Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Ieremia 8:3 - Biblia în versuri 2014

3 Cei care vor mai rămânea Din neamu-acesta rău, vor vrea Să moară, decât să trăiască Unde are să-i izgonească Cel ce e Domn al oștilor.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

3 În toate locurile unde îi voi alunga, toți cei ce vor supraviețui din această familie rea vor prefera mai degrabă moartea decât viața, zice Domnul Oștirilor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Iahve spune că în toate locurile unde îi va alunga, toți cei care vor supraviețui din acest popor rău, vor dori mai mult moartea decât viața.»”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Tot restul care va rămâne din această familie rea, în orice loc unde i-am alungat, va prefera moartea în loc de viață – oracolul Domnului Sabaót.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Toți cei ce vor rămâne din acest neam rău vor dori mai degrabă moartea decât viața, în toate locurile unde îi voi izgoni”, zice Domnul oștirilor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și toată rămășița va alege mai bine moartea decât viața, cei ce vor rămâne din această familie rea, care vor rămâne în toate locurile unde i‐am alungat, zice Domnul oștirilor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Ieremia 8:3
22 Iomraidhean Croise  

De la Beer-Șeba, spre pustie, S-a îndreptat, apoi, Ilie. O zi și-o noapte a făcut Pe drum și-n urmă a șezut Sub un ienupăr, obosit, Să își aștepte-al său sfârșit. Ilie zise: „Doamne, eu Te rog să iei sufletul meu, Căci cu nimic nu sunt mai bun, Decât ai mei părinți! Îți spun, Că e destul, că nu mai pot! Ce s-a putut, făcut-am tot!”


„Eu Însumi Mă voi fi-ngrijit, De rămășița cea pe care Sărmana Mea turmă o are. În țările în care voi Mi-ați risipit bietele oi, Voi merge să Mi le adun Ca laolaltă să le pun. Le voi aduce înapoi Și pe pășunea lor, apoi, Am să le-așez, să le-ngrijesc Să crească și să le sporesc.


Atuncea se va spune-astfel: „Viu este Domnul! Viu e Cel Cari pe Israel l-a scăpat Din țara-n care s-a aflat, În miazănoapte – înrobit – Și de pe unde izgonit Fusese de-al său Dumnezeu!” Căci iar, îl voi aduce Eu, Pe al lui Israel popor Și-am să-l așez în țara lor.”


Găsit de voi, am să fiu Eu. Îi voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război. În lume-ați fost împrăștiați Și printre neamuri alungați. Însă, după al Meu cuvânt, Am să vă strâng pe-al vost’ pământ, Căci din robie, înapoi, În țară, vă aduc pe voi.”


Ba chiar și-n Babilon, la noi, El căutat-a, mai apoi, Al său cuvânt ca să ajungă. Ne-a spus: „Robia va fi lungă. Noi case să vă ridicați Și-n ele să vă așezați. Grădini, apoi, să vă sădiți, Ogoarele să le munciți Și să mănânce-al vost’ popor Din roadele câmpiilor!”


Atuncea, toți Iudei-aflați Prin alte țări împrăștiați, Cu tot avutul lor plecară, Din nou, spre a lui Iuda țară. Au mers dar, la Ghedalia Care la Mițpa se găsea. Mare belșug ei adunară Din vin și poamele de vară.


„Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis așa: „Voi ați văzut Precum că Eu am abătut Nenorociri nenumărate Peste cetățile aflate În Iuda. Ați văzut dar voi, Peste Ierusalim, apoi, Ce mari necazuri am trimis. După cum dinainte-am zis, Astăzi sunt locurile-acele Niște ruine, iar în ele, Nimenea nu mai locuiește, Căci vorba Mea se împlinește.


De-aceea, Mi-au aprins mânia, Făcându-Mă să-Mi vărs urgia Pe ulițele ce străbat Ierusalimu-n lung și-n lat Și în cetățile pe care Țara lui Iuda le mai are. De-aceea, azi, se vede bine Că ele-s doar niște ruine Pustii, în care nimenea N-are putință să mai stea.”


„Cu glasul Său răsunător, Cel care-i Domn al oștilor A cuvântat în acest fel: „Am să aleg, din Israel – În urmă – doar o rămășiță, Precum ciorchinii de pe viță Care în vie s-au aflat, Culesul când s-a terminat. Puneți din nou, mâna pe ea Și faceți dar, asemenea Culegătorului de vițe Cari pune mâna pe mlădițe.”


Tu Doamne, însă, ne-ncetat, Doar drept a fi, Te-ai arătat. A noastră față se cuvine Ca să se umple de rușine. Toți cei ce-n Iuda sunt aflați, Să se simțească rușinați. Cei din Ierusalim la fel, Precum și cei din Israel, Fie că sunt apropiați, Fie că sunt îndepărtați Pentru că Tu i-ai izgonit În lume, când au săvârșit Fărădelegi și-s arătați, Față de Tine, vinovați!


Ale Israelului ramuri, Am să le-mprăștii printre neamuri. Am să scot sabia apoi, Ca să alerge după voi. Țara, atunci, va rămânea Ca un pustiu; de-asemenea, Cetățile voastre-ntărite Au să rămână pustiite.


Seamă luați la ăst cuvânt, Pe care l-a rostit Cel Sfânt, Contra copiilor pe care Neamul lui Israel îi are, Cari, de la Egipteni, din țară, De Domnul, fost-au scoși afară!


Acuma Doamne, Te rog eu, Ia-mi viața, căci mai mult doresc Să mor, decât să mai trăiesc!”


De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Nenorocirea – Mă gândesc – Peste ăst leat s-o repezesc. De-aceasta, nu se va putea Să se ferească nimenea. Necazul când are să vină, Nimeni nu va putea să-și țină Sus capul, căci vremile-acele Au să se-arate foarte rele.


„Când o să fie împlinit Tot ceea ce eu v-am vestit – Deci astă binecuvântare, Precum și-acest blestem – pe care Vi le-am pus astăzi, înainte, Ca să luați mereu aminte La ce v-am spus, dacă apoi – La inimă – veți pune voi Acestea, când aveți să fiți Printre popoare risipiți De către Domnul, iar apoi,


Dacă mânia Domnului, La marginile cerului, Vă va aduce, voi să știți Că și acolo o să fiți Aflați de-al vostru Domn și-apoi, Vă va aduce înapoi – Căci dacă-n locu-acel veți sta, Și-acolo vă va căuta.


Spre munți și stânci, au ridicat Ochii, cu spaimă, și-au strigat: „Cădeți, îndată, peste noi, Să fim ascunși astfel apoi, De fața Celui ce-i aflat, În ceruri și e așezat, Pe al Său scaun de domnie, Și de a Mielului mânie!


Să știți că zilele acele Se vor vădi nespus de rele. Atuncea, oamenii vor vrea Să moară, dar nu vor putea. Oricât de mult au s-o dorească, Moartea are să-i ocolească.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan