Ieremia 49:3 - Biblia în versuri 2014

³ „Hesbonule, gemi îngrozit, Căci Aiul este pustiit! Strigați voi, ale Rabei fiice, Iar al vost’ glas să se ridice Spre-naltul cerului! Strigați Și-n saci numai, să vă-mbrăcați! Bociți-vă, adânc oftând, Pe lângă ziduri alergând! Căci Malcom a ajuns să fie, Cu toți ai lui, dus în robie: Cu preoți și cu toți cei cari Sunt căpitanii lui cei mari!

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

³ „Gemi, Heșbonule, căci Ai este distrus! Strigați, fiice ale Rabei! Înfășurați-vă mijlocul cu pânză de sac și jeliți! Alergați încoace și încolo de-a lungul zidurilor, căci Moleh pleacă în exil, împreună cu preoții și conducătorii lui.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Heșbon, gemi – pentru că Ai este distrus! Fiice ale Rabei, strigați! Acoperiți-vă cu saci și bociți; alergați dintr-un loc în altul pe lângă ziduri – pentru că Moleh se duce în captivitate împreună cu preoții și conducătorii lui!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ „Gemi, Heșbón, căci Ai a fost devastat! Strigați, fiice din Rabá, încingeți-vă cu saci, jeliți străbătând zidurile sale, căci Malcóm va merge în captivitate, și preoții, și căpeteniile lui împreună!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ „Gemi, Hesbonule, căci Ai este pustiit! Strigați, fiicele Rabei, îmbrăcați-vă cu saci și bociți-vă, alergând încoace și încolo de-a lungul zidurilor! Căci Malcom se duce în robie cu preoții și căpeteniile sale!

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Urlă, Hesboane! Căci Aiul este pustiit. Strigați, fiice ale Rabei! Încingeți‐vă cu sac. Jeliți și umblați încoace și încolo înăuntrul îngrădirilor! Căci Malcom se va duce în robie cu preoții și cu mai marii săi.

Ieremia 49:3 Iomraidhean Croise

Ieremia 48:7

Pentru că tu te-ai încrezut În faptele ce le-ai avut Și-n ale tale visterii, Ajunge-vei robit să fii. Aceeași soartă va avea Chemoșul de asemenea, Căci rob va fi, cu-ai săi preoți, Precum și cu mai marii toți.

Ieremia 48:37

Rase sunt capetele toate, Iar bărbile au fost tăiate. Coapsele se-nfășoară-n sac. Pe brațe, tăieturi se fac, Care de jale se vădesc.”

Isaia 15:2

La templu, oamenii se-adună. Către Dibon merg împreună, Sau pe-nălțimi lumea se strânge Și toți încep apoi a plânge. Întreg Moabul se bocește Atuncea, și se tânguiește. Pe Nebo și Medeba, iată, Capete rase doar se-arată Și toate bărbile-s tăiate.

Ieremia 46:25

Dar Domnul oștilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis în acest fel: „Pe-Amon – Pe cel din No – pe Faraon, Egiptul și cu toți acei Pe cari îi are dumnezei, Precum și pe aceia care Și-au pus nădejdea lor cea mare În cel care este pe tron Și în Egipt e Faraon, Sau în cei cari sunt împărați Peste ținuturi așezați, Am să îi pedepsesc! Îi dau

Ieremia 4:8

De-aceea – grabnic – vă luați Saci și cu ei vă îmbrăcați. Plângeți și gemeți toți apoi, Căci nu se-abate de la noi, Mânia Celui cari, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu.”

2 Regi 23:13

Fost-au, atuncea, pângărite Și înălțimile zidite De către Solomon, aflate Foarte aproape de cetate, Pe muntele Pierzării, care, Ierusalimu-n față-l are. Ele avut-au drept menire Spre a fi locul de cinstire A Astarteei, cea pe care, Neamul de Sidoniți o are, A lui Chemoș cari s-a vădit A fi de Moabiți cinstit Și-a lui Milcom, zeul celor Cari sunt ai lui Amon popor.

1 Regi 11:33

Pentru că el s-a-ndepărtat De Domnul său și a urmat Pe calea Sidoniților Slujind astfel, zeiței lor Cari, Astarteia, s-a chemat; Și pe Milcom, el l-a urmat – Pe urâciunea cea pe care Neamul de Amoniți o are; Pe Chemoș, zeul Moabit – De-asemenea – el l-a slujit. N-a ascultat de glasul Meu: Poruncile ce le-am dat Eu Și legile, nu le-a păzit Așa precum le-a împlinit Tatăl său David – robul Meu – Care M-a ascultat, mereu.

1 Regi 11:5

Căci Solomon s-a-ndepărtat De Domnul său, și a urmat Pe calea Sidoniților Slujind astfel, zeiței lor Cari, Astarteia, s-a chemat; Și pe Milcom, el l-a urmat – Milcom e urâciunea care Neamul de Amoniți o are.

Iacov 5:1

„Acuma, seama să luați Voi toți, care sunteți bogați! Să plângeți, să vă tânguiți, Căci, în curând, veți fi loviți Și mari nenorociri apoi, Se vor abate, peste voi.

