Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Ieremia 15:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Domnul mi-a zis, în acest fel: „Chiar Moise și cu Samuel, Dacă în fața Mea ar sta, Eu nici atunci n-aș arăta Că aș fi binevoitor Față de-acest întreg popor. Să-l izgonești! Ducă-se-ndat’, Că Eu, de el, M-am săturat!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

1 Apoi Domnul mi-a zis: ‒ Chiar dacă Moise și Samuel s-ar înfățișa înaintea Mea, Eu tot n-aș fi binevoitor cu poporul acesta. Alungă-i dinaintea Mea! Să plece!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Apoi Iahve mi-a zis: „Chiar dacă Moise și Samuel s-ar prezenta înaintea Mea, Eu tot nu aș fi binevoitor cu oamenii acestui popor. Alungă-i din fața Mea! Să plece!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Domnul mi-a zis: „Chiar dacă ar sta Moise și Samuél înaintea mea, sufletul meu tot n-ar fi pentru acest popor. Trimite-l din fața mea și să iasă!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Domnul mi-a zis: „Chiar dacă Moise și Samuel s-ar înfățișa înaintea Mea, tot n-aș fi binevoitor față de poporul acesta. Izgonește-l dinaintea Mea, ducă-se!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și Domnul mi‐a zis: Chiar Moise și Samuel dacă ar sta înaintea mea, totuși sufletul meu n‐ar fi pentru poporul acesta. Alungă‐i de la fața mea și să iasă.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Ieremia 15:1
32 Iomraidhean Croise  

Avram, în zori, când s-a sculat, S-a dus colo unde-a vorbit Cu Domnul, când a mijlocit.


Domnul a lepădat, astfel, Întreg poporul Israel. Din fața Lui, l-a izgonit, Lăsându-l singur, părăsit, În mâinile vrăjmașilor Și-ale jefuitorilor.


Să-i nimicească, a voit Domnul, dar Moise-a mijlocit Între popor și Dumnezeu.


Moise și-Aron se dovedeau Precum că preoți Îi erau, Iar Samuel – neîncetat – Sfântul Său Nume, L-a chemat. Oameni-aceștia I-au vorbit Iar El, mereu, i-a auzit, Căci ale lor rugi au ajuns, În fața Lui, de au pătruns.


Plăcerea împăratului E într-o slugă chibzuită; Dar sluga cari e dovedită Că de ocară e cuprinsă, De-a lui mânie e atinsă.


„Căci Domnu-a zis: „Iată, voiesc, Pe cei ce-n țară locuiesc, Departe să-i arunc. Apoi, Îndeaproape strânge-i-voi, Să sufere și să simțească.”


Tu, însă, să nu îndrăznești, Pentru popor să mijlocești. Cereri și rugăciuni, astfel, Să nu-Mi faci Mie, pentru el. Necazu-n gheare îl va ține Și o să strige către Mine, Dar Eu, Fața, mi-o voi ascunde, Pentru că nu vreau a-i răspunde.


Domnul mi-a zis: „Să nu-ndrăznești, Pentru popor, să mijlocești!


Chiar de au să se hotărască, Apoi, cu toții să postească, N-am să ascult rugile lor. Nu vreau mulțimea jertfelor, Nici darurile de mâncare Și nici acele jertfe care – Precum se știe – se socot A fi drept ardere de tot. Jertfele lor, nu le primesc, Pentru că vreau să-i nimicesc Cu ciuma și cu foametea Și să-i lovesc cu sabia.”


Domnul, apoi, a cuvântat: „Dacă te vei lipi de Mine, Are să-Ți meargă iarăși bine, Căci tu, din nou, loc vei avea, Atuncea, înaintea Mea. Dacă vei ști să despărțești Tot ceea ce de preț găsești, De cele despre care-ți zic Că nu pot prețui nimic, Numai atuncea vei vedea Cum că vei fi ca gura Mea. De-aceea, ei să facă bine Să se întoarcă iar, la tine. Nu tu, la oamenii acei Să te întorci, cumva, ci ei Caute-aproape a se ține Și să se-ntoarcă înspre tine!


De-aceea, Eu vă voi muta Din astă țară și veți sta În altă țară, neștiută, Care vă e necunoscută, Pe care nu o cunoșteau Ai voști’ părinți, pe când trăiau. Veți sluji altor dumnezei Și vă veți închina la ei, Pentru că nu veți mai avea Parte, de îndurarea mea!”


Domnul a zis: „În a ta cale, Nu căuta case de jale. Nu intra-n casele acele, Ca să nu plângi, apoi, în ele, Cu cei care se tânguiesc – Acolo strânși – și se bocesc, Căci am luat de la popor, Pacea ce le-o dădusem lor Și bunătatea Mea cea mare Și-asemenea a Mea-ndurare.


Dar binele înfăptuit, Cu rău e oare răsplătit? Iată, o groapă au făcut, Căci să-mi ia viața, ei au vrut. Adu-Ți aminte că am stat În fața Ta, neîncetat, Căci vrut-am bine să vorbesc Pentru-acei oameni, să-i feresc Și să abat a Ta mânie Cari peste ei gata-i să vie.


Cel cari Ieconia-i numit Este un vas disprețuit? Este un vas ce-i sfărâmat? Este un lucru ne-nsemnat, Fără de preț? De ce-s luați El și ai lui, și-s aruncați Pe un pământ necunoscut, În care ei nu s-au născut?


Că am să leapăd, mai apoi, Cetatea, precum și pe voi!


Iată ce-a hotărât Acel Ce-i Dumnezeu în Israel Și Domn al oștii: „Ionadab – Cel care-i fiul lui Recab – Întotdeauna va avea Urmași ai săi, în fața Mea!”


Toate câte s-au întâmplat, S-au petrecut căci, mâniat Fusese Domnul, precum știm, Pe Iuda și Ierusalim. Și Zedechia s-a vădit, În urmă, de-a fi răzvrătit Contra-mpăratului pe care, În frunte, Babilonu-l are.


Căci din Sion, în depărtare, Se-aude geamătul cel tare: „Vai cât suntem de prăpădiți Și de rușine-acoperiți! Acum ajuns-am să plecăm Din țară și să ne lăsăm Casele ce le-am ridicat, Pentru că alții le-au surpat!”


Chiar de ar fi în locu-acel, Noe, cu Iov și Daniel, Doar al lor suflet, negreșit, Cei trei și l-ar fi mântuit Din acea țară, din popor, Pentru neprihănirea lor.”


Caut un om și tot privesc În rândul lor, dar nu găsesc Pe nimeni care ar putea Să se așeze-n fața Mea. Un zid să-nalțe omu-acel Și în spărtură să stea el, În fața Mea, pentru-a lui țară, Ca astfel ea să nu mai piară, Și să nu o mai nimicesc. Pe nimeni, însă, nu găsesc!


Întreaga răutate, iată, Chiar la Ghilgal e așezată. Scârbit sunt, de acest popor, Din pricina relelor lor. Tocmai de-aceea, Eu voiesc, Din Casa Mea, să-i izgonesc. Să îi iubesc Eu nu mai pot, Pentru că, după cum socot, Sunt îndărătnici toți cei cari Se dovedesc ai lui mai mari.


Dar Iosua era-mbrăcat Cu-n strai murdar. Totuși, a stat El, în picioare-n fața lui, Adică a Îngerului.


În mare grabă, mers-am eu Și L-am rugat pe Dumnezeu: „Stăpâne Doamne, să-Ți oprești Mânia. Să nu nimicești Poporul Tău, pentru-a lui fire, Căci el Îți este moștenire. Pe el, Tu l-ai răscumpărat, Prin brațul Tău neînfricat. Din al Egiptului ținut, L-ai scos și, liber, l-ai făcut.


Hristos – să știe fiecare – Că nu-ntr-un loc de închinare, Făcut de om, S-a așezat, Ci El, în ceruri, a intrat, Unde, la Dumnezeu apoi, Avea a merge, pentru noi.


Inima mea, acuma, iată, Spre căpetenii e-ndreptată, Spre cei care s-au arătat Gata de luptă, ne-ncetat. Să-L binecuvântați, mereu, Pe-al nostru Domn, pe Dumnezeu!


Apoi, neamul lui Israel Spre Samuel și-a ridicat Privirile și-a cuvântat: „Roagă-L pe Domnul, pentru noi, Să nu murim cumva apoi, Căci la păcatele pe care Le-am săvârșit fără-ncetare, Acum ne-am mai adăugat Un altul, când, un împărat, Să ni se pună, am cerut.”


O clipă nu mi-a dat prin gând, Să-mi fac păcate încetând Ca să mă rog lui Dumnezeu, Pentru popor. Astfel, mereu, Am să v-arăt calea cea bună – Calea cea dreaptă – și-mpreună Să o urmăm cu toți apoi.


Atuncea, Samuel s-a dus Și-un miel sugar, el a adus, Să-l dăruiască Domnului, Drept ardere, în fața Lui. Pentru Israel, a strigat La Domnul, cari l-a ascultat.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan