Ieremia 14:3 - Biblia în versuri 2014

³ Trimiși de cei mari, la fântână, Cei mici cu vedrele în mână Se duc grăbiți, însă apoi, Vin fără apă înapoi. Vin rușinați și înroșiți Și sunt, pe cap, acoperiți.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

³ Cei măreți își trimit slujitorii după apă. Ei se duc la fântâni, dar nu găsesc apă. Se întorc cu vasele goale. Rușinați și dezamăgiți, își acoperă capul,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Oamenii importanți îi trimit pe cei inferiori lor să aducă apă. Ei se duc la fântâni; dar nu găsesc apă. Se întorc cu vasele goale. Rușinați și dezamăgiți, ei își acoperă capul.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Nobilii îi trimit pe cei neînsemnați la apă; ei merg la cisternă, dar nu găsesc apă, se întorc cu vasele goale, se rușinează, se umilesc și-și acoperă capul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Cei mari trimit pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, când se duc la fântâni, nu găsesc apă și se întorc cu vasele goale: rușinați și roșiți, își acoperă capul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Și cei măreți ai lor trimit pe cei mici ai lor după apă; vin la gropi, nu găsesc apă; se întorc cu vasele goale. Se rușinează, roșesc și își învelesc capetele.

Ieremia 14:3 Iomraidhean Croise

2 Samuel 15:30

David și-ntregul său popor, Urcă dealul Măslinilor. Cât timp, pe deal, ei au urcat, David a plâns neîncetat, Mergând desculț și necăjit, Ținându-și capul învelit. Oamenii săi, când l-au văzut, Să plângă-ndată-au început Și capul și-au acoperit.

2 Samuel 19:4

David și-a pus o-nvelitoare, Pe față și – în gura mare – Se văieta, strigând mereu: Vai, Absalom! Vai, fiul meu!”

1 Regi 17:7

Însă apoi, râu-a secat, Pentru că-n țară n-a plouat.

2 Regi 18:31

Nu-l ascultați pe Ezechia, Ci voi să ascultați solia Celui care e așezat Peste Asiria-mpărat: „Pentru voi toți, este mai bine Să încheiați pace, cu mine. Supuși, dacă o să-mi fiți mie, Mânca-veți din a voastră vie Și din smochinul ce-l aveți. Apă, voi veți putea să beți, Din puțul vostru, până când –

Estera 6:12

Când Mardoheu s-a înturnat Din nou, la poartă, la-mpărat, Haman, cu capu-acoperit, Plecă spre casa lui, grăbit.

Iov 6:20

Însă cu toți sunt înșelați. Rămân uimiți și tulburați, Căci tocmai când ajung la ele, Au dispărut apele-acele.

Psalmi 109:29

Vrăjmașii mei înverșunați Fie-n ocară-nveșmântați. Ca o manta, să-i urmărească Rușinea și să-i învelească!

Psalmi 40:14

Aceia ce mă urmăresc Și care, viața, mi-o pândesc, Mereu să fie înfruntați Și să rămână rușinați! Să dea-napoi și să roșească! Rușinea să îi copleșească Pe toți oameni-aceia care Caută doar a mea pierzare!

Ieremia 14:4

Întreg pământul țării crapă, Căci nu este un strop de apă. De multă vreme, nu cad ploi. Plugari-s rușinați și-apoi – După ce triști, în jur, privesc – Pe capete se învelesc.

Ieremia 15:18

De ce nu-mi încetează, oare, Această suferință mare? De ce îmi e așa de greu? De ce mă ustură, mereu, Rana aceasta înfocată Și nu poate fi vindecată? Doamne, acum, te-ntreb pe Tine: Oare să fii Tu pentru mine, Asemenea unui izvor Ce se vădește-nșelător, A căruia apă a secat?”

Ieremia 2:13

„Iată că-ntreg poporul Meu Mare păcat a săvârșit Și-al său păcat e îndoit. L-au părăsit pe Domnul lor – Pe al apelor vii izvor – Și-n urmă puțuri și-au săpat, În care apa nu a stat.”

Ieremia 2:37

Cu mâinile pe cap, apoi – De-acolo – o să ieșiți voi, Căci Domnu-i leapădă pe cei În cari vă-ncredeți, iar cu ei Nu veți putea să izbutiți, În ceea ce voi vă doriți.”

Ieremia 20:11

Însă cu mine, tot mereu, Se află Domnul Dumnezeu, Ca un viteaz puternic, mare, Care în ajutor îmi sare. De-aceea, nu mă biruiesc Dușmanii cari mă prigonesc. Toți vor fi plini de umilință, Căci n-au lucrat cu chibzuință. Rușinea, peste ei lăsată, Nicicând nu va mai fi uitată!

Ieremia 3:3

Măcar că ploile, menite Pământului, au fost oprite, Iar ploaia cea de primăvară Lipsă a fost din a ta țară, Nepăsătoare ți-ai păstrat Fruntea de curvă, ne-ncetat, Și n-ai vrut a avea rușine!

Plângerile 4:4

Sugarului i s-a lipit Limba, de cerul gurii – iată – Că e, de sete-acum, uscată. Pruncii cer pâine; nimenea, Însă, nu poate să le-o dea.

Osea 2:3

De nu va face astfel, iată, Am s-o dezbrac în pielea goală, Fiind apoi – fără-ndoială – Precum a fost la început, În ziua-n care s-a născut. O fac s-ajungă o pustie. Pământ uscat are să fie, Pentru că iată, bunăoară, De sete, am s-o las să moară!

Ioel 1:20

Chiar fiarele pământului Simțesc dogoarea focului, Privind la Tine, rugătoare, Căci seacă-a apelor izvoare, Iar flacăra a înghițit Izlazul și l-a pustiit.

Amos 4:7

N-am vrut nici ploaie să vă dau, Când încă trei luni mai erau Până porneați la secerat. Peste-o cetate, ploi, am dat, Dar peste alta, am făcut, Un strop ca să nu fi căzut. Peste-un ogor, ploaie, am dat, Iar peste altul n-a plouat.

Amos 4:8

Două sau trei cetăți n-aveau Apă să bea și se duceau La alta, care a avut Mai multă apă de băut. Degeaba, căci n-au izbutit, Setea, să își fi potolit. Însă la Mine, înapoi, Tot n-ați vrut să vă-ntoarceți voi!”

Zaharia 14:17

Atunci când întâmpla-se-va Că la Ierusalim, cumva, Una din casele pe care Fața pământului le are Nu va veni, Domnul – apoi – Nu are ca să îi dea ploi, Pentru că ea nu s-a-nchinat La Cel ce este așezat Drept Împărat al tuturor, Precum și Domn al oștilor.