Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Ieremia 1:17 - Biblia în versuri 2014

17 Cu mâna lor. Dar tu, acum, Te pregătește pentru drum! Scoală! Încinge-ți coapsele Și du-te-apoi și spune-le Ceea ce am să-ți poruncesc! Fii tare, căci te însoțesc! Nu tremura în fața lor, Să nu te vadă temător, Căci altfel, te voi face Eu, De teamă-a tremura, mereu.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

17 Tu, însă, pregătește-te! Ridică-te și spune-le tot ce-ți voi porunci. Să nu fii înspăimântat din cauza lor, ca nu cumva să te fac Eu să te înspăimânți înaintea lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Dar tu echipează-te! Ridică-te și spune-le tot ce îți voi porunci! Nu tremura înaintea lor; pentru că altfel riști să te fac Eu să tremuri înaintea lor!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Dar tu, încinge-ți coapsele, ridică-te și spune-le tot ce-ți voi porunci! Nu te înspăimânta dinaintea lor ca să nu te fac eu să te înspăimânți dinaintea lor!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Dar tu încinge-ți coapsele, scoală-te și spune-le tot ce-ți voi porunci. Nu tremura înaintea lor, ca nu cumva să te fac să tremuri înaintea lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Tu, deci, încinge‐ți coapsele și scoală‐te, și vorbește‐le tot ce‐ți voi porunci. Nu te teme de ei, ca să nu te fac să te înspăimânți înaintea lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Ieremia 1:17
26 Iomraidhean Croise  

Și mâna Domnului, de-ndat’, Peste Ilie s-a lăsat, Iar el s-a-ncins și a fugit Încât, în față a ieșit La împărat, tocmai când el Voia să intre-n Izreel.


Îngerul Domnului s-a dus, Pân’ la Ilie și i-a spus: „Pogoară-te cu omu-acel, Iar frică, să nu ai, de el.” Ilie-atuncea a plecat Cu căpitanul, la-mpărat.


Atuncea Elisei, grăbit, Către Ghehazi a vorbit: „Încingeți mijlocul acum, Și pregătește-te de drum. Să iei toiagul meu, când pleci. Pe drum, pe unde ai să treci, De te-ntâlnești cu cineva, De sănătate, nu cumva Să îl întrebi. Apoi la fel, Dacă te-ntreabă omu-acel – De sănătate – grijă ai, Nici un răspuns să nu îi dai. Te duci la casa cea pe care Astă femeie-n sat o are. Intri la fiul ei și pui, Toiagul meu, pe fața lui.


La sine-atuncea, Elise Chemă pe unul dintre cei Care fiu de proroc fusese Și-n felu-acesta îi spusese: „Încinge-ți dar, mijlocul, bine, Căci trebuie să pleci. Cu tine, Și untdelemnul ai să-l duci. Va trebui să o apuci Către Ramotul cel pe care Țara lui Galaad îl are.


Încinge-ți dar, mijlocul, iute, Ca un viteaz, iar apoi stai Să te întreb și tu să-Mi dai


Domnul a spus: „Eu, ne-ncetat, Cu tine sunt. Îți va fi dat Un semn, cum că Eu te-am trimis, Ca să-mplinești tot ce ți-am zis. Iată ce semn îți voi da Eu: După ce scoți, poporul Meu, Din țara Egiptenilor, Aduce-vei acel popor, Aici. Pe munte-o să suiți, Căci trebuie să Îi slujiți Lui Dumnezeu, în acest loc – Aici unde văzut-ai foc.”


Tot ceea ce porunci-voi, Vei spune lui Aron apoi. El va vorbi-mpăratului, Ca din țara Egiptului, Să-i lase, pe-ai lui Israel Copii, să plece. Însă el


Astăzi e ziua potrivită, În cari cetate întărită, Am să te fac. De bună seamă, Tu vei fi zidul de aramă Și stâlpul cel din fier lucrat, În contra țării așezat, În contra împăraților, În contra-ntregului popor, În contra tuturor cei cari Se află-n Iuda, drept mai mari, Și împotrivă-apoi, la toți Cei cari, în țară, sunt preoți.


Cei ce mă prigonesc pe mine, Plini să ajungă, de rușine, Dar eu să nu fiu rușinat! De-asemeni Doamne, Te-am rugat Să nu mă faci să tremur eu, Ci ei să tremure mereu! Doamne, adu asupra lor, Ziua nenorocirilor Și să-i lovească-ntr-o clipită A Ta urgie, îndoită!”


Prorocul care a vist Un vis, să-l spună de îndat’, Iar cel care a auzit Cuvântul ce a fost rostit De către Mine, e dator Ca să îl spună tuturor, Întocmai precum a fost spus, Fără a pune ceva-n plus! De ce trebuie-amestecat Grâul cu paie, ne-ncetat?”


Atuncea, Ieremia zise Poporului care venise În fața lui și celor cari Se dovedeau a fi mai mari Peste popor: „Eu am venit La Templu și am prorocit, După porunca Domnului. Vorbit-am contra Casei Lui Și a cetății. Am făcut Așa precum El mi-a cerut!


„Iată acum, cuvântul Lui: „Du-te în Casa Domnului Și spune lumii care vine La Templul, ca să se închine, Ceea ce Eu îți poruncesc.


Atunci, Baruc – acela care, Pe Neriia, părinte-l are – La Casa Domnului s-a dus Și a făcut precum i-a spus Prorocul Ieremia. El Citi poporului acel, Cuvintele ce le scrisese, După cum Domnul le spusese.


În ziua-n care Te-am chemat, De mine Te-ai apropiat Și-ai zis în ăst fel: „Nu te teme!”


„Iată ce-ndatorire ai: Te pregătește de plecare! Mergi în cetatea ‘ceea mare – De la Ninive – să vestești Ce îți voi da Eu să vorbești!”


„Încins, mijlocul să vă fie, Și-aprinsă, a voastră, făclie!


Voi știți, prea bine, cum că eu N-am ascuns lucrurile care Pot a vă fi folositoare, Și, fără teamă, ne-ncetat, Învățături, poveți v-am dat, Atât în fața gloatelor,


Pentru că v-am vestit, mereu, Întreg planul lui Dumnezeu.


Dacă vă propovăduiesc Și, Evanghelia, o vestesc, Ăst fapt nu e motivul meu, Ca să mă laud, tot mereu, Căci trebuie să o vestesc. De-aceia, propovăduiesc. De n-o vestesc, atunci, știu bine, Că o să fie, vai, de mine!


După ce suferit-am noi, Batjocuri, în Filipi – cum știți – La voi, cu drag, am fost primiți, Când cu încredere-am venit, În Dumnezeu, și v-am vestit – În mijlocul luptelor care Purtatu-le-am, fără-ncetare – Cuvântul Evangheliei Lui.


Vă spun, să vă încingeți dar, Coapsele minții voastre, iar Nădejdea-n harul cel de sus – În harul ce va fi adus, Când va veni Hristos – să știți, Ca să vi-o puneți. Voi să fiți


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan