Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Ieremia 48:2 - Biblia în versuri 2014

2 S-a dus fala Moabului Și toată măreția lui, Căci la Hesbon se uneltește Și-a lui pieire se gătește: „Haideți dar, ca să năvălim Asupră-i și să-l nimicim!” „Madmenule, nu ești scutit, Pentru că fi-vei nimicit, Căci încurând sabia vine Și se repede peste tine!”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

2 Moab nu va mai fi lăudat; la Heșbon se plănuiește nimicirea lui: «Să mergem și să-l distrugem dintre națiuni!». Și tu, Madmen, vei fi redus la tăcere, căci sabia te va urmări!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Moab nu va mai fi lăudat. La Heșbon se planifică distrugerea lui. ‘Să mergem și să îl facem să dispară dintre popoare!’ Și tu, Madmen, vei fi redus la tăcere – pentru că tocmai sabia te va urmări!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Nu mai este gloria Moábului, în Heșbón ei gândesc răul împotriva lui; veniți să-l distrugem, ca să nu mai fie un neam! Și tu, Madmén, vei fi redus la tăcere și sabia te va urmări.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 S-a dus fala Moabului, la Hesbon i se pune la cale pieirea: ‘Haidem să-l nimicim din mijlocul neamurilor!’ Și tu vei fi nimicit, Madmenule, sabia va merge după tine!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 S‐a dus slava Moabului; în Hesbon au gândit rău împotriva lui: Veniți și să‐l stârpim, ca să nu mai fie un neam! Și tu, Madmenule, vei fi nimicit, sabia te va urmări.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Ieremia 48:2
20 Iomraidhean Croise  

Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Peste Moab, căci se arată Că împotrivă-i e-ndreptată. În noaptea-n care-i pustiit, E Ar-Moabul nimicit! Tot ceea ce se prevestește, În noaptea ‘ceea se-mplinește. În noaptea care-i pustiit, E Chir-Moabul nimicit!


Pentru Moab, plânge acum Inima mea, când văd, pe drum, Ai săi fugari înspăimântați, Către Țoar fugind speriați Și spre Eglat-Șelișia. Lacrimi amare sunt în ea, Căci îi zăresc cum merg plângând, Dealul Luhitului urcând, Țipând în lungul drumului, Cel al Horonaimului.


Domnul astfel a cuvântat: „În doar trei ani – cum sunt cei care Un simplu simbriaș îi are – Ajunge-va disprețuită Întreaga slavă strălucită Pe cari Moabul – azi – o are, Cu toată-a lui mulțime mare. Aflați dar, că va rămânea, Apoi, puțin lucru din ea, Astfel încât să pot să zic Că nu a rămas mai nimic.”


Iată că mâna Domnului Șade asupra muntelui. Moabul, însă, e călcat, Precum un pai, neînsemnat, În bălegar a nimerit Și de picioare e zdrobit.


Iată cum a vorbit Acel Care e Domn în Israel Și Dumnezeul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are: „Acest potir care e plin Cu al mâniei Mele vin, Să-l iei acum, din mâna Mea Și să îl dai, apoi, să-l bea Acelor neamuri anumite, La care Eu te voi trimite.


Grabnic – atunci – eu am luat Potirul care s-a aflat În mâna Domnului. M-am dus, Așa după cum El mi-a spus, Ca să îl dau neamurilor, La care Domnul oștilor, Cu cale, a găsit să-l dea, Ca din mânia Lui, să bea.


Dacă vor înceta, cândva, Toate aceste legi, cumva, Atunci, neamul lui Israel Va înceta a fi și el Un neam, popor sau seminție, În fața Mea, pentru vecie!”


„Dar, oare, nu ai auzit Când oamenii au glăsuit În acest fel: „Cu-adevărat, Două familii a lăsat Domnul, după ce le-a ales Și dintre neamuri le-a cules?” Oameni-aceștia dovedesc Că foarte mult disprețuiesc Poporul Meu. În ochii lor, Ei nici măcar nu-s un popor.”


„Tu Iacove, tu rob al Meu Să nu te temi, pentru că Eu, Cu tine sunt – necontenit. În locul-n cari te-am risipit, Pe orice neam îl nimicesc. Pe tine doar, te izbăvesc. Nu vei ajunge nimicit, Dar nici nu scapi nepedepsit. Am să-ți trimit pedeapsa Mea, Dar cu dreptate va fi ea, Pentru că nu e-ngăduit Ca să te las nepedepsit.”


Bociți-l voi ce vă aflați, Jur împrejuru-i, așezați. Bociți-l voi toți cei din lume, Care cunoașteți al său nume! Bociți-l dar, neîncetat, Zicând: „Vai, cum a fost sfărmat Acest toiag de cârmuire Ce stătea tare, peste fire!”


Moabul fi-va nimicit, Pentru că el s-a semețit În contra Domnului. Astfel, Nu va mai fi, un popor, el.


„Fugarii se opresc, sfârșiți, Căci de putere sunt sleiți Și adăpost cată-n zadar, Sub al Hesbonului umbrar. Dar din Hesbon iese un foc. Din al Sihonului mijloc, O flacără a mistuit Case, apoi a înghițit Hotarele ținutului Ce este al Moabului Și creștetele celor care Se fălesc doar, fără-ncetare.”


„Hesbonule, gemi îngrozit, Căci Aiul este pustiit! Strigați voi, ale Rabei fiice, Iar al vost’ glas să se ridice Spre-naltul cerului! Strigați Și-n saci numai, să vă-mbrăcați! Bociți-vă, adânc oftând, Pe lângă ziduri alergând! Căci Malcom a ajuns să fie, Cu toți ai lui, dus în robie: Cu preoți și cu toți cei cari Sunt căpitanii lui cei mari!


Pe ai Elamului bărbați Îi fac să tremure, speriați – Mereu – în fața tuturor Celor ce sunt vrăjmași ai lor. Atuncea, toți dușmani-acei Au să aducă, peste ei, Necazuri și mânia Mea. Eu Îmi voi scoate sabia, Cu ea ca să îi urmăresc, Până când am să-i nimicesc.”


Fiii lui Ruben au luat Și ei pământ și-au ridicat Chiriataimul și Hesbon,


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan