Ieremia 2:2 - Biblia în versuri 2014

² „Du-te-n Ierusalim și spune Cuvintele ce le voi pune În gura ta, iar către el, Să strigi apoi, în acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu: „Aminte încă, Mi-aduc Eu De dragostea ce o aveai Când încă tânără erai, Când logodită te-ai aflat Și în pustie M-ai urmat, Într-un pământ neroditor, Nesemănat, neprimitor.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

² „Du-te și vestește în auzul locuitorilor Ierusalimului astfel: «Așa vorbește Domnul: ‘Îmi amintesc de credincioșia tinereții tale, cum, mireasă fiind, Mă iubeai și Mă urmai prin deșert, pe un pământ nesemănat.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² „Du-te și vorbește în auzul locuitorilor Ierusalimului, transmițând următorul anunț: «Iahve spune: ‘Îmi amintesc de loialitatea pe care o aveai în tinerețea ta. Atunci când erai mireasă, Mă iubeai și Mă urmai prin deșert, pe un pământ necultivat.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² „Mergi și strigă în auzul Ierusalímului: «Așa vorbește Domnul: ‹Îmi amintesc de tine, de gingășia tinereții tale, de iubirea de când erai logodită, când veneai după mine în pustiu, într-un ținut nesemănat.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² „Du-te și strigă la urechile cetății Ierusalimului: ‘Așa vorbește Domnul: «Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără, de iubirea ta când erai logodită, când Mă urmai în pustie, într-un pământ nesemănat.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Du‐te și strigă în urechile Ierusalimului, zicând: Așa zice Domnul: Mi‐aduc aminte pentru tine, de bunătatea tinereții tale, de iubirea logodirii tale, când ai venit după mine în pustie, într‐un pământ nesemănat.

Ieremia 2:2 Iomraidhean Croise

Psalmi 129:1

Din tinerețe, negreșit, Destul eu fost-am asuprit! Să spună-ntregul Israel, Dacă nu s-a-ntâmplat astfel!

Exodul 14:31

Când Israelul a văzut Ceea ce Domnul a făcut – Ce braț puternic a-ndreptat Spre Egipteni – s-a-nspăimântat. Întreg poporul s-a temut Atunci, de Domnul. Au crezut, În El și-n Moise – robul Său – Fiind, cu toții, speriați rău.

Exodul 16:8

Moise a zis: „În fața voastră, Domnul – în astă seară chiar – Vă va da carne multă, iar În zori, aveți să căpătați Și pâine, să vă săturați. Căci Dumnezeu v-a auzit – În contra Lui – cum ați cârtit. Iată, vă-ntreb – acum – pe voi: Să-mi spuneți, cine suntem noi? Să știți dar, căci cârtirea voastră Nu se îndreaptă-n contra noastră, Ci împotriva Domnului.”

Proverbe 1:20

Înțelepciunea strigă tare Ca să își afle ascultare Pe ulițe și în piețe.

Кынтаря кынтэрилор 3:11

Ieșiți voi, fete din Sion, Ca pe-mpăratul Solomon Să îl vedeți încoronat În ziua când s-a cununat. Acea cunună minunată, De mama sa-i fusese dată, Când inima-i – la cununie – Plină-i era, de veselie.”

Кынтаря кынтэрилор 3:6

„Dar ce se vede? Ce să fie Ceea ce urcă din pustie, Asemeni unor stâlpi de fum Și se îndreaptă-ncoace acum, Având aburi de mir în jur Și de tămâie împrejur, De toate-aromele-nțesat Și de miresme-nconjurat Asemenea celor pe care Doar cel ce vinde mir le are?”

Isaia 58:1

„Strigă mereu, în gura mare! Fă-ți glasul să răsune tare, Precum o trâmbiță! Vorbește Fără-ncetare și vestește Nelegiuirile pe care, Poporul Meu, acum, le are! Să faci astfel, de cunoscut, Păcatele ce le-a făcut Casa lui Iacov, ne-ncetat!

Ieremia 11:6

Domnul mi-a zis din nou: „Pornește Și ceea ce ți-am spus, vestește Celor ce-n Iuda locuiesc Și celor care se găsesc Chiar în Ierusalim! Să spui: „Cuvântul legământului Acesta să vi-l însușiți Și-apoi mereu să-l împliniți!

Ieremia 19:2

În valea Ben-Hinom apoi, Cu toții să vă duceți voi, Până la poarta ce se știe Că este lângă olărie. Acolo, tu ai să vestești Cuvintele ce le primești.

Ieremia 2:1

„Cuvântul Domnului, de sus, La mine a venit și-a spus:

Ieremia 2:6

Iată că ei n-au întrebat: „Unde e Cel ce ne-a scăpat Cari, de la Egipteni, din țară, Putut-a să ne scoată-afară? Unde e Domnul nostru, care Ne-a însoțit fără-ncetare, Printr-un pământ pustiu, uscat, De gropi umplut și însetat, În care moartea stăpânește Și nici un om nu locuiește?”

Ieremia 3:4

Și-acuma, ce faci? Strigi la Mine: „Tată! Ai fost, din tinerețe, Prietenul ce-mi da povețe!”

Ieremia 7:2

„La poarta Casei Domnului Așază-te, ca să vestești Cuvintele ce le primești. Spune, în fața Templului: „Iată Cuvântul Domnului, Spus pentru voi, care intrați În Templu, să vă închinați! Iată Cuvântul cel de sus, Cari pentru Iuda este spus:

Езекиел 16:22

În mijlocul răului care L-ai săvârșit fără-ncetare Și a curviilor făcute – Ce se vădeau nemaivăzute – N-ai vrut să-ți mai aduci aminte De vremile de dinainte – De tinerețea ta – când Eu Te-am întâlnit în drumul meu, Goală, pe câmpuri, părăsită Și-n al tău sânge tăvălită!

Езекиел 16:60

Însă, de legământul Meu, Am să-Mi aduc aminte Eu. De el, am să-Mi aduc aminte, Căci l-am făcut mai înainte, În vremea tinereții tale. Iată că am găsit cu cale, Alt legământ să fac cu tine, Care pe veșnicie ține.

Езекиел 16:8

Atuncea când Eu am trecut Pe lângă tine, am văzut Că îți venise vremea-n care, Fiorul dragostei apare. Eu, peste tine, mi-am întins Haina și astfel te-am cuprins Cu poala ei. Te-am învelit Cu ea și ți-am acoperit Întreaga-ți goliciune-ndat’. Apoi, credință ți-am jurat Și am făcut un legământ, Cu tine” – zis-a Domnul Sfânt – „Prin care Mie, Mi te-ai dat!

Езекиел 23:19

De sora ei. Ea și-a-nmulțit Curviile, căci s-a gândit La vremile de la-nceput Când în Egipt ea a șezut, Când tânără se dovedea Și în acel ținut ședea.

Езекиел 23:3

În tinerețe, au curvit, Când în Egipt au locuit. Acolo, țâțele lor – iată – Strânse au fost, întâia dată, Iar sânii lor, cei de fecioară, Atinși au fost întâia oară.

Езекиел 23:8

Nici de ai tinereților Iubiți, însă, nu a uitat, Căci cu aceștia s-a culcat, Iar sânii ei, cei de fecioară, Ei i-au atins întâia oară, Atunci când au făcut să vie Asupra ei, a lor curvie.

Osea 11:1

„Când era tânăr Israel, Eu îl iubisem mult, pe el Și din Egipt, atuncea, Eu Chematu-l-am pe fiul Meu.

Osea 2:15

Acolo, îi voi da-napoi Viile ei și fac apoi, Din valea care e chemată Acor, o ușă îndreptată Către nădejde. Cât va sta Acolo, iarăși va cânta, Ca și când tânără se-aflase Și din Egipt abia scăpase.

Osea 2:17

Din gura ei, numele toate Care sunt ale Baalilor. Voi șterge pomenirea lor, Căci nu vor mai fi amintiți Și nici pe nume, pomeniți.

Osea 2:7

Va alerga, cu disperare, După ibovnicii ce-i are, Dar – după cum se va vedea – Să-i prindă, nu va mai putea. Va căuta să îi găsească, Însă nu o să izbutească. De-aceea, își va zice-apoi: „Mă voi întoarce înapoi, La cel ce-ntâi mi-a fost bărbat, Căci lângă el eu m-am aflat Mai fericită ca acum, Când rătăcită sunt, pe drum!”

Osea 8:1

„Ia trâmbița și-n gură-o ține! Vrăjmașul, ca un vultur, vine Asupra casei Domnului! Pricină-i legământul Lui. Călcat-au al Meu legământ, Iar legile care le sânt Date – la fel – nu le-au păzit. De-aceea, au păcătuit În contra Legii ce-am lăsat-o Și s-o păzească, Eu le-am dat-o.

Osea 9:10

Pe Israel, când l-am găsit, Putea a fi asemuit Cu strugurii cei din pustie. Părinții lui păreau să fie Roada dintâi ce o s-apară, Pe un smochin, în primăvară. Dar iată că al lor popor S-a îndreptat spre Bal-Peor – Către acel idol scârbos – Și urâcioși, neîndoios, Ajuns-au precum s-a vădit Și cel pe care l-au iubit.

Iona 1:2

„Iona! Te scoală în picioare! Te pregătește de plecare, Pentru că vreau să te trimit Pân’ la Ninive! S-a suit, La Mine, a ei răutate! Du-te de intră în cetate Și împotriva ei apoi Strigă ceea ce spune-ți-voi!”

Matei 11:15

Cei cu urechi de auzit, Să înțeleagă ce-am vorbit!

Luca 12:13

Un om, din gloată, lui Iisus, „Învățătorule!” – i-a spus – „Iată că al meu frate vine Și vrea, a împărți, cu mine, Azi, toată moștenirea noastră.”

Deuteronom 2:7

Pentru că Domnul Dumnezeu Te-a binecuvântat, mereu, În lucrul tău – precum se știe – Și-asemeni în călătorie, Când prin pustiu ai pribegit, Încât nimic nu ți-a lipsit.”

Deuteronom 33:3

Da, ne-ncetat – pentru popoare – Domnul – mereu – iubire, are. În mâinile lui Dumnezeu, Sfinții se vor afla, mereu; Căci ei au stat în așteptare, La ale Domnului picioare Și-apoi, cuvântul Domnului, Ei l-au primit, din mâna Lui.

Deuteronom 8:2

Să v-amintiți, neîncetat, De drumul pe cari l-ați urmat, Cum Domnul v-a călăuzit Când prin pustiu ați rătăcit Ani patruzeci, cum v-a-ncercat, Cum v-a smerit, cum a cătat Ca să cunoască-a voastră fire Și-a inimii voastre pornire, Să vadă dacă reușiți, Poruncile-I, să le păziți.

Iacov 4:4

Dar, spune suflet, preacurvare!: Încă nu ai aflat tu, oare, Cum că a lumii prietenie Este cu Domnu-n vrăjmășie? Așa că, oricine va vrea, Prieten, lumea a avea, Acela trebuie să știe, Că e cu Domnu-n vrăjmășie.

Revelația 2:4

Totul e drept – fără-ndoială – Însă doresc a-ți arăta Că am ceva-mpotriva ta. Ceea ce M-a nemulțumit, E faptul că ți-ai părăsit Iubirea de la început.