Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Ieremia 9:6 - Biblia în versuri 2014

6 „Mijlocul de fățărnicie Îți este locuință, ție. Fățarnici, ei se dovedesc Și, să Mă știe, nu voiesc.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

6 Locuința ta este în mijlocul înșelătoriei. De înșelători ce sunt, ei refuză să Mă cunoască“, zice Domnul.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Iahve zice: «Locuința ta este în mijlocul înșelătoriei. Și pentru că sunt înșelători, ei refuză să Mă cunoască.»”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 De aceea, așa vorbește Domnul Sabaót: „Îi voi topi și îi voi pune la încercare! Căci ce aș mai putea face pentru fiica poporului meu?.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Locuința ta este în mijlocul fățărniciei și, de fățarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască”, zice Domnul.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Locuința ta este în mijlocul înșelăciunii; de înșelăciune nu voiesc să mă cunoască, zice Domnul.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Ieremia 9:6
21 Iomraidhean Croise  

Poporu-acesta, negreșit, Drept un neam rău s-a dovedit. Ei nu urmează-al Meu cuvânt, Ci doar pornirile ce sânt În ale lor inimi, căci ei Umblă după alți dumnezei. De-aceea ei – într-un târziu – Ajunge-vor ca acest brâu, Care – după cum vezi – îți zic Că nu mai e bun de nimic!


Fiindcă nu au căutat, Pe Dumnezeu, de-a-L fi păstrat În conștiința lor, mereu, Au fost lăsați, de Dumnezeu, În voia minții lor stricate, Nelegiuite, blestemate, Și astfel, fost-au săvârșite Lucruri ce nu-s îngăduite.


Piere-a poporului ființă, Căci lipsă e, de cunoștință. De cunoștință, ai uitat, De-aceea fi-vei lepădat, Iar preot, nu ai să-Mi mai fii. Pentru că n-ai vrut să te ții De Legile lui Dumnezeu, Pe-ai tăi copii, îi uit și Eu!


În jur, aud doar vorbe rele Și mă încearcă spaime grele. „Învinuiți-l!” – aud eu, Strigându-mi-se, tot mereu. „Haideți dar toți, să ne unim Și astfel să-l învinuim!” Toți oamenii care erau În jurul meu și cari trăiau Cu mine-n pace, mă pândesc, Să vadă când mă poticnesc Și zic: „Poate se lasă prins! De noi, va trebui învins! Să punem dar, mâna pe el Și să ne răzbunăm, astfel!”


Precum un miel blând, eu eram, Dus la tăiere. Nu știam Ce planuri rele ei urzesc Și împotrivă-mi le gătesc, Zicând: „Haideți să nimicim Pomul cu rod și să-l stârpim Ca pe pământ să nu mai fie Numele lui, pentru vecie!”


Cei ce-n Ierusalim au casă, Oare de ce, mereu, se lasă – Purtați numai de a lor fire – În necurmată rătăcire?” „De ce stăruie fiecare, În înșelătorie, oare?” „De ce nu vor ca înapoi, La Dumnezeu, să vină-apoi?”


Precum se umple-o colivie Cu păsări tot la fel se știe Că-n ale lor case-i belșug Ce-i adunat prin vicleșug. Așa ajung ei îngâmfați, Ajung puternici și bogați.


Căci au urât a mea știință Și n-au ales, spre folosință,


Că v-am chemat necontenit; Voi, însă, v-ați împotrivit. Vă întind mâna, fără teamă, Dar nimeni nu mă ia în seamă,


Veniți-vă, acum, în fire, Treziți-vă, din amorțire Și, ne-ncetat, să vă păziți, Ca să nu mai păcătuiți! Căci unii, dintre voi – zic eu – Nu Îl cunosc pe Dumnezeu, Iar lucrul pe cari vi l-am zis E, spre rușinea voastră, scris.”


„Atuncea, ei s-au adunat Și-n acest fel s-au îndemnat: „Haideți dar toți, să ne unim Și rele lucruri să urzim, Contra lui Ieremia, care Ne-amenință fără-ncetare! Căci legea nu o să ne piară Din lipsă de preoți în țară, Și nici sfatul bătrânilor, Din lipsa înțelepților. Nu va pieri cuvântu-apoi, Din lipsă de proroci, la noi. Cu vorba să-l ucidem dar, Când va-nțelege că-n zadar E toată vorbăria lui Și că nu-i pasă nimănui De tot ce-a spus. Să n-avem teamă Și-astfel să nu-l luăm în seamă!”


Fii lui Eli, răi, erau. Pe Domnul, nu Îl cunoșteau.


Boul își știe – negreșit – Stăpânul care îl hrănește. La fel, măgarul se vădește, Că își cunoaște-al său stăpân Și ieslea-n care-i pune fân. Dar Israel, precum văd bine, Nu Mă cunoaște, căci nu ține Seamă de ceea ce i-am spus, De legile pe cari le-am pus.


Nestingheriți și-au urmat firea Și-au mers după nelegiuirea Celor dintâi părinți ai lor, Cari s-au vădit un rău popor, Căci nicidecum n-au ascultat Ce le-am spus Eu, ci au umblat, Mereu, după alți dumnezei Care erau străini de ei. Casa lui Iuda și la fel Familia lui Israel Călcat-au legământul Meu, Pe care îl făcusem Eu Cu-ai lor părinți, când au trăit.”


Am să-Mi întind, în contra ta, Mâna și îți voi arăta Cum zgura am să ți-o topesc Precum leșia, căci voiesc Ca părțile de plumb apoi, Să le îndepărtez de voi.


După ce Domnul o să spele Necurățiile acele Ale fiicei Sionului, Iar al Ierusalimului Ținut ajunge curățat De sângele ce s-a vărsat – Cu duhul judecăților, Precum și-al nimicirilor –


Cum, Efraim, să te predau? Israele, cum să te dau? Cum să îți fac ce e știut Precum că Admei i-am făcut? Cum aș putea să fac cu voi, Ca și cu Țeboimu-apoi? Inima, tare, Mi se zbate, Iar în lăuntru-Mi sunt mișcate Toate, de mila ce-o simțesc Când către tine Eu privesc.


Astă treime, la un loc O strâng și-o curățesc prin foc, Asemenea aurului, Precum și a argintului. Ea va chema Numele Meu Și-o să asculte ce spun Eu. Eu le voi zice, tuturor: „Acesta e al Meu popor!”, Iar ei vor zice, tot mereu, „Domnul ne este Dumnezeu!”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan