mine” Răspunse el, „dar nu e cine, Ca să mă vâre-n scăldătoare, După a apei tulburare; Căci până când iau eu aminte, Sar alții și mi-o iau ‘nainte.”


Așa au fost unii din voi – Precum am spus. Însă, apoi, Ați fost spălați și-ați fost sfințiți Și socotiți neprihăniți, În Sfântul Nume-al lui Iisus, Prin Duhul Tatălui de Sus.”


Dacă umblăm însă-n lumină – Căci El, lumină, e, deplină – Avem cu toții, părtășie, Unii cu alții și, se știe, Că sângele ce l-a vărsat Hristos – al Său Fiu – ne-a spălat De ale noastre mari păcate, Care, astfel, au fost iertate.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan