Iacov 1:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ Lucrul acesta îl știți bine, Dragii mei frați, dar, vreau a ține Minte, un lucru: fiecare Să fie iute-n ascultare; Încet în vorbe să mai fie, Și-apoi, zăbavnic la mânie;

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

¹⁹ Frații mei preaiubiți, să știți aceste lucruri: orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie;

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ Dragii mei frați, înțelegeți bine acest lucru: fiecare om trebuie să se grăbească mai bine să asculte decât să vorbească sau să se mânie;

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ Să știți, frații mei iubiți: fiecare om să fie prompt la ascultare, încet la vorbire și lent la mânie,

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁹ Înţelegeţi, iubiţii mei fraţi: orice om să fie gata să asculte şi să nu se grăbească să vorbească sau să se mânie,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ Știți bine lucrul acesta, preaiubiții mei frați! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie,

Iacov 1:19 Iomraidhean Croise

Neemia 8:18

Din cartea Legii s-a citit, Din prima zi când s-a văzut Că sărbătoarea a-nceput, Și până când ea s-a sfârșit. O săptămână-au prăznuit A corturilor sărbătoare Și-apoi, o sfântă adunare, A opta zi, ei au ținut, Așa precum a fost cerut.

Neemia 9:17

Să Te asculte, n-au mai vrut. Minunile ce le-au făcut Le-au dat uitării, vrând apoi Ca în robie, înapoi, Să se întoarcă. Căutară Alți căpitani de-și așezară. Dar Doamne, Tu Te-ai arătat Gata să ierți, căci ești bogat În bunătate. Te-ai vădit Îndurător – necontenit – Și milostiv; căci Ți-a păsat De ei și-astfel, nu i-ai lăsat

Neemia 9:3

Din cartea Legii Domnului, I s-a citit poporului Un sfert de zi și, fiecare, Păcatele pe cari le are, Apoi și le-au mărturisit Alt sfert de zi și, negreșit, S-au strâns ‘naintea Domnului, Ca să se-nchine-n fața Lui.

Iov 32:16

Eu, răbdător, am așteptat Pân’ cuvântările-au sfârșit Și de la sine s-au oprit, Pentru că nu au mai știut Să dea răspuns. Când i-am văzut,

Proverbe 10:19

Cel care mult o să vorbească, Mult are să păcătuiască; Însă cel care a vorbit Puțin doar, este chibzuit.

Proverbe 13:3

Când gura să-și păzească știe Omul, sufletul și-l păzește; Dar cine nu și-o stăpânește, Către pieire e pornit.

Proverbe 14:17

Acel ce-i iute la mânie, Precis va face o prostie; Iar cel de răutate plin Se urâțește, pe deplin.

Proverbe 14:29

Cel cari încet e la mânie, E priceput; însă prostie Nemărginită, dovedește Acel ce iute izbucnește.

Proverbe 15:18

Omul cari iute izbucnește, În juru-i, certuri doar stârnește; Cel care-ncet e la mânie, Să potolească cearta, știe.

Proverbe 15:2

Limba-nțeleptului știință Împarte, cu bunăvoință; Dar cei nesocotiți – se știe – Împroașcă-n jur doar nebunie.

Proverbe 16:32

Cel care-ncet e la mânie, Mai prețuit are să fie Decât viteazul cântărește; Omul care se stăpânește Este cu mult mai prețuit Decât e cel ce-a cucerit Cetăți, prin a lui vitejie.

Proverbe 17:14

O ceartă e asemănată Cu apa care-i revărsată; Deci curmă cearta mai ‘nainte De-a se-nteți – așa-i cuminte.

Proverbe 17:27

Cel care vorbele-și strunește, Multă știință dovedește; Cel ce un duh potolit are, Pricepere va avea, mare.

Proverbe 18:13

Cel cari răspunde ne-ntrebat – Fără să fie ascultat – Face prostii și va avea De tras, pe urmă, rușinea.

Proverbe 18:21

Limba, putere, dovedește: Moarte și viață stăpânește; Acel care i-a arătat Iubire, fi-va săturat Din roada ei. Cine găsește

Proverbe 19:11

Înțelepciunea dă răbdare Și-o cinste e pentru cel care Știe-a uita greșeli, mereu.

Proverbe 19:19

Omul pe care l-a-nvrăjbit Mânia, fi-va pedepsit, Că dacă-l scoți din ea, o dată, Va trebui încă o dată Același lucru să îl faci.

Proverbe 21:23

Cel care gura își păzește, De mari necazuri își scutește Sufletul, pentru viitor.

Proverbe 25:28

Cel care nu-i stăpân pe sine Și-n frâu nu poate a se ține, E ca cetățile surpate, Cu zidurile dărâmate.

Proverbe 29:20

De vezi un om care vorbește Nechibzuit, nădăjduiește Mai multe de la un nebun, Căci el este cu mult mai bun.

Numeri 22:27

Dar măgărița L-a zărit Pe Înger, și s-a ghemuit, Îndată, pe cărare, jos. Balaam, atuncea, mânios – Când, la pământ, el a văzut-o – Luă un băț și a bătut-o.

Matei 5:22

Dar Eu vă spun: când cineva, Pe frate mâniase-va, Pedeapsa judecății are Să îl ajungă. Omul care Îi spune „prost”, fratelui lui, Pedepsele Soborului Le va-ndura. Dacă-l numește „Nebun”, atunci îl înghițește Focul gheenei. Așadar,

Marcu 12:37

Chiar David „Domn”, însuflețit De Duhul Sfânt. Vă-ntreb acum, De I-a spus „Domn”, atuncea, cum, Lui David, El îi este fiu? – Iată ce aș dori să știu!” Norodul care-n juru-I sta, Plin de plăcere-L asculta.

Marcu 2:2

Când în mulțime s-a zvonit Că El S-a-ntors, au năvălit Locuitori, cu mic cu mare, Încât umplură locu-n care Ședea Iisus. El i-a privit, Și-apoi, Cuvântul, le-a vestit.

Luca 15:1

Vameși și păcătoși veneau Și, pe Iisus, Îl ascultau.

Luca 19:48

Dar, ce să facă, nu știau, Pentru că-nspăimântați erau, De gloata ce s-a adunat În juru-I. Când au observat Că-I sorbeau vorba, de pe buze, N-au știut cum să-L mai acuze.

Fapte 1:15

Petru se ridică-n picioare, Privi întreaga adunare – O sută douăzeci de frați Erau, acolo, adunați – Iar apoi, zise: „Fraților,

Fapte 10:33

După vedenia cerească, Grabnic, trimis-am după tine, Iar tu făcut-ai foarte bine, Că ai venit. Noi așteptăm, Nerăbdători, să te-ascultăm. Ce ai, din partea Domnului, Te rog, acuma, să ne spui. Deci, Domnul ce ți-a poruncit?”

Fapte 13:48

Când Neamurile auziră, Aceste vorbe, preamăriră Cuvântul Domnului, căci El, A dat norodului acel, Prilej de mare bucurie; Iar toți cei rânduiți să vie, La viață, au crezut îndată, Cuvântul spus. Prin țara toată,

Fapte 17:11

Iudei-aceștia i-au primit, Căci inimi mai alese-aveau, Decât cei care se aflau Pe la Tesalonic. Apoi, Ei au primit, de la cei doi, Cuvântul. Râvnă dovedeau, Scripturile, când le citeau, Voind să vadă, lămurit, De-i drept tot ce li s-a vestit.

Fapte 2:42

Pe-apostoli, ei îi ascultau Și, împreună, stăruiau În dreapta lor învățătură Și în frățeasca legătură. Tot împreună se aflau Și-atunci când pâinile frângeau, Obișnuind să se adune, Spre-a se uni, în rugăciune.

Efeseni 4:26

Încă un sfat, să vă mai dau: „Vă mâniați, dar vă feriți, Mereu, să nu păcătuiți”, Ci să vă fie trecătoare Mânia; razele de soare Să nu apună, peste ea,

Efeseni 4:31

Încă odată, vă voi spune: Să piară orice-amărăciune, Orice iuțime, dintre voi, Mânie, sau strigări apoi, Și orice fel de clevetire, Sau răutăți, ce țin de fire.

Coloseni 3:15

A lui Hristos pace, cerească, În inimi, să vă stăpânească, Pentru că voi ați fost chemați La ea, ca, parte, să luați; De-aceea, voi, mereu, să știți, Ca recunoscători să fiți.

Coloseni 3:8

Acum, vă rog, să vă lăsați De-aceste lucruri: de mânie, De răutăți, de vrăjmășie, De clevetiri nesănătoase, De-acele vorbe rușinoase Ce v-au putut ieși din gură.

1 Tesaloniceni 2:13

Îi mulțumim dar, Domnului, Pentru că voi, când ați primit Cuvântul ce v-a fost vestit, De către noi, nu l-ați luat Ca pe un lucru de-apucat – Ca pe-un cuvânt ce-a fost rostit De oameni – ci voi l-ați primit, Așa cum trebuie, îndată, Cu toată cinstea arătată Cuvântului lui Dumnezeu, Care lucrează-n voi, mereu.

Iacov 1:16

De-aceea, zic, dragii mei frați: Singuri, să nu vă înșelați.

Iacov 1:2

Dragii mei frați, doresc să știți, Că trebuie ca să priviți, Cu bucurie, fiecare, Orișice fel de încercare, Ce se abate, peste voi,

Iacov 1:26

Dacă se crede cineva, Că e religios, cumva, Dar limba nu și-o stăpânește, Prin faptu-acela, dovedește Că el, în inimă, se-nșală, Pentru că, fără îndoială, Zadarnică-i – vă pot a spune – Întreaga lui religiune.

Iacov 2:1

„Vă rog, acum, dragii mei frați, Atenți, ca să mă ascultați, Căci eu mai am, ceva, de spus: Credința Domnului Iisus – Credința-n Domnul slavei – voi Să n-o țineți, cătând apoi, Numai la fața omului Și la îmbrăcămintea lui.

Iacov 2:5

De-aceea, vreau, dragii mei frați, Atenți, ca să mă ascultați! Iată, vă-ntreb, acuma, eu: Oare, nu Domnul Dumnezeu Alesu-i-a, de pe pământ, Pe cei ce s-au vădit că sânt Săraci, ca prin a Lui voință, Bogați să-i facă, în credință, Moștenitori – pe fiecare – Peste Împărăția care, El a promis, c-o dăruiește, Aceluia cari Îl iubește?

Iacov 3:10

Aceiași gură, în ea are Blestem și binecuvântare! Dar eu vă spun, ca să se știe: Nu trebuie, așa, să fie!

Iacov 4:11

De rău, să nu vă mai vorbiți, Pentru că, trebuie să știți, Căci cine va vorbi de rău – Sau judecă pe frate’ său – Acela, Legea, o vorbește, De rău – și-o judecă, firește. Atunci, nu ești împlinitor Al Legii, ci judecător.

Iacov 5:12

Dar, mai presus, dragii mei frați, De toate, vreau să nu jurați Voi, nici pe cer, nici pe pământ Și nici cu vreun alt jurământ. Ci „da” al vostru, „da” să fie, În timp ce „nu”, „nu” să rămâie, Pentru că, astfel, niciodată, Nu veți cădea, sub judecată.

Iacov 5:19

Dacă s-a rătăcit, cumva, Din rândul vostru, cineva, Să vină altcineva-ndată, Și-apoi, la cale-adevărată, Să îl aducă, negreșit, Pe cel care s-a rătăcit.

1 Ioan 2:21

V-am scris, nu că aș fi crezut, Că voi nu ați fi cunoscut, Care e adevărul. Eu V-am scris, în ceasu-acesta greu, Pentru că știți – și știți prea bine – Cum că din adevăr nu vine