Iacov 1:1 - Biblia în versuri 2014

¹ „Iacov, rob al lui Dumnezeu Și-al Domnului Iisus, mereu, Spre semințiile pe care, Neamul lui Israel le are, În diferite părții aflate – Și-s doisprezece – sănătate!

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

¹ Iacov, slujitor al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminții care sunt împrăștiate printre națiuni: Salutări!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Iacov, sclav al lui Dumnezeu și al Stăpânului Isus Cristos, pentru evreii din diaspora: salutări!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Iacób, slujitorul lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece triburi care trăiesc în diaspora: Salutare!

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹ Iacov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, către cele douăsprezece seminţii răspândite în lume: Bucuraţi-vă!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminții care sunt împrăștiate: Sănătate!

Iacov 1:1 Iomraidhean Croise

1 Regi 18:31

Pietre pe cari în jur le-a pus. De toate, pietrele acele, Douăsprezece, fost-au ele, Căci a voit, una să fie, De fiecare seminție, Potrivit fiilor pe care Iacov i-avea, în ziua-n care, Domnul a zis, venind la el: „De azi, numit ești, Israel”.

Esdra 6:17

Pentru sfințirea Casei Lui, S-au dat o sută de viței, S-au dat și patru sute miei, Iar toți berbecii ce-au fost dați, La două sute-s numărați. S-au dat și jertfe cu menire De jertfe pentru ispășire. Deci doisprezece țapi s-au dat Drept ispășire de păcat, Câte un țap de fiecare Din semințiile pe care Le are neamul Israel.

Estera 3:8

Apoi Haman, grabnic, s-a dus, La împăratul și i-a spus: „Ascultă-mă, măria-ta! În toată-mpărăția ta, Printre popoare, risipit, Este un neam deosebit Cari ține doar legile lui Și nu pe-ale-mpăratului. Nu e un lucru potrivit Să lași să steie liniștit Acest popor. Dacă găsești

Exodul 24:4

Moise, tot ceea ce i-a zis Domnul, pe munte-atunci, a scris. Apoi, în zori, când s-a trezit, El, un altar, a întocmit, Chiar lângă poala muntelui. A așezat, în jurul lui, Douăsprezece pietre. Ele – Adică pietrele acele – Reprezentau în acest fel, Întreg neamul lui Israel. Moise a vrut, atunci, să fie O piatră, pentru-o seminție.

Exodul 28:21

Deci, fi-vor aste pietricele, Douăsprezece-n număr. Ele Semnifică, în acest fel, Pe toți fiii lui Israel, Având să poarte, fiecare, Pe ea un nume – cel pe care ‘Nainte-aceștia l-au purtat Și după care s-au chemat Toți cei care au fost să vie, Pe lume, într-o seminție.

Exodul 39:14

În număr, pietrele acela Au fost douăsprezece. Ele Semnificau, în acest fel, Pe toți fiii lui Israel, Căci se aflau, pe fiecare, Săpat un nume – cel pe care, Fiii aceia l-au purtat Și, după care s-au chemat Toți cei care aveau să vie Pe lume, într-o seminție.

Езекиел 12:15

Atunci când ei vor fi goniți Și-n țări străine risipiți – Pe fața-ntregului pământ – Vor ști că doar Eu, Domnul, sânt.

Levitic 26:33

Ale Israelului ramuri, Am să le-mprăștii printre neamuri. Am să scot sabia apoi, Ca să alerge după voi. Țara, atunci, va rămânea Ca un pustiu; de-asemenea, Cetățile voastre-ntărite Au să rămână pustiite.

Matei 10:3

Urmați au fost de încă doi: Filip, Bartolomeu. Altul E Toma; și sosi rândul Celui ce-i vameș – zis Matei; Apoi, venit-au după ei Iacov – feciorul lui Alfeu – Și Levi, numit și Tadeu.

Matei 13:55

Nu Iosif este tatăl Lui? Nu-i El fiul tâmplarului? Maria, nu-I e mama?… da… Iacov, Iosif, Simion, Iuda, Oare nu-s frații Lui? Și-apoi

Matei 19:28

„Atunci, când Fiul omului, Încununat de slava Lui, Va sta pe tronu-I de domnie, Și vouă are să vă fie – Vouă, celor ce Mă urmați – Date – pe ele ca să stați – Douășpe’ jilțuri de domnie, Ca fiecare seminție – Din Israel – s-o judecați, Pe aste jilțuri așezați.

Marcu 3:18

În urma lor, veni Andrei, Filip, Matei, Bartolomeu, Toma, Iacov al lui Alfeu, Tadeu și Simon Canaaneanul

Luca 22:30

Atunci, veți bea și-o să mâncați, La masa Mea, când judecați – Șezând pe jilțuri de domnie – Pe fiecare seminție, Din cele douășpe’, cari sânt În Israel, pe-acest pământ.”

Luca 6:15

Iacov, ce-i fiu al lui Alfeu; Matei; Toma; au mai sosit Simon – Zilotul poreclit;

Ioan 12:26

Acum, să vă mai spun ceva: Dacă-Mi slujește cineva, Să Mă urmeze! Unde-s Eu, Va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, De Tatăl Meu, cinstit fi-va.

Ioan 7:35

Mirați, Iudeii se-ntrebau, Căci ei, nedumeriți, erau: „Unde vrea, oare, să se ducă? Spre Grecia oare-o apucă, La cei care s-au răspândit În acea țară? I-a găsit, Pe-aceia doar, să îi învețe? Vrea – Grecilor – să dea povețe? Cum spune, că n-o să-L găsim?

Fapte 1:13

Sosind, în casă, au intrat Și, în odaie, au urcat, Unde – de obicei – ședeau. Atunci, acolo, se aflau Petru, Iacov, Ioan, Andrei; De-asemenea, erau cu ei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov al lui Alfeu, Simon – Zilotul, poreclit – Și cel cari Iuda s-a numit –

Fapte 12:17

Semn, ca să tacă și, zorit, Pe urmă, le-a istorisit Cum Domnul l-a eliberat De unde-a fost întemnițat. „Pe Iacov, să îl înștiințați, Și-asemeni, și pe ceilalți frați. Cu toți să știe ce v-am spus!” – A sfârșit Petru și s-a dus

Fapte 15:13

Când au sfârșit de cuvântat, Iacov, și el, s-a ridicat Ca să vorbească tuturor: „Mă ascultați dar, fraților!

Fapte 15:21

Căci Moise, din vechime, are Oameni ai săi, și-n fiecare Sabat, îl propovăduiesc, În sinagogi, când îl citesc.

Fapte 15:23

Prin ei, Biserica a scris, O carte, în care a zis: „Apostolii, prezbiterii Și toți frații Bisericii: Scrisoare către ceilalți frați Cari, între Neamuri, sunt aflați, Acum – în Antiohia, Siria și Cilicia. Dragi frați, întâi, avem a spune, La toată lumea, plecăciune!

Fapte 2:5

Ierusalimul găzduia, Pe mulți, în vremea aceea. Alături de Iudei, erau Oameni cucernici, cari veneau Din neamurile câte sânt Azi, risipite, pe pământ.

Fapte 21:18

A doua zi, Pavel, cu noi, A mers la Iacov, unde-apoi, Prezbiterii s-au adunat.

Fapte 23:26

„Claudius Lisias îți spune, Mărite Felix, plecăciune!

Fapte 26:7

Pentru-mplinirea ei, și eu, Și-alături mie-mi sunt – să știi – Douăsprezece seminții, Din Israel, cari așteptăm – Și zi și noapte ne rugăm Lui Dumnezeu și Îi slujim – Făgăduința, s-o primim. Deci, pentru-a mea nădejde, iată, Sunt dat, acum, în judecată, De-acești Iudei, azi, împărate!

Fapte 8:1

Saul, cu cei ce-avură-n plan Ca să-l ucidă pe Ștefan, Se învoise, negreșit. Din ziua ‘ceea, s-a pornit Prigoană, în Ierusalim, Contra Bisericii. Găsim, Astfel, pe credincioși, fugiți Și, prin Iudeea, risipiți, Precum și prin Samaria. Prigoanei – care bântuia Ierusalimu-n acel ceas – Apostolii, doar, au rămas,

Romani 1:1

„Eu – Pavel – rob al lui Iisus, Chemat, apostol, a fi pus, Ales fiind, mai dinainte, Să vă vestesc aste cuvinte – Adică Evanghelia care Al nostru Dumnezeu o are –

Galateni 1:19

La el. În timpul petrecut, Nici un apostol, n-am văzut, Afar’ de Iacov, cel pe care, Drept frate, Domnul nost’ îl are.

Galateni 2:12

Într-adevăr, la început, Până când nu au apărut Unii, care erau veniți, Trimiși de Iacov, el – să știți – Că împreună s-a aflat, Cu Neamurile și-a mâncat Cu ele, însă, s-a ferit Și-a stat deoparte, liniștit, Când acești frați au apărut, Căci el, atuncea, s-a temut, De cei care-l înconjurau Și, împrejur, tăiați erau.

Galateni 2:9

Atuncea când au cunoscut Harul pe care l-am avut După al Domnului meu plan, Iacov și Chifa și Ioan – Aceia care, precum știți, Că sunt ca niște stâlpi priviți – Pe mine, m-au însărcinat – Și pe Barnaba, cari mi-e dat Drept, mână dreaptă, să îmi fie Cât suntem în călătorie – La Neamuri, ca să ne pornim Și Evanghelia s-o vestim, Urmând ca ei a fi plecați, La cei ce-s, împrejur, tăiați.

Deuteronom 28:64

Împrăștiat, fără-ncetare, Ai să fii tu, printre popoare, Din capătul pământului, La celălalt capăt al lui. Șezând cu oamenii acei, Ai să slujești alți dumnezei – Pe care nu i-ai cunoscut Și-ai tăi părinți nu i-au știut.

Deuteronom 30:3

Atuncea, Domnul Dumnezeu Îi va aduce înapoi, Pe robii voștri, iar de voi Va avea milă și-ndurare; Vă va lua pe fiecare, Dintre popoarele cari sânt Pe fața-ntregului pământ – Pe unde-ați fost împrăștiați – Și iarăși fi-veți adunați.

Deuteronom 32:26

Voiam să zic: „Cu o suflare Îl voi lua pe fiecare”, Voi șterge pomenirea lor Din mijlocul popoarelor!

Deuteronom 4:27

Domnul, a voastră adunare, O-mprăștie peste popoare, Lăsând din ale voastre ramuri Un număr mic doar, printre neamuri,

Filipeni 1:1

„Pavel și Timotei, pe care, Drept robi, Iisus Hristos îi are – Având alăturea de ei, Episcopi și pe toți acei Care, acum, diaconi sânt – Către întreg poporul sfânt, Pe cari, Hristos l-a câștigat Și este, în Filipi, aflat:

2 Timotei 4:21

Să cauți – până când nu vine Iarna – ca să ajungi, la mine. Eubul, Pudens, Claudia Și Linus, de asemenea, Doar sănătate, îți doresc. Toți frații care se găsesc Aici, cu mine, împreună, Tot „sănătate”, vor să-ți spună.

Titus 1:1

„Pavel, rob al lui Dumnezeu Și-apostol, în Hristos, mereu, Așa cum este potrivit Cu cei care s-au dovedit Că au credința arătată De Dumnezeu – credință dată Celor ce sunt aleși ai Lui Și au, a adevărului Știință, ce se potrivește Evlaviei, ce se dorește –

1 Petru 1:1

„Petru, acel care e pus Apostol, în Hristos Iisus, Către aleșii cari trăiesc, Printre străini, și se găsesc – Unii, prin Pont, împrăștiați, Alți-n Galatia aflați, Precum și-n Capadocia, Bitinia și Asia –

2 Petru 1:1

„Simon, zis Petru, rob supus Și-apostol, în Hristos Iisus, Către cei care-au dobândit Credința ce s-a dovedit De-același preț cu cea pe care, Noi am primit-o, fiecare, Prin voia Dumnezeului Și a Mântuitorului Nostru, aflat în ceruri, sus – Adică prin Hristos Iisus.

Iuda 1:1

„Iuda, umilul rob supus, Al Domnului Hristos Iisus – Cel cari, pe Iacov, frate-l are – Către toți cei chemați – pe care, Dumnezeu Tatăl i-a iubit Și i-a vegheat, necontenit, Păstrându-i astfel, ne-ndoios, Pentru al Său Iisus Hristos:

Revelația 7:4

Apoi, am auzit ce mare E numărul acelor care Fuseseră pecetluiți. Aceștia, toți, erau ieșiți, Din semințiile pe care Neamul lui Israel le are. O sută patruzeci de mii Erau ai lui Israel fii, La care s-au adăugat Alții patru mii de fii, îndat’.