Țefania 1:5

Îi nimicesc pe cei pe care Urcă s-aducă închinare – Pe-acoperiș – oștirilor Ce sunt ale cerurilor, Pe-aceia cari s-au închinat Și cari pe Domnul au jurat, Dar în același timp – la fel – Au mai jurat și pe acel Care, Malcam, este chemat Și este al lor împărat.

Amos 1:15

Cel care este împărat Peste Amon încoronat, Precum și toți aceia cari Sunt căpitanii lui cei mari, Ajunge-vor prinși ca să fie Și duși, în urmă, în robie. Așa se va fi întâmplat, Pentru că Domnu-a cuvântat.”

Ieremia 51:8

Dar cade Babilonul – iată – Și zdrobit este, dintr-odată! Plângeți-l dar, popoarelor Și-aduceți leac alinător, Căci poate că își va usca Rana și se va vindeca!”

Ieremia 49:1

Despre copiii cei pe care Poporul lui Amon îi are, Domnul vorbit-a în ăst fel: „Feciori, nu are Israel? Și oare, toți acești feciori Nu sunt ai lui moștenitori? Atunci, Malcom cum izbutește, Ținutul Gad de-l stăpânește? Și cum de e al său popor, Al Gadului locuitor?”

Ieremia 48:20

E de rușine-acoperit Moabul, căci este zdrobit. Gemeți, strigați, vă tânguiți, Iar în Arnon apoi, vestiți Cum că Moabu-i pustiit!

Ieremia 48:2

S-a dus fala Moabului Și toată măreția lui, Căci la Hesbon se uneltește Și-a lui pieire se gătește: „Haideți dar, ca să năvălim Asupră-i și să-l nimicim!” „Madmenule, nu ești scutit, Pentru că fi-vei nimicit, Căci încurând sabia vine Și se repede peste tine!”

Ieremia 6:26

Astfel, tu – fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are – Numai în sac te învelește, Stai în cenușă și jelește! Plânge amar, până târziu, Ca după singurul tău fiu! Pe negândite, cade-apoi Pustiitorul, peste noi.”

Isaia 23:6

Zicând: „La Tarsis, să veniți Voi toți cei care locuiți Pe țărm și-apoi, bociți-vă, Mereu, și tânguiți-vă!

Isaia 23:1

Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Asupra Tirului, căci iată Că împotrivă-i e-ndreptată. Plângeți corăbii, cari veniți Din Tarsis, și vă tânguiți, Căci Tirul fost-a dărâmat! Acolo, totu-i spulberat Și-acuma Tirul nu mai are Nici case, nici porți la intrare! Vestea aceasta o primim Din depărtare, din Chitim.”

Isaia 16:7

De-aceea, în această vreme, Moabul a ajuns a geme. Pentru Moab, cu toți se tem Și pentru a lui soartă gem. Să suspinați, adânc mâhniți, Când – la Chir-Hareset – priviți Și-asemeni când în el intrați Și pe-ale lui ruine stați.

Isaia 14:31

Gemeți voi porți, înspăimântate! Bocește-te și tu, cetate! Țară a Filistenilor, Cutremură-te! Căci un nor De fum – iată-l – acuma vine, Din miazănoapte, peste tine, Iar șirurile cele-ntinse, Ale vrăjmașului, sunt strânse.”

Isaia 13:6

Gemeți! Căci ziua Domnului E-aproape, cu mânia Lui. Ea vine peste-ntreaga fire, Asemeni ca o pustiire A Celui care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu!

Iosua 8:28

Cetatea – până-n temelie – Arsă a trebuit să fie, Încât doar pietrele din ea Se mai pot, azi, a se vedea, Căci ele doar s-au mai păstrat Și-ntr-un morman s-au înălțat.

Iosua 7:2

Spre Ai, iscoade s-au trimis, Iar Iosua, astfel, le-a zis: „Duceți-vă și cercetați Țara și-apoi, vești, să ne dați!” Chiar lângă Bet-Aven aflată, Cetatea Ai e așezată, La răsărit de locu-acel Care chemat este, Betel. Grabnic, iscoadele s-au dus, Spre a-mplini ce li s-a spus.

Iosua 8:1

Domnul, la Iosua, S-a dus Și-n felu-acesta, El i-a spus: „Te scoală! Nu te-nspăimânta Și cheamă-acum în fața ta, Pe toți bărbații de război. Către cetatea Ai, apoi, În mare grabă să-i pornești, Fiindcă ai s-o cucerești – Căci iată – am găsit cu cale Să o las pradă, mâinii tale. De-asemeni, și-al ei împărat, În mână, o să-ți fie dat, Cu toată țara lui cea mare Și tot poporul ce îl are.

2 Samuel 11:1

În anul următor, apoi – Pe vremea când, pentru război, Toți împărații își strângeau Oștirea și se pregăteau – Ioab, cu toată oastea lui, Din țara Israelului, A fost trimis să cucerească Și-n urmă-apoi să pustiască Întreg ținutul cel pe care Poporul lui Amon îl are. El, de la David, a primit Poruncă de-a fi-ncercuit Cetatea Raba. Imediat, Ioab, la luptă, a plecat, În timp ce David a rămas Singur acasă-n acel ceas. El, la Ierusalim, ședea Și de acolo cârmuia.

Esdra 2:28

La două sute două’șitrei De inși veniră după ei, Căci din Betel se adunară, Precum și de la Ai. Urmară