Ieremia 3:2 - Biblia în versuri 2014

² „Saltă-ți privirea! Te rotește Și către înălțimi privește! Le vezi pe toate, negreșit. Să-Mi spui dar, unde n-ai curvit? Știu că la drumuri te țineai Și că asemenea erai Ca și Arabul, în pustie. Iată că prin a ta curvie – Prin răutatea arătată – Întreaga țară-a fost spurcată.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

² „Ridică-ți ochii spre înălțimile golașe și privește: este vreun loc unde nu te-ai prostituat? Stăteai pe drumuri pentru ei, precum arabul în deșert. Ai pângărit țara prin necurățiile tale și cu răutatea ta.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Privește spre zonele înalte și vezi dacă mai există vreun loc unde nu te-ai prostituat! Stăteai pe drumuri pentru ei – așa cum stă arabul din deșert. Ai profanat țara prin faptele tale murdare și cu răutatea ta.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Ridică-ți ochii spre colinele golașe și vezi! Unde nu te-ai culcat? Ai stat înaintea lor pe căi ca arabul în pustiu și ai profanat țara cu desfrânările tale și cu răutatea ta.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² „Ridică-ți ochii spre înălțimi și privește. Unde n-ai curvit? Te țineai la drumuri, ca arabul în pustie, și ai spurcat țara prin curviile tale și cu răutatea ta!

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Ridică‐ți ochii spre înălțimile goale și vezi: unde nu te‐ai necinstit? Le‐ai ținut calea ca arabul în pustie și ai pângărit țara cu curviile tale și cu răutatea ta.

Ieremia 3:2 Iomraidhean Croise

Geneza 38:14

Tamar și-a schimbat hainele De văduvă. S-a învelit Cu o maramă și-a fugit Să se așeze la intrare În Enaim, pe drumul care Mergea spre Timna; a văzut Că Șela, mare, s-a făcut, Fără ca ea dată să-i fie – Cum Iuda-i spuse – de soție.

1 Regi 11:3

Soțiile, de el, avute, În număr fost-au șapte sute. Crăiese-mpărătești sunt ele, Iar la femeile acele, Trei sute s-au mai alipit Cari țiitoare s-au vădit. Ele – așa cum s-a văzut – În inimă l-au abătut De la porunca Domnului Și-asemeni, de la calea Lui.

2 Regi 23:13

Fost-au, atuncea, pângărite Și înălțimile zidite De către Solomon, aflate Foarte aproape de cetate, Pe muntele Pierzării, care, Ierusalimu-n față-l are. Ele avut-au drept menire Spre a fi locul de cinstire A Astarteei, cea pe care, Neamul de Sidoniți o are, A lui Chemoș cari s-a vădit A fi de Moabiți cinstit Și-a lui Milcom, zeul celor Cari sunt ai lui Amon popor.

Psalmi 106:38

Sângele cel nevinovat Al fiilor, ei l-au vărsat În cinstea zeilor pe care Țara Canaanului îi are Și cu omoruri ei spurcară Moșia ce o căpătară.

Proverbe 23:28

Ea, ca un hoț, va sta la pândă, Pe omul slab ca să îl prindă, Mărind numărul celor care

Proverbe 7:11

Doar viclenii. Bună de gură – Nu-i era alta pe măsură – Fără astâmpăr se vădea Și-acasă nu putea să stea:

Ieremia 12:12

Peste-nălțimile aflate Acuma în pustietate, Pustiitorii lanț se țin Și valuri, valuri – iată-i – vin, Căci țara-ntreagă e mâncată De sabia înfuriată A Domnului, precum Îi place, Și nimeni nu-i lăsat în pace.

Ieremia 2:20

„De mult, jugul ți-aș fi sfărmat Și lanțul ți-aș fi dezlegat, Însă ai zis: „Nu vreau, mereu, Ca și un rob să slujesc eu!” Pe orice deal înalt și mare Și sub copacul cel pe care Tu l-ai văzut că e-nverzit, Îndată te-ai și repezit Și ca o curvă te-ai întins.

Ieremia 2:23

„Cum poți să zici: „Nu m-am spurcat Iar după Bali, nu am umblat!”? Privește-ți urma pașilor Pe drumurile văilor Și-n acest fel vei fi putut Să vezi ce rele ai făcut Tu, dromaderule, cel care Te areți iute de picioare Străbătând depărtările Și-ncrucișând cărările!

Ieremia 2:7

„O țară, Eu v-am dat, bogată, Ca o livadă minunată. Acolo, Eu am vrut să stați Și rodul țării să-l mâncați. Voi ați venit, v-ați așezat Și-n urmă țara Mi-ați spurcat, Iar moștenirea – vă pot spune – Mi-ați prefăcut-o-n urâciune.

Ieremia 3:1

„El zice: „Dacă, un bărbat Își lasă soața și-a plecat Și-n urmă va ajunge ea, A fi nevasta altuia, Va mai veni oare-napoi Primul ei soț, la ea, apoi? Atuncea, însăși țara toată Nu va ajunge necurată? Iată că și tu, negreșit, Cu mulți ibovnici ai curvit Și-acum găsești că este bine, Ca să te-ntorci din nou, la Mine?”

Ieremia 3:13

Să recunoști că ai greșit, Că te-ai purtat nelegiuit, Că necredință-ai arătat Atuncea când ai alergat Să îți găsești alți dumnezei – Deși străini îți erau ei – Și că nu ai voit, mereu, Ca să asculți de glasul Meu.

Ieremia 3:21

„Un vuiet mare se pornește, De pe-nălțimi și se-ntețește. Sunt plânsete și rugi pe care, Le-nalță spre a lor iertare, Toți fiii cei din Israel, Pentru că au uitat de Cel Care le este Dumnezeu Și ajutor le-a fost, mereu.

Ieremia 3:9

Prin marea ei necurăție, Israelul Mi-a întinat Țara întreagă, ne-ncetat, Căci ea, cu lemnul, a curvit Și-apoi cu piatra, negreșit.

Ieremia 7:29

„Să îți tunzi părul – de îndat’ – Ierusalime, și-aruncat Departe să îți fie-apoi. Pe înălțimi să mergeți voi Și-acolo faceți o cântare De jale și de supărare, Căci Domnul Se îndepărtează, Lepădând neamul ce cutează Să-L întărâte la mânie Și să ațâțe-a Lui urgie.

Езекиел 16:16

Din hainele ce le-ai avut Tu ai luat și ți-ai făcut Niște-nălțimi, deosebite, În culori multe-mpodobite. După ce ți le-ai isprăvit, Pe înălțimi tu ai curvit, Așa cum nimeni n-a văzut Cândva să se mai fi făcut Și precum nici n-o să mai fie În vremile ce au să vie.

Езекиел 20:28

Eu am jurat și-aveam de gând Să-i duc în țara minunată Ce trebuia a le fi dată. Atuncea, ei și-au aruncat Ochii spre dealuri și-au cătat Orice copac verde, stufos, Ca să-și aducă – ne-ndoios – Acolo, jertfele pe care Le voiau daruri de mâncare, Jertfe prin cari M-au mâniat. De-asemenea și-au mai lăsat Miresme-n locurile-acele, Pe cari le-au ars și-apoi, prin ele, Gânditu-s-au că au putut Să facă un miros plăcut. Adus-au și câte-o măsură Din jertfele de băutură.

Osea 2:5

A lor măicuță a curvit. Femeia cari i-a zămislit, Drept necinstită se arată, Căci a vorbit în ăst fel: „Iată, Voi alerga după acei Ce-mi sunt ibovnici, că doar ei Îmi aduc pâinea, apa mea, Lână și in de-asemenea, Și untdelemn și băutură!”

Luca 16:23

În locuința morților, A suferit îngrozitor, Fiind, într-una, chinuit. Din întâmplare, a privit În sus, și-n ‘naltul cerului, Văzu pe-Avram și-n sânul lui, Pe Lazăr – cel care ședea, La ușa sa, pe când trăia.

Deuteronom 12:2

Să nimiciți, ne-ntârziat, Orișice loc veți fi aflat, În care, oamenii acei – Din țară – altor dumnezei, Le folosesc, să le slujească. Oriunde au să se găsească: Pe munți, pe dealuri, pe câmpie – Indiferent unde-au să fie –