Ieremia 5:12 - Biblia în versuri 2014

¹² „Pe Domnul Îl tăgăduiesc, Pentru că-n acest fel vorbesc: „Nu este El! Iar peste noi, Nenorociri nu vin. Apoi, Nici sabia n-o vom vedea. Nu vom simți nici foametea.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

¹² S-au lepădat de Domnul și au zis: „Nu se va întâmpla așa! Niciun rău nu va veni asupra noastră; nu vom vedea nici sabia, nici foametea!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² S-au dezis de Iahve; și au zis: ‘Nu se va întâmpla așa! Niciun rău nu va veni împotriva noastră. Nu vom vedea nici sabia, nici foametea!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² L-au renegat pe Domnul și au zis: „El nu există. Nu va veni asupra noastră răul și nu vom vedea sabia și foametea”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Ei tăgăduiesc pe Domnul și zic: „Nu este El! Și nu va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia, nici foametea.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² S‐au lepădat de Domnul și au zis: El nu este, și nu va veni rău asupra noastră, nici nu vom vedea sabie, nici foamete.

Ieremia 5:12 Iomraidhean Croise

2 Cronici 36:16

Dar oameni-au batjocorit Prorocii care au venit Din partea Domnului; râdeau De vorbele ce le spuneau, Sporind mânia Domnului Față de-ntreg poporul Lui.

Psalmi 10:6

Mereu, zice-n inima lui: „În veci, eu sunt de neclintit Și de necazuri sunt scutit!”

Psalmi 14:1

Nebunul zice, tot mereu, Cum că „Nu este Dumnezeu!” Iată că lumea s-a stricat. Un om, măcar, nu s-a aflat, Să cate drumul drept a-l ține, Să facă doar ce este bine.

Proverbe 30:9

Nu vreau, cumva, ajuns la bine Și în belșug mare, de Tine, Eu să mă leapăd, să-ndrăznesc, „Cine e Domnul?”, să rostesc. Sau, nu cumva, în sărăcie, Strâns de nevoie, să îmi fie Mâna împinsă spre furat; Și nici nu vreau – descurajat Fiind atunci – în deșert, eu Să-L iau pe Dumnezeul meu.

Ieremia 14:22

Este, cumva, vreun idol care Să deie ploaie e în stare? Sau cerul, singur, oare poate Ploaie să dea, precum socoate? Nu ești Tu Doamne, Cel ce ai Ploaia? Oare, nu Tu o dai? În Tine, noi nădăjduim, Căci după cum prea bine știm, Tu ești cel care a putut, Pe toate, să le fi făcut!”

Ieremia 2:6

Iată că ei n-au întrebat: „Unde e Cel ce ne-a scăpat Cari, de la Egipteni, din țară, Putut-a să ne scoată-afară? Unde e Domnul nostru, care Ne-a însoțit fără-ncetare, Printr-un pământ pustiu, uscat, De gropi umplut și însetat, În care moartea stăpânește Și nici un om nu locuiește?”

Ieremia 28:4

Din Babilon, de-asemenea, Îl iau și pe Ieconia – Pe al lui Ioiachim fecior – Cu tot al său întreg popor, Căci voi aduce înapoi, În Iuda, prinșii de război, Iar jugul ce-a fost așezat De cel ce este împărat În Babilon, iată, voiesc – Îndată – să îl nimicesc!”

Ieremia 4:10

„Eu am vorbit:” Ah, Domnul meu, Prea bine-acum înțeleg eu, Că-ntr-adevăr, ai înșelat Acel popor și totodat’, Ierusalimul, când ai spus: „Veți avea pace!” Dar s-a pus Asupră-i, sabia și iată Că viața-i e amenințată.

Ieremia 43:1

Când Ieremia a sfârșit De spus ceea ce-a poruncit Domnul, pentru acel popor, Ieșiră-n fața tuturor

Ieremia 5:31

Minciuni, prorocii prorocesc, Iar preoții le folosesc Pentru a stăpânii în pace. Poporului Meu mult îi place Lucrul acesta. Dar apoi – În urmă – ce veți face voi?”

Ieremia 6:14

Chip ușuratic dovedesc, Atunci când ei se îngrijesc De rana fiicei cea pe care Sărmanul Meu popor o are, Zicând mereu: „Pace se face!” Și totuși, nu e nici o pace!

Езекиел 13:6

Vedeniile lor, se știe Că sunt doar înșelătorie, Iar prorociile rostite, A fi minciuni sunt dovedite. „Așa vorbește Domnul” zic, Măcar că El n-a spus nimic. O vorbă, Domnul nu le-a zis, Pentru că El nu i-a trimis. Prin vorbele ce le rostesc Acești proroci, cari prorocesc, Nădejdi deșarte nasc în cei Care ascultă ce spun ei, Căci cred că fi-vor împlinite Cuvintele ce-au fost rostite.

Miheia 2:11

Dar dacă ar veni, apoi, Un om, doar cu minciuni, la voi, Zicând: „Am să vă prorocesc Și despre vin am să vorbesc Sau despre băutură tare”, Omul acela va apare, Pentru poporul din ăst loc, Că este bun a fi proroc!

Miheia 3:11

Toți căpitanii – acei cari, Peste cetate sunt mai mari – Știu ca să judece doar dacă, Daruri, au ca să li se facă. Preoții știu să dea povețe Poporului și să-l învețe, Numai atuncea când, o plată, Urmează să le fie dată. Prorocii lui au dovedit Că pentru bani au prorocit. Și iată-i că mai îndrăznesc, Pe Domnul, de se bizuiesc, Zicând: „Dar nu e Dumnezeu, În al nost’ mijloc, tot mereu? Tocmai de-aceea, mai apoi – Nicicând – atinși nu vom fi noi, De valul de nenorocire Ce se abate peste fire!”

Deuteronom 29:19

Nimeni, după ce-a auzit Cuvintele ce s-au rostit – Cuvintele ce s-au aflat În legământul încheiat Cu jurământ – să n-aibă gând Ca să se laude, zicând: „Iată, de-acum, voi avea pace, Indiferent de ce voi face, Chiar dacă, să urmez aș vrea, Pornirea din inima mea, Chiar dacă setea o să-mi fie Astâmpărată în beție.”

1 Ioan 5:10

Cari crede-n Fiul Domnului, Are mărturisirea Lui, În interiorul său, în el. În ce-l privește pe acel Care nu-L crede – vă spun eu – Că, mincinos, pe Dumnezeu, Îl face, căci el n-a primit Ceea ce a mărturisit Chiar Domnul, despre Fiul Lui.

1 Samuel 6:9

Priviți în urmă, după el: Dacă chivotul o s-apuce Pe drumu-acela care duce Înspre Bet-Șemeș, să știți voi Că se întoarce înapoi, În țara și la casa lui. Vom ști că mâna Domnului E cea care ne-a făcut rău, Pentru acest chivot al Său. Dacă chivotul nu se duce Spre casa lui, ci o s-apuce Pe un alt drum, vom ști apoi Căci cel ce ne-a lovit pe noi, Nu este Domnul. Negreșit, Atuncea ăst rău a venit, În țară, peste fiecare, Doar dintr-o simplă întâmplare.